Iron Dome contra zmeie incendiare - curat asimetric

Situaţia din Fâşia Gaza şi conflictul dintre Israel şi HAMAS din această zonă sunt foarte mult dezbătute în media, iar agenţiile de presă internaţionale ne aduc zilnic veşti, nu cele mai bune, despre evenimentele care au loc în zonă. Începând cu 30 martie a.c., situaţia de securitate s-a înrăutăţit şi s-a degradat continuu, părţile aflate în conflict acţionând spre escaladare şi îndepărtându-se tot mai mult de masa negocierilor. Evenimentele din ultimele două săptămâni, reacţiile violente ale militanţilor HAMAS precum şi răspunsul dur al forţelor de securitate israeliene şi exerciţiile militare desfăşurate de acestea au demonstrat că o incursiune a armatei israeliene în Fâşia Gaza poate fi declanşată în orice moment, cu consecinţe tragice pentru cei implicaţi, dar, în special, pentru populaţia palestiniană care trăieşte în enclavă. După cum stau lucrurile acum, un nou război nu poate fi evitat.

Sursă foto: Mediafax

Blocada care a făcut din Fâşia Gaza cea mai mare închisoare din lume a dus la deteriorarea condiţiilor de viaţă din enclava palestiniană şi i-a devastat economia, sărăcind populaţia şi lăsând 60% din aceasta fără locuri de muncă. Mai mult decât atât, palestinienii din Gaza au trecut în acest timp prin trei războaie. Ultimul dintre acestea, cel din 2014, a produs aproximativ 2.500 de morţi, a distrus câteva mii de locuinţe şi a adus pagube însemnate infrastructurii de alimentare cu apă şi energie electrică.

Deşi majoritatea protestatarilor au rămas în tabere, unele grupuri de tineri au ignorat apelurile organizatorilor de a rămâne departe de gard şi s-au îndreptat mai aproape de poziţiile israeliene. IDF au susţinut că trupele au tras în principalii instigatori pentru a împrăştia mulţimea şi a opri demonstranţii care aruncau cu sticle incendiare şi pietre spre gard. Partea palestiniană a acuzat Israelul că a utilizat în mod disproporţionat forţa prin folosirea armamentului de pe tancuri şi a lunetiştilor. De asemenea, martori susţin că IDF a utilizat drone pentru a dispersa gaze lacrimogene. Faptul că militarii israelieni erau pregătiţi să contracareze o invazie cu circa 100.000 de palestinieni, estimată cu o zi înainte, explică, întrucâtva, riposta disproporţionată a IDF. Reprezentantul palestinian la ONU, Riyad Mansour, a declarat că mai mult de 1.400 de civili palestinieni au fost răniţi în cursul confuntărilor.[4]

Demonstraţiile urmau să continue până pe 15 mai, zi care a marcat 70 de ani de la Nakba (dezastru / catastrofă / cataclism - în limba arabă), dată la care, în fiecare an, se comemorează dispariţia Palestinei, în anul 1948 (când a fost proclamată independenţa statului Israel). Însă, un alt eveniment important, care a produs victime de partea palestiniană şi a exacerbat manifestaţiile de protest, a avut loc pe 14 mai, când Statele Unite şi-au mutat ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. Protestele palestiniene împotriva acestei relocări s-au soldat cu moartea a 60 de demonstranţi, ucişi prin împuşcare de militarii israelieni. Şi de această dată, utilizarea muniţiei de război împotriva demonstranţilor de către armata israeliană a fost îndelung comentată şi criticată în media internaţionale, unde s-a exprimat îngrijorarea cu privire la continuarea utilizării excesive a forţei de către trupele israeliene.

Potrivit datelor puse la dispoziţie de Biroul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (UCHA), în perioada 30 martie – 19 iulie 2018, în contextul demonstraţiilor de masă care s-au desfăşurat în Fâşia Gaza, în zona de graniţă cu Israelul, au fost ucişi peste 150 de palestinieni şi răniţi peste 16.500. De partea israeliană au fost înregistraţi un mort şi opt răniţi.

Pentru a combate aceste mijloace aeriene cu aspect de jucărie, militarii israelieni au utilizat minidrone cu care acroşează zmeiele sau baloanele pentru a le doborî.

imediat după sfârşitul războiului dintre Israel şi HAMAS din 2014, scoate la lumină unele limitări ale capacităţilor de descurajare israeliene. Potrivit acestuia, Israelul a căutat întotdeauna să-şi menţină şi să perfecţioneze puterea militară şi tehnologică şi se bazează pe superioritatea armatei sale faţă de palestinieni (şi de lumea arabă, în ansamblu). Datorită victoriilor în conflictele anterioare, Israelul a dezvoltat un sentiment de invincibilitate, mai ales că dispune de una dintre cele mai bine pregătite armate din lume. Ultimul război din Gaza a pus capăt mitului invincibilităţii israeliene. O forţă militară tehnologic superioară nu a reuşit să obţină victoria asupra unei mişcări de rezistenţă ai cărei luptători numără câteva mii şi ale căror echipamente nu contează în comparaţie cu arsenalul avansat al Israelului.

În războiul din anul 2014, liderii militari israelieni au susţinut că, în ciuda distrugerilor pe scară largă, loviturile din aer au fost selective şi au ţinut cont de densitatea populaţiei locale. În condiţiile actuale, un eventual război se va duce în zone foarte populate, iar liderii HAMAS ştiu că Israelul nu este în măsură să suporte costurile unei campanii desfăşurate la sol într-o zonă dens populată. Ei au văzut, în 2014, limitele capacităţilor israeliene şi le vor exploata într-un viitor conflict.

Pe de altă parte, în anul 2014, Israelul nu a reuşit să atingă obiectivele pe care le-a anunţat înainte de război. Nu a fost în măsură să dezarmeze diferitele mişcări de rezistenţă şi să transforme Gaza într-o zonă demilitarizată şi nici nu a reuşit să distrugă în totalitate sistemul de tuneluri sau să impună calmul şi să garanteze securitatea propriilor cetăţeni.

De cealaltă parte, sunt puţine motive care să susţină ipoteza că strategia HAMAS este declanşarea unui nou război. Poate că organizaţia palestiniană ia în calcul o asemenea variantă şi se pregăteşte pentru asta, dar liderii HAMAS sunt, însă, conştienţi că populaţia din Gaza va avea cel mai mult de suferit, iar în condiţiile de criză actuale ar suporta cu greu un nou conflict armat. De asemenea, HAMAS nu este sigur că, după un eventual conflict armat, va mai exista sau îşi va mai putea menţine actuala relevanţă.

Nu se poate omite posibilitatea ca tocmai situaţia dificilă cu care se confruntă populaţia palestiniană din Fâsia Gaza, precum lipsa de speranţă în ceea ce priveşte viitorul şi sprijinul fraţilor arabi, să-i determine pe liderii HAMAS să apuce calea războiului, ca o opţiune disperată.

Dar, cu siguranţă, partea care va opta pentru un nou război îşi va asuma într-un fel sau altul consecinţele. Pentru Israel, existenţa statului şi siguranţa propriilor cetăţeni vor prima indiferent de consecinţe, iar pentru HAMAS, principalul obiectiv pe termen scurt şi mediu, eliberarea Palestinei de ocupanţii israelieni.

⁕      ⁕

⁕

Ce urmează? Asediul asupra Fâşiei Gaza se înteţeşte. Palestinienii din enclavă şi-au pierdut speranţa unei vieţi decente şi a unei economii  promiţătoare, care să-i scoată din sărăcie. Chiar şi ideea celor două state, israelian şi palestinian, împreună pe teritoriul Palestinei istorice sau Biblicului Israel, începe să dispară. Noua lege fundamentală adoptată de Knesset pe 18 iulie, imediat după exacerbarea violenţelor la graniţa cu Fâşia Gaza, anulează perspectiva „cu două state”. Mai mult decât atât, această lege va folosi drept bază pentru adoptarea unor măsuri de îngrădire la maxim a drepturilor minorităţii arabe.

Pe de altă parte, nici acţiunile întreprinse de HAMAS, aici incluzând şi protestele de la graniţă, nu au un impact regional şi internaţional suficient de mare pentru a genera o presiune asupra Israelului, de care acest stat să ţină cont. Este puţin probabil că statele arabe vor întreprinde măsuri pentru a-i sprijini efectiv pe palestinieni, în urma acestor proteste. Evoluţiile recente demonstrează că problemele interne, naţionale, cu care se confruntă lumea arabă, în prezent, primează asupra problematicii palestiniene.

În mesajul pe Twitter al Coordonatorului Special al Secretarului General al ONU pentru Procesul de Pace din Orientul Mijlociu, Nikolai Mladenov, se afirmă: ”Este nevoie ca toţi să facă un pas înapoi. Nu săptămâna viitoare. Nu mâine. Chiar acum! Toţi cei care vor să provoace un alt război, fie palestinieni, fie israelieni, nu trebuie să reuşească.”[9]

Dar „dacă vrei pace, pregăteşte-te de război”. Într-o traducere nu tocmai exactă, a rezultat în engleză: "If you want peace, make war". Exact ceea ce pare a se prefigura în spaţiul dintre Valea Iordanului şi Marea Mediterană.