La Cotroceni se finalizează Strategia naţională de apărare a ţării. Va avea cineva curaj să analizeze cum statul român, prin instituţiile sale, a devenit cea mai mare vulnerabilitate la securitatea României?

Mulţi care se gândesc la apărarea ţării şi la ameninţările asupra unui popor iau în calcul de cele mai multe ori factorii externi, dar, dacă privim în istorie, problemele interne nerezolvate, alături de factorii externi au cauzat destrămarea unor imperii sau ţări.

Aproximativ 70% dintre tinerii români sunt gata să plece în străinătate pentru o viaţă mai bună, iar 82% se plâng că nu îşi pot cumpăra o casă, conform unui sondaj „Young Money Matters 2025”, realizat în România, Cehia şi Polonia de Cook Communications. Este un puternic semnal de alarmă că ceva, la nivel macro, nu funcţionează cum ar trebui în România, care ve afecta securitatea ţării timp de decenii.

Din această cauză, nu poţi niciodată să vorbeşti despre ameninţări fără să ţii cont de riscuri şi vulnerabilităţi.

În înţelesul ultimelor două strategii naţionale de apărare a ţării, conceptele de ameninţare, risc şi vulnerabilitate au următoarele înţelesuri:

Ameninţări: acţiuni, fapte sau stări de fapt, capacităţi, strategii, intenţii ori planuri ce pot afecta valorile, interesele şi obiectivele naţionale de securitate şi/sau sunt de natură să pună în pericol direct sau indirect securitatea naţională, prin afectarea caracterului national, a suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale, a funcţionării normale a instituţiilor statului, a vieţii şi integrităţii fizice a cetăţenilor şi a organizării comunităţilor umane.

Riscuri: probabilităţi de producere sau manifestare a oricărui eveniment, situaţie, condiţie cu potenţial de manifestare incert, a cărui concretizare ar conduce la afectarea în orice mod a funcţionării normale a instituţiilor statului, organizării şi funcţionării comunităţilor umane, precum şi a vieţii, integrităţii fizice a cetăţenilor, într-o împrejurare dată sau context determinat.

Vulnerabilităţi: deficienţe funcţional-sistemice/structurale care pot fi exploatate sau pot contribui la materializarea unor ameninţări sau a unor riscuri, determinând slăbirea capacităţii statului de a diminua impactul evenimentelor cu potenţial de afectare gravă a funcţionării normale a instituţiilor sale, a vieţii şi integrităţii fizice a cetăţenilor şi organizării comunităţilor umane, precum şi a capacităţii de protejare, apărare şi promovare a valorilor, intereselor şi obiectivelor naţionale de securitate.

Cum a devenit statul român cea mai mare vulnerabilitate la adresa securităţii României

În consecinţă, cheltuieşti degeaba bani pe înarmare pentru a elimina ameninţările, dacă nu iei în calcul riscurile şi nu elimini vulnerabilităţile. Din păcate, una dintre cele mai mari vulnerabilităţi la adresa securităţii naţionale este chiar statul român, prin instituţiile sale centrale şi locale.

La nivelul Administraţiei Prezidenţiale nu a existat în ultimii ani un plan coerent de ţară şi nu există nici acum. Românii nu sunt mobilizaţi pentru a îndeplini un scop cu beneficiu comun, sunt dezbinaţi şi polarizaţi. În acest moment, mulţi români chiar îl contestă pe Nicuşor Dan, mai ales că motivele anulării alegerilor prezidenţiale încă nu au fost dezlegate complet şi am fost criticaţi chiar de Administraţia SUA pentru acest lucru.

Parlamentul şi Guvernul au cele mai mici scoruri la încrederea populaţiei. Numărul bugetarilor a crescut constant, firme de stat primesc subvenţii grase, în timp ce restul populaţiei trăieşte din ce în ce mai greu. Unele legi au creat categorii favorizate, care polarizează societatea de decenii, fără a se schimba nimic.

Numărul bugetarilor creşte, calitatea serviciilor scade şi toate instituţiile statului se plâng de lipsă de personal. Asta în condiţiile în care tinerii pleacă în masă din ţară. Ceva chiar trebuie schimbat, cât mai repede.

Statul român investeşte cel mai mult în apărare în ultimii ani, cu contracte de aproape 20 de miliarde de euro semnate, dar achiziţiile se fac fără offset, fără compensaţii financiare reale, chiar dacă acest lucru afectează industria naţională, muncitorii români şi chiar securitatea achiziţiei, deoarece în caz de război depinzi de actori străini pentru piese de schimb şi muniţii. Nu cumva licitaţiile pe apărare sunt sabotate intenţionat de membrii din Guvern pentru a fi date apoi prin sistemul guvern la guvern unor companii care nu investesc deloc în România, pentru nişte avantaje personale sau de partid?

Serviciile sunt acuzate chiar de preşedinte că intervin în actul politic şi de justiţie, dar sunt incapabile să vadă şi să contracareze războiul hibrid declanşat de Rusia la adresa noastră.

Lipsa de respect faţă de poporul român este la un nivel, de asemenea, ridicat în rândul conducerii acestor servicii. Toate informările sunt secretizate şi trimise doar la liderii politici care probabil nici nu le citesc, în timp ce servicii din alte ţări NATO desecretizează cel puţin părţi din rapoartele anuale sau cele pe subiecte importante, pentru a ţine şi populaţia informată.

Am ajuns să află lucruri importante despre securitatea noastră de la serviciile statelor baltice, cel ucrainean, german francez, britanic etc, în timp ce ale noastre tac mâlc. Fără nicio informaţie oficială credibilă, nu este de mirare că o mare parte a populaţiei crede, de exemplu, că Ucraina şi UE au început războiul şi Rusia este doar o victimă.

Nu ţin minte ca de la începutul războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina unul dintre servicii sau MApN să fi organizat o singură conferinţă de presă să li se explice românilor riscurile acestui război şi ce fac instituţiile noastre pentru a ne proteja.

Prin acest articol nu vreau să critic actuala conducere a ţării, aceste probleme vin din urmă, dar s-a ajuns la un moment în care chiar trebuie făcut ceva, pentru a nu deraia, când vom ajunge în situaţia în care ameninţarea Rusiei să fie cea mai mică preocupare pe lângă problemele interne cauzate de noi.