Istoricul Timothy Garton Ash: Retragerea din Afganistan, o „înfrângere” pentru NATO şi o oportunitate pentru UE

„Este o înfrângere uriaşă şi o trădare enormă pentru toţi acei oameni cărora le-am spus că pot avea o viaţă liberă şi egală, în special femeilor şi fetelor. Este o trădare enormă. Este o înfrângere”, a declarat Garton Ash, într-un interviu realizat la House of European History, în Bruxelles.

„Teroriştii se vor întoarce. Aşadar, da, trebuie spus acest lucru. Două trilioane de dolari au fost irosiţi. Este greu să vezi părţile bune din această poveste”, a continuat Garton Ash.

Potrivit acestuia, faptul că ambasadele Franţei, Germaniei, Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii s-au închis după retragerea din Afganistan, însă cele ale Rusiei şi Chinei au rămas deschise indică faptul că cele din urmă ţări îşi vor extinde influenţa în Afganistan.

„Dacă am fi ţinut cinci sau zece mii de militari acolo (n.r. în Afganistan), o altă generaţie de femei afgane ar fi putut avea o viaţă mai bună”, a spus acesta.

Cu toate acestea, Garton Ash consideră că această criză oferă o oportunitate UE pentru întărirea cooperării în domeniul militar.

„Erau 2.500 de militari americani în Afganistan. Franţa şi Marea Britanie au împreună 10.000 de militari şi o forţă de intervenţie rapidă. De ce nu s-a purtat o discuţie la nivel european despre ce se poate face în acest sens?”, se întreabă Garton Ash, care crede că au fost prea puţine discuţii despre autonomia strategică a UE în acest context şi prea multe discuţii despre posibila criză a refugiaţilor creată în urma preluării controlului asupra Afganistanului de către talibani.

Autonomia strategică este un concept care sugerează că UE este prea dependentă de partenerii internaţionali – în mod special de SUA - şi că trebuie să devină independentă din acest punct de vedere. Ideea a luat naştere la Paris şi a devenit imediat populară la nivel european, aplicându-se unor domenii precum tehnologia, energia, comerţul şi armata.

Cu toate acestea, unele state, în special cele estice şi balcanice, se opun ideii unei autonomii militare a UE, întrucât cred că acest concept s-ar suprapune conceptului promovat de NATO. Aceeaşi viziune este susţinută şi de Washington.

În ciuda acestor lucruri, recent, Josep Borrell, şeful politicii externe a UE, a numit criza din Afganistan un „avertisment” pentru blocul european şi a sugerat ideea creării unei „forţe de reacţie rapidă”, compusă din 5.000 de soldaţi europeni.

Ideea unei armate comune a UE a fost, de asemenea, subliniată şi de generalul Claudio Graziano, preşedintele comitetului militar al UE, în cadrul întâlnirii miniştrilor apărării din UE: „Situaţia din Afganistan, Orientul Mijlociu şi Sahel arată că este momentul să acţionăm, începând cu crearea unei forţe europene de reacţie rapidă, capabilă să demonstreze voinţa Uniunii de a acţiona ca partener strategic global".

În ciuda dorinţelor unor oficiali europeni privind stabilirea unei armate europene, liderii UE au viziuni şi reacţii diferite la criza din Afganistan, în special la primirea refugiaţilor afgani pe teritoriul european. Spre exemplu, chiar şi în cadrul Forumului Strategic de la Bled, au existat păreri contrarii în  formularea unei politici unilaterale cu privire la Afganistan.

Exprimarea necesităţii creării unei armate comune şi a întăririi cooperării în domeniul securităţii şi apărării europene vine şi pe fondul promixităţii geografice a statelor UE faţă de Afganistan. Liderii europeni încearcă să evite o criză a imigranţilor, similară celei din 2015, traficul de droguri care s-ar putea intensifica odată cu preluarea controlului Afganistanului de către talibani sau infiltrarea teroriştilor pe teritoriul statelor membre UE.