19 februarie 2024

Lecţii învăţate din războaiele din Ucraina şi Gaza: Nu este de ajuns să ai echipamente de înaltă tehnologie

Andreea Soare

Analiştii Institutului Ronald Reagan din SUA, Rachel Hoff şi Reed Kessler, susţin, într-un articol publicat în Breaking Defense, că deşi SUA s-au concentrat, în ultimii 10 ani, pe îmbunătăţirea capabilităţilor militare tehnologice, având în vederea competiţia cu China în acest domeniu, războaiele din Ucraina şi dintre Israel şi Hamas ar trebui să provoace conştientizarea faptului că tehnologia nu este de ajuns pentru a descuraja sau învinge inamicul, ci aceasta trebuie folosită alături de o bună coordonare a personalului militar.

Sursă foto: Profimedia

Potrivit analiştilor, deţinerea unor arme de înaltă tehnologie nu este de ajuns pentru a câştiga un război, aceasta fiind lecţia învăţată din războaiele din Ucraina şi Gaza, pe care SUA ar trebui să le ia în considerare pe viitor.

În cazul Israelului, care are una dintre cele mai avansate armate din lume, s-a dovedit acest lucru în atacul Hamas de pe  7 octombrie 2023, când militanţii au intrat în teritoriul israelian, în ciuda tehnologiei înalte folosite pentru a-şi proteja graniţele.  Zidul de peste un miliard de dolari al Israelului a fost inutil în faţa atacurilor membrilor Hamas şi a incursiunii acestora în Israel, întrucât a fost singurul lucru pe care israelienii s-au bazat. Astfel, armata israeliană a crezut că „zidul inteligent” ar putea înlocui patrularea forţelor israeliene de-a lungul graniţei cu Gaza, provocând o trimitere a unui număr considerabil de militari israelieni în Cisiordania, şi nu în apropiere de Gaza.

Zidul pe care erau integrate senzori avansaţi, radare şi arme automate, alături de Iron Dome, care ar fi avertizat cu privire la lansarea de rachete spre Israel, nu au reuşit să apere israelienii de tehnicile mai puţin avansate ale membrilor Hamas, cu care au reuşit să pătrundă în teritoriul israelian. Astfel, Hamas a exploatat faptul că Israel s-a bazat doar pe tehnologie şi a reuşit să evite detectarea comunicaţiilor prin folosirea telefoanelor vechi, a dronelor comerciale, ieftine (care au zburat la altitudini mici şi care au împiedicat detectarea de către senzorii şi radarele israeliene), care au lansat explozibili asupra armelor şi centrelor de comunicaţii israeliene. De asemenea, aceştia au „orbit” forţele israeliene prin ţintirea camerelor de supraveghere. Hamas a folosit şi buldozere pentru a dărâma zidul inteligent şi pentru a introduce militanţi în Israel, copleşind numărul redus de trupe israeliene aflate la graniţă.

Însă, în cazul Ucrainei, putem observa că deşi Kievul a primit arme de înaltă tehnologie de la Occident le foloseşte alături de o bună coordonare a forţelor militare. Folosirea sistemelor autonome este integrată în eforturile concentrate ale forţelor militare ucrainene, nu este văzută ca o înlocuire a acestora. Analiştii susţin că senzorii, dronele, tehnologia cloud, sateliţii Starlink, IA şi alte tehnologii militare ajută ucrainenii să identifice soluţiile de ţintire şi să ghideze atacurile, însă toate acestea au scopul, mai ales, de a ajuta personalul militar să ia deciii optime pe câmpul de luptă.

Astfel, subliniază analiştii de la Institutul Ronald Reagan, aceste două studii de caz – Ucraina şi folosirea tehnologiei militare alături de personalul militar şi Israelul, care s-a bazat doar pe tehnologie – demonstrează limitele tehnologiei în război. Există un motiv, susţin aceştia, pentru care tehnologia militară este văzută ca un „multiplicator de forţă” şi anume pentru că este utilă şi eficientă atunci când ajută militarii, nu când îi înlocuieşte.