20 august 2020

Iulian Chifu: Rusia recurge la multe falsuri. Dimensiunea trupelor americane este neglijabilă comparativ cu prezenţa militară rusă la frontiera Ucrainei, în zona separatistă şi în Crimeea

Florin Jipa

Iulian Chifu a acordat o declaraţie pentru Mediafax şi Monitorul Apărării şi Securităţii în care a detaliat falsurile Federaţiei Ruse referitoare la staţionarea trupelor străine pe flancul de est al NATO şi posibila reacţie a Kremlinului la suplimentarea de trupe în regiune.

Sursă foto: Mediafax

Redăm mai jos declaraţia analistului în politică externă Iulian Chifu, preşedintele Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning Bucureşti şi fost consilier prezidenţial:

Este vorba de o suplimentare cu trupe rotaţionale. Federaţia Rusă are obiceiul de a face recurs la foarte multe falsuri. Primul a fost că ar fi existat în timpul lui Gorbaciov o înţelegere privind nestaţionarea trupelor în statele care vor intra în NATO, un angajament care nu putea fi luat de altfel de către Statele Unite şi de către nimeni, aranjament care a fost negat chiar de către Gorbaciov.

Ulterior s-a trecut la un nou fals, respectiv că în Actul fondator NATO-Rusia ar fi existat o înţelegere ca să nu existe staţionarea permanentă a unor trupe în dimensiuni substanţiale în zonă. Nici măcar acest lucru nu există, nu există în actul fondator NATO-Rusia, fără a mai vorbi de faptul că din acest act nu a mai rămas nimic. Prima parte reprezintă angajamentele respectării acordurilor de la Helsinki, respectiv a suveranităţii, integrităţii teritoritoriale, independenţei statelor din Europa, iar a doua parte se referă la Tratatul forţelor convenţionale în Europa care a fost încălcat de către Federaţia Rusă şi din care s-a retras în 2007.

Sunt nişte falsuri la baza unei prezumţii că trupe americane sau trupe NATO nu ar trebui să fie staţionate pe teritoriul statelor membre NATO, aici în zona de est.

Dimensiunea trupelor americane este neglijabilă comparativ cu prezenţa militară rusă la frontiera Ucrainei, în zona separatistă şi militarizarea Crimeei, care vin să încline în mod substanţial întreaga balanţă, cel puţin pe partea de sud a flancului estic în favoarea Federaţiei Ruse.

Nu mai vorbim că şi în partea de nord avem o situaţie aproape similară, cei 2.500 de noi militari care ar urma să fie mutaţi în Polonia şi Ţările Baltice nu intră într-o formulă care să echilibreze prezenţa masivă rusă la frontierele Belarus, Ucraina sau direct ale statelor baltice.

Pe zona războiului informaţional vor exista declaraţii, care mai de care mai contondente şi mai ameninţătoare, vizat fiind publicul românesc care se aşteaptă să facă un anumit tip de presiune asupra autorităţilor.

Pe de altă parte, vor fi activate toată zona aceasta a conservelor şi instrumentarului, pentru că nu trebuie uitat, de altfel avem şi rapoartele Uniunii Europene şi ale Statelor Unite, există zone de influenţă, e adevărat minuscule, marginale, dar suficient de importante, ale unor cetăţeni români care consideră că viitorul lor este alături de Rusia, că Crimeea aparţine de drept Federaţiei Ruse şi alte elemente de această factură care vor fi din nou activate în tendinţa de a creşte amprenta şi vizibilitatea lor.

În domeniul militar nu cred că vor exista elemente de modificare, pentru că orice provocare la adresa unui stat NATO ar presupune nişte angajamente complicate. Pe de altă parte, aşteptăm achiziţiile anunţate deja pentru acest an de către România, de către Ministerul Apărării, toate acestea consolidând de fapt apărarea anti-aeriană, deci capacitatea de a lansa operaţiuni convenţionale împotriva României va scădea în mod dramatic, după ce aceste capabilităţi vor fi amplasate, în special cele sol-aer şi cel sol-navă, care urmează să calibreze foarte clar raportul de forţe.

Nu mă aştept ca la nivel militar să vedem elemente, altele decât exerciţii neanunţate, foarte dese, dar nu este nimic diferit faţă de ce am avut până astăzi, inclusiv în Marea Neagră, ca şi hărţuirea în apele internaţionale a diferitelor categorii de vase americane, NATO.

Cred că greutatea va fi pe zona aceasta a războiului informaţional şi abia după aceea cu elementele de provocare a oricărui tip de reacţie din partea statelor, armatelor, capabilităţilor NATO, americane în regiune.