Israel – Iran: războiul dronelor

Ce s-a întâmplat – câteva detalii...

Israelul a ridicat miza în confruntarea regională cu Teheranul, executând o serie de atacuri împotriva forţelor şi a entităţilor  proxi  iraniene în trei ţări diferite din regiunea Orientului Mijlociu.

Siria – Primul raid a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică asupra orăşelului Aqraba, situat la sud-vest de Damasc, în apropierea Înălţimilor Golan. Purtătorul de cuvânt al FA israeliene (IDF), generalul de brigadă Ronen Manelis, a precizat că ţinta atacului a fost o bază a Forţei Quds iraniene (unitate din organica Corpului Gardienilor Revoluţiei Islamice, trupe de elită destinate acţiunilor neconvenţionale şi de intelligence în afara teritoriului naţional), în care ar fi fost adăpostite mai multe drone, echipate cu explozibili, ce ar fi urmat să fie utilizate de membri ai Forţei Quds într-un atac asupra civililor din nordul Israelului. Întreaga operaţiune ar fi urmat să fie supravegheată de însuşi comandantul Forţei Quds, generalul maior Qassem Soleimani, responsabil pentru proiectarea influenţei iraniene în ţări precum Siria şi Irak. Manelis a adăugat că dronele iraniene erau de acelaşi tip cu cele folosite de rebelii Houthi în Yemen pentru atacuri asupra unor obiective din Arabia Saudită (n.a., bineînţeles, cum altfel?!).

Presa de stat siriană a relatat că apărarea anti-aeriană a fost alarmată, interceptând majoritatea rachetelor israeliene. Totuşi, obiectivul a fost distrus..

Liban – Câteva ore mai târziu, armata libaneză a raportat despre o acţiune atribuită FA israeliene, de această dată asupra unor obiective ale Hezbollah din capitala Beirut. Două drone s-au prăbuşit, una încărcată cu explozibili în apropierea centrului media al Hezbollah din suburbiile sudice al Beirutului şi a doua, fără încărcătură, în districtul Dahiyeh, unde se află cartierul general al mişcării. Spre deosebire de atacul din Siria, Israelul nu a confirmat şi nici nu a infirmat implicarea în această acţiune.

Irak –  Duminică seara, un comandant al unei miliţii din Irak susţinută de iranieni a fost ucis într-un atac cu dronă în oraşul al-Qaim, amplificând tensiunile deja existente ca urmare a unei serii recente de lovituri executate aparent de Israel împotriva miliţiilor şiite din Irak susţinute de Iran.

Israelul a confirmat că este responsabil doar pentru acţiunile din Siria. Celelalte incidente (Liban, Siria) rămân învăluite în misterul care acoperă o mare parte a conflictului „din umbră” dintre Israel şi Iran.

Justificări şi ameninţări...

Premierul Benjamin Netanyahu a salutat imediat acţiunea IDF în Siria, printr-o postare pe Twitter: „Într-un efort operaţional major, am împiedicat un atac împotriva Israelului din partea Forţei Quds şi a miliţiilor şiite. Reiterez că Iranul nu are imunitate nicăieri. Forţele noastre operează în fiecare sector împotriva agresiunii iraniene”. Şi postarea a fost completată cu un cunoscut citat din Talmud : „Dacă cineva se ridică să te omoare, ucide-l tu mai întâi”, o trimitere la dreptul de a neutraliza un atacator înainte de a-şi putea executa planul ucigaş.

Preşedintele libanez, Michel Aoun, a catalogat atacul cu dronă din Beirut ca fiind „similar unei declaraţii de război”. Într-un discurs, duminică seară, liderul Hezbollah, Hasan Nasrallah, a numit atacul cu dronă asupra centrului media „o încălcare foarte periculoasă” şi a spus că Hezbollah va recurge la represalii pentru atacurile din Beirut şi Siria.

Hezbollah va ataca orice dronă israeliană care va evolua în spaţiul aerian libanez, iar locuitorii din nordul Israelului ar trebui să facă eforturi pentru a se apăra de atacurile Hezbollah pe teritoriul israelian. „Aceasta este o nouă fază impusă de inamic, iar noi suntem pregătiţi”, a specificat Nasrallah în discursul transmis video către mulţimi de susţinători ai Hezbollahului din Valea Bekaa din Liban. „Ce s-a întâmplat aseară nu va rămâne fără răspuns!”

Aparent neperturbate de avertisment, în dimineaţa zilei de luni, dronele israeliene au lovit o poziţie militară aparţinând unei facţiuni palestiniene aliate cu Iranul din Valea Bekaa.

Rapoartele iniţiale ale Hezbollah sugerează că o dronă a explodat accidental în aer, dar secretarul general al mişcării, Hassan Nasrallah, a insistat în discursul său că acţiunea a fost deliberată, fiind un atac asupra clădirii care adăposteşte biroul media al Hezbollah. Aproximativ o oră mai târziu, a spus liderul Hezbollah, o dronă mai mică a evoluat în vecinătatea clădirii şi s-a prăbuşit după ce locuitorii au aruncat cu pietre.

Uciderea (duminică seara) unui comandant al miliţiei Kata’ib Hezbollah (Brigăzile Hezbollah), grup paramilitar al şiiţilor irakieni susţinut de Iran, unul dintre aliaţii cei mai devotaţi din Irak, a determinat reacţia rapidă a entităţilor pro-iraniene din ţară. Cel mai important bloc din Parlamentul de la Bagdad, Coaliţia Fatah, a acuzat imediat Israelul că ar fi în spatele atacului, cu acordul SUA, şi a făcut un apel pentru retragerea trupelor americane din Irak.

„Uciderea reprezintă un moment de cotitură periculos” – se menţionează într-o declaraţie a Coaliţiei. De asemenea, au fost formulate suspiciuni că SUA sprijină atacurile israeliene în Irak, concluzionându-se că „nu este nevoie de prezenţa americană”.

Israelul nu a confirmat sau negat responsabilitatea. Armata americană a răspuns acuzaţiilor de implicare, subliniind că este în Irak la invitaţia guvernului de la Bagdad şi doar pentru a lupta împotriva grupării teroriste a „statului islamic” (SI).

Mai mult, luni dimineaţa (26 august), avioane israeliene au lovit poziţii aparţinând Mişcării Hamas din Fâşia Gaza, ca răspuns pentru lansarea unei rachete pe teritoriul israelian. Anterior, IDF a anunţat că trei rachete au fost lansate din Gaza în sudul Israelului în noaptea de duminică spre luni, două dintre acestea fiind interceptate de sistemul Iron Dome. Purtătorul de cuvânt al Hamasului, Hazem Qassem, a negat implicarea grupării.

Lucruri vechi şi noi ce nu se potrivesc în tablou...

Armata israeliană efectuează de ceva timp (din 2013) atacuri aeriene împotriva ţintelor iraniene şi ale Hezbollahului din Siria în efortul de a reduce amprenta regională a Teheranului şi de împiedica livrarea de arme sofisticate către mişcarea şiită libaneză.

Totuşi, acest lucru nu a împiedicat Iranul să transforme lent Siria într-un stat aliat din care miliţiile şiite, împreună cu Hezbollahul şi Forţa Quds, să poată deschide în viitor un nou front împotriva Israelului. Iranul şi Hezbollahul sunt profund implicate în războiul civil din Siria şi au trimis mii de luptători în timpul conflictului pentru a-l menţine pe preşedintele Bashar al-Assad la putere.

Forţa Quds şi Hezbollahul au acum baze în diferite regiuni din Siria (inclusiv în apropierea frontierei cu Israelul), iar membri ai acestor entităţi sunt implicaţi în comanda unităţilor armatei siriene. Începând cu sfârşitul anului 2018, brigada Quds şi Hezbollah au stabilit posturi radar şi de observare în apropierea frontierei israeliene pentru culegerea de informaţii despre mişcările IDF pe Înălţimile Golan.

O evoluţie nu foarte îmbucurătoare pentru Israel...

Deşi nu este pentru prima dată când Israelul recurge la astfel de acţiuni, este o noutate transparenţa dovedită în atacul din Siria. Au fost făcute publice detalii privind ameninţarea, desfăşurarea acţiunii, obiectivul atacat. Oficialii israelieni au părut dornici şi pregătiţi pentru a oferi detalii amănunţite, iar postarea lui Netanyahu a întregit imaginea.

De asemenea, este pentru prima dată când Israelul a acuzat Iranul că încearcă un atac de anvergură majoră pe teritoriul israelian. Este imposibil de confirmat dacă un astfel de atac a fost planificat sau inventat. Dacă un astfel de atac ar fi avut loc, ar fi putut declanşa un război.

Gardienii Revoluţiei au negat faptul că vreo ţintă iraniană ar fi fost atinsă în Siria. Totuşi, Israelul şi-a trecut armata în stare de alertă ridicată împotriva unor posibile represalii.

Israelul şi Hezbollahul s-au confruntat într-un război în 2006, soldat cu moartea a peste 1.000 de civili libanezi şi o mare parte din infrastructura ţării distrusă. De atunci, atacurile israeliene asupra Hezbollahului s-au limitat în mare parte în Siria. Dar acest status-quo s-a schimbat în primele ore ale dimineţii de duminică, când două drone israeliene s-au prăbuşit în ceea ce este acuzat de Hezbollah a fi o tentativă de atac asupra biroului media al mişcării şiite din capitala libaneză Beirut.

Este dificil de stabilit ce s-a întâmplat de fapt... O acţiune punctuală nereuşită, doar un survol pentru supraveghere / culegere de informaţii? Prima dronă ar fi fost neînarmată şi s-a prăbuşit probabil accidental, iar a doua, echipată cu explozibil, ar fi avut misiunea de a cerceta ce s-a întâmplat cu prima... A explodat tot accidental sau premeditat?

Cert este că două drone, presupuse a fi israeliene, au evoluat deasupra capitalei libaneze, Beirut... Dacă misiunea acestora (sau a uneia dintre ele) a fost de a executa un atac asupra unei ţinte Hezbollah, aproape imposibil de răspuns!

Pe de altă parte, Israelul şi-a extins acţiunile în Irak, lovind mai multe baze militare ale unor miliţii susţinute de Iran, folosite şi ca depozite de armament şi muniţii, prin atacuri cu drone echipate cu încărcătură explozibilă. În ultimele luni au avut loc o serie de atacuri militare, presupuse israeliene, împotriva Forţelor Populare de Mobilizare (FPM), care cuprind peste 40 de grupări / miliţii şiite care operează sub coordonarea Forţei Quds.

Deşi nu a confirmat oficial, Israelul a dat de înţeles că ar fi responsabil de ceea ce ar însemna primele atacuri, după 1981, pe teritoriul Irakului.

Deci acţiunea de duminică, atribuită Israelului, nu ar fi o noutate în ultima perioadă... Dar, privind în ultimii 38 de ani, este o diferenţă semnificativă de abordare!

Ameninţări multiple sau oportunitate... Care ar fi câştigul?

Nu este pentru prima dată când Israelul trebuie să facă faţă unor ameninţări multiple şi sunt binecunoscute capabilităţile militare şi de intelligence ale acestei ţări. Totuşi, o aglomerare de acţiuni aeriene, într-un interval relativ scurt de timp, ridică o întrebare asupra probabilităţii unor asemenea ameninţări, în acelaşi timp, din patru direcţii: Siria, Liban, Irak, Fâşia Gaza... Coincidenţa ar fi prea mare, iar dacă Teheranul ar fi acţionat în direcţia organizării unei astfel de operaţiuni concertate, cel mai probabil am fi fost martori la izbucnirea unei confruntări de proporţii.

Este plauzibilă ameninţarea unui atac cu drone din Siria, dat fiind şi testarea acestora pe frontul din Yemen, dar este greu de stabilit iminenţa atacului... Restul raidurilor nu par a fi decât acţiuni de completare sau oportunitate în sprijinul atacului principal care a avut loc în Siria.

Acţiunile israeliene ar putea avea ca scop, pe lângă înlăturarea ameninţărilor „iminente”, transmiterea a cel puţin două mesaje, adresate atât publicului intern, cât şi celui extern:

1. Iranul continuă să-şi extindă şi să-şi consolideze influenţa în exterior (Siria, Liban, Irak) şi are capabilităţi de a exercita ameninţări din ce în ce mai mari asupra Israelului;

2. Israelul este hotărât să apeleze la orice mijloace, inclusiv lovituri preventive, în paradigma Doctrinei Begin privind domeniul nuclear, pentru a contracara aceste ameninţări. Nu degeaba, probabil, acţiunile din Liban şi Irak constituie o noutate de abordare în ultimii 13, respectiv 38 de ani.

Ambele mesaje au fost transmise într-un moment extrem de bine ales: în preajma alegerilor parlamentare (pentru publicul intern) şi (pentru publicul extern) al reuniunii G7, la care a fost invitat şi ministrul de externe iranian, Javad Zarif.

Dacă obiectivul pe plan intern este clar, de a determina strângerea rândurilor alegătorilor îngrijoraţi de ameninţarea iraniană în jurul lui Netanyahu, duşman implacabil al Teheranului, pe plan extern ar putea fi urmărite două scopuri:

- profitarea de politica de presiune maximă promovată de SUA împotriva Iranului pentru a contracara extinderea influenţei Teheranului în regiune;

- evitarea unei relaxări a acestei politici, eventual prin eforturile preşedintelui francez, Emmanuel Macron, de a intermedia o întâlnire între preşedintele american, Donald Trump, şi cel iranian, Hassan Rouhani. Lucru nu imposibil după precedentul summit Trump – Kim Jong-un.

În loc de concluzie...

Atacurile din weekend-ul trecut împotriva unor obiective ale miliţiilor susţinute de Iran din diverse ţări au escaladat tensiunile în Orientul Mijlociu, atrăgând ameninţări cu represalii şi sporind temerile că ar putea izbucni un conflict pe scară largă. Dincolo de declaraţii, sunt de aşteptat acţiuni limitate de răspuns.

Pe de altă parte, aceste acţiuni semnalează o „nouă eră” în confruntarea Israel-Iran. Prin extinderea, cel puţin temporar, a teatrului operaţiunilor militare în Irak, respectiv Liban, Israelul vrea să arate că este hotărât să împiedice Iranul să-şi extindă influenţa în Orientul Mijlociu, apelând chiar la lovituri preventive.

Această abordare nu face altceva decât să inflameze şi mai mult situaţia şi să crească riscul izbucnirii unui conflict deschis în Orientul Mijlociu...