Învăţăminte din războiul electronic purtat în Ucraina

Diversitatea de acţiuni electronice desfăşurate în Ucraina

Presa a relatat despre aspectele oferite de un ofiţer ucrainian în cursul întrunirii anuale a asociaţiei transmisioniştilor americani (Old Crows), la 29 octombrie 2019, cu privire la acţiunile de război electronic desfăşurate de forţele armate ruse în estul Ucrainei. Aspectele prezentate sunt relevante pentru că lt. col. Ivan Pavlenko a fost responsabil pentru domeniul războiului electronic în Comandamentul Forţelor Întrunite ucrainean şi în Statul Major General al Ucrainei, în cursul confruntărilor armate din Donbass.

O acţiune premeditată constatată de militarii ucraineni a fost sabotarea funcţionării (în totalitate sau funcţii esenţiale) unor staţii radio de fabricaţie rusească achiziţionate de armata ucraineană înainte de declanşarea crizei şi începerea ostilităţilor. Motivul tehnic exact nu a fost detaliat, dar a fost acţionat un aşa-zis „comutator de distrugere” (kill switch) şi s-a folosit cuvântul „virus”, care ar fi fost inoculat în aparatură cu intenţia de a fi sabotată atunci când producătorul / comandanţi ar fi decis scoaterea acelor staţii din operativitate. Între ţintele deteriorate prin acest procedeu, în anul 2015 s-a aflat, se pare, şi un „repetor radio”, probabil o staţie radio-releu. Evident, se pune imediat problema dacă toate staţiile radio sau alte produse electronice ruseşti sunt prevăzute cu astfel de dispozitive / secvenţe de software de scoatere din funcţiune sau de anulare a unor funcţii esenţiale ale aparaturii electronice.

Un al doilea tip de agresiune electronică a fost interceptarea comunicaţiilor (cercetarea radio – SIGINT / măsurile de sprijin electronic - ESM), tip de acţiune pasivă şi oarecum banală, întrucât se desfăşoară şi în timp de pace, în vederea obţinerii de informaţii utile pentru decizii strategice, nu numai în operaţii militare. În cazul conflictului din Ucraina, însă, această activitate s-a desfăşurat atât asupra legăturilor radio de campanie, cât şi asupra comunicaţiilor civile prin telefonie mobilă, până la o adâncime de 30 km de la linia de contact. Aceste acţiuni au fost constatate mai ales după ce, în unele situaţii, ca urmare a bruiajului sau scoaterii din funcţiune a staţiilor radio de campanie, ucrainenii au trecut la legături prin mijloace civile. Pentru a realiza acest lucru, agresorul emulează noduri de comunicaţii prin telefonie mobilă / nodurile de reţea la care se conectează fiecare abonat. Astfel, agresorul preia întreg traficul abonaţilor la acel nod fără să întrerupă legăturile. Într-un fel, agresorul prestează gratuit serviciile nodului de reţea, „doar cu beneficiul interceptării tuturor sau oricăror legături. Între aceste căi de valorificare a informaţiilor obţinute se numără şi folosirea informaţiilor personale obţinute din telefoanele inteligente ale ucrainenilor (militari sau alte persoane de interes).

Tot în cadrul acţiunilor de cercetare radio, trupele ruse au desfăşurat acţiuni de goniometrare a emiţătoarelor ucrainene. Între obiectivele acestor acţiuni s-a numărat identificarea şi localizarea staţiilor radar (AN/TPQ-36, americane, sau 1L220UK ucrainene) de detectare a focului de artilerie. În urma goniometrării, staţiile localizate au fost bruiate pentru a elimina avertizarea trupelor ucrainene privind proiectilele de artilerie şi pentru a preveni acţiuni de contracarare. De remarcat, trupele ruseşti au întrebuinţat în luptă şi drone cu goniometre ca sarcină utilă (dronele ruseşti Orlan-10 au această capabilitate), pentru creşterea preciziei de localizare a emiţătoarelor ucrainene. În paranteză fie spus, astfel de drone au fost folosite şi în Siria.

Ajungând la următorul tip de acţiune, bruiajul, întrebuinţat pe scară largă de trupele ruse, Pavlenko a precizat că acesta a fost eficient împotriva staţiilor radio clasice, pe frecvenţe în benzile 137 – 180 MHz şi 400 – 470 MHz. Ca urmare, trupele ucrainene au recurs la utilizarea de staţii radio cu salt de frecvenţă importate din SUA şi Turcia. Privind eficacitatea bruiajului asupra acestor mijloace radio nu există date concludente, probabil că durata întrebuinţării lor nu a fost suficientă pentru a trage concluzii tehnice. Sau, de asemenea posibil, ofiţerul ucrainean a preferat să nu dezvolte subiectul.

În cadrul acţiunilor de bruiaj desfăşurate în Ucraina se numără şi bruierea semnalelor de navigaţie GPS, care a dus la pierderea de circa o sută de drone ucrainene între anii 2015 şi 2017. Trebuie spus, însă, că bruiajul desfăşurat de trupele ruse nu a acţionat şi în banda Ka, unde funcţionează sistemul rusesc de navigaţie prin sateliţi GLONASS, folosit şi de trupele ruse. De altfel, forţele armate ale ambelor părţi dispun de echipamente cu navigaţie în tehnologie GLONASS. 

În afară de bruiaj, acţiunea electronică asupra receptoarelor de navigaţie prin sateliţi GPS a inclus şi spoofing, adică alterarea datelor de navigaţie din cadrul semnalelor recepţionate. Deşi semnalele GPS alterate prin spooging par normale, ele nu mai corespund celor calculate corect şi cauzează erori majore în acţiunile armate, cu consecinţe asupra rezultatului luptelor. Colonelul ucrainean a menţionat, de asemenea, o scădere a acţiunilor de bruiaj şi spoofing asupra semnalelor GPS, fără o explicaţie aferentă acţiunilor din câmpul tactic. Se speculează că această diminuare clară a acţiunilor electronice ale trupelor ruse s-ar putea datora transferului de mijloace tehnice către teatrul de operaţii din Siria. Această variantă ar duce la concluzia că forţele armate ruse nu dispun, totuşi, de cantităţi mari de mijloace tehnice de acest fel. Dar ştim că planificatorii militari evită să conteze pe astfel de prezumţii.

Folosirea informaţiilor obţinute prin hacking pentru război informaţional s-a concretizat în acţiuni de manipulare (fake news, propagandă, demoralizare prin insulte şi ameninţări explicite) în cadrul războiului psihologic, transmise direct utilizatorilor de smartphones, prin SMS, inclusiv membrilor de familie sau altor persoane apropiate ale ţintelor vizate, şi inclusiv colonelului Pavlenko.

Direcţii de acţiune pentru contracararea agresiunii electronice

Confruntările din Donbass au adus forţelor armate ruse beneficii mari ca experienţă operaţională contra unui inamic care dispune de acelaşi nivel tehnologic. De altfel, potrivit unui raport RAND, în ultimii ani, „apărarea antiaeriană, războiul electronic şi capabilităţile de foc indirect [artileria] se numără printre domeniile în care armata rusă a pus un mare accent atât în ceea ce priveşte cantitatea, cât şi calitatea”. Acelaşi studiu scoate în evidenţă faptul că „Rusia a rotit în operaţiile din Ucraina peste treizeci de brigăzi şi regimente în cursul conflictului şi au câştigat o valoroasă experienţă de luptă... diferită de cea a celor aproximativ acelaşi număr de mari unităţi americane rotite în Afganistan şi Irak, în ultimele două decenii”. Raportul concluzionează că investiţiile în blindate mai uşoare şi mai mobile, rachete cu lansare de la sol şi sisteme de foc cu bătaie mare, cât şi în mijloace de război electronic şi capabilităţi cibernetice au transformat armata rusă într-o forţă cu mare mobilitate, capabilă să desfăşoare manevre de arme întrunite inclusiv la nivel tactic de formaţiuni de luptă”, ceea ce „constituie o provocare serioasă pentru unităţile NATO într-un eventual conflict convenţional” în Europa.

În faţa acestei realităţi, se pune problema contracarării cât mai eficace a capabilităţilor Rusiei în domeniul războiului, în eventualitatea unui conflict convenţional cu această ţară. Din cele prezentate apare, ca primă direcţie de acţiune, limitarea posibilităţilor Moscovei de a continua dezvoltarea de mijloace performante de război electronic. Acest lucru poate fi realizat prin aplicarea de sancţiuni care să oprească aprovizionarea producătorilor ruşi de mijloace de război electronic de înaltă tehnologie. În prezentarea menţionată, colonelul Pavlenko a susţinut că diminuarea acţiunilor de război electronic ale forţelor ruse a avut, între cauze, şi epuizarea stocului de componente de înaltă tehnologie care să asigure înlocuirea mijloacelor pierdute în cursul acţiunilor de luptă. Este posibil ca această declaraţie să fie motivată şi politic, prin dorinţa de a contribui la decizia puterilor occidentale în privinţa menţinerii şi / sau sporirii sancţiunilor aplicate Rusiei. Oricum, prudenţa în transferul de tehnologie militară către Rusia se menţine între preocupările NATO şi UE. De asemenea, este firească prudenţa oricăror forţe armate, nu numai NATO şi UE, în dotarea cu tehnică militară de producţie rusească, pentru a evita riscurile de utilizare a unor mijloace prevăzute cu măsuri de autodistrugere tip „kill switch”.

Bineînţeles, dincolo de conduita comercială cu viziune strategică, este firească accelerarea dezvoltării de mijloace de război electronic tot mai performante, pentru a realiza asimetria tehnologică în măsură să favorizeze succesul în luptă. Între direcţiile fireşti de acţiune se numără minimizarea amprentei electromagnetice a activităţii radio proprii, deci realizarea legăturilor şi celorlalte misiuni electronice prin semnale cât mai sigure, protejate împotriva detecţiei, goniometrării şi bruierii de către inamic. Aici, se impune generalizarea utilizării de mijloace care folosesc semnale de bandă largă (cu salt de frecvenţă sau cu secvenţă directă) şi legăturile prin sateliţi protejate.

În câmpul tactic, se lucrează deja la concepte de întrebuinţare extinsă a „roiurilor de drone” cu sarcini utile dedicate războiului electronic. Acestea includ avantajul automatizării, adică al funcţionării fără operatori umani la bord, cu beneficiul protecţiei personalului uman concomitent cu acoperirea optimă a câmpului tactic. Aceste drone trebuie să opereze în mediu electromagnetic ostil, iar producătorii ruşi lucrează deja la dezvoltări de această natură.

Însă, cele mai spectaculoase dezvoltări în domeniul războiului electronic se disting a fi, şi nu este de mirare, în domeniul utilizării inteligenţei artificiale. Un studiu al National Instruments aduce informaţii de interes în domeniul conceptelor de sisteme radio definite prin software – SDR (Software Defined Radios), şi aplicarea acestor concepte în acţiunile SIGINT şi în activitatea mai largă de management al spectrului electromagnetic în câmpul tactic. Evident, utilizarea inteligenţei artificiale şi tehnicilor de „învăţare profundă” (Deep Learning) constituie răspunsul la creşterea exponenţială a complexităţii managementului spectrului electromagnetic în condiţiile acţiunii unei părţi ostile asupra spaţiului de luptă definit de spectrul electromagnetic.

Necesitatea pregătirii trupelor în condiţii de bruiaj

Fără pretenţia de a epuiza direcţiile de acţiune în sensul menţionat, un subiect important este pregătirea trupelor în condiţiile unui mediu electromagnetic ostil, adică, în principal, în condiţii de bruiaj puternic. Problema acestui subiect constă în tendinţa de pregătire a trupelor prin exerciţii şi aplicaţii în cadrul cărora componenta de bruiaj este diminuată cu bună ştiinţă, pentru a asigura succesul obiectivelor de pregătire a celorlalte componente ale trupelor.

Cu siguranţă, natura umană face ca problema să fie valabilă în forţele armate ale multor state, dar a fost semnalată recent (30 octombrie 2019) în cazul forţelor armate americane. Comentatorii semnalează că cele mai importante exerciţii sunt nerealist de uşoare, pentru a folosi un eufemism pentru scenarii care nu reprezintă cursuri de acţiune fie cele mai probabile, fie cele mai periculoase. Specialiştii în război electronic, ce au misiunea de a bruia legăturile colegilor ce desfăşoară alte acţiuni de pregătire pentru luptă, sunt îndrumaţi să înceteze bruiajul sau doar să „marcheze” acţiunile electronice, pentru că bruiajul este prea eficace, iar ceilalţi participanţi trebuie să îşi poată încheia acţiunile proprii cu concluzii substanţiale. Aceste artificii pot fi exemplificate prin reducerea masivă a puterii emiţătorului de bruiaj (de exemplu, de la 1000 W la 50 W) sau reducerea duratei bruiajului la câteva ore sau chiar câteva minute, pe durata întregului exerciţiu.

Alte deficienţe de natura războiului electronic semnalate în multe exerciţii militare sunt păstrarea telefoanelor mobile de către militari (ceea ce divulgă localizarea unei grupări mari de persoane sau a unor comandanţi), şi neglijarea asigurării de comunicaţii de rezervă. Alteori, chiar dacă sunt prevăzute variante de rezervă, acestea nu sunt folosite sau sunt folosite ineficient, cu pierderea legăturii cu unii corespondenţi din reţea. De multe ori, este neglijat principiul PACE[i] de asigurare a nivelurilor succesive de rezerve (primare, alternative, de criză, de urgenţă).

Există şi o limitare de natură legală în privinţa bruiajului (mai ales cel de bandă largă şi cel de putere, intens utilizate în operaţii militare) pentru exerciţiile desfăşurate în apropierea unor zone locuite. Această limitare legală este interdicţia de interferare cu comunicaţii civile, care nu sunt întrerupte pentru desfăşurarea exerciţiilor militare. Problema este mai serioasă în cazul semnalelor de navigaţie, dat fiind că multe sisteme de transport civile folosesc navigaţia prin satelit, de exemplu liniile aeriene.

În Statele Unite, această problemă a ajuns la nivelul la care Congresul SUA a autorizat înfiinţarea unei structuri interdepartamentale de investigare, analiză şi soluţionare a problemei activităţilor militare în mediul operaţional electromagnetic. Pe de altă parte, recent, Comandamentul Strategic al SUA a cheltuit 32 de milioane de dolari pentru a instala radare în poligoanele de pregătire a trupelor, dar sunt explorate şi soluţii de natura simulatoarelor de bruiaj sofisticate, care să afecteze în mod realist mijloacele proprii de comunicaţii sau alte echipamente cu acţiune prin unde electromagnetice.

Experţii apreciază, totuşi, că esenţa problemei nu este de natură tehnologică, ci umană, anume factorul limitator major este natura umană, modul în care este perceput şi abordat războiul electronic, pentru că, „prea des, bruiajul şi alte acţiuni electronice ostile sunt doar «presărate» pe scenariile exerciţiilor şi aplicaţiilor trupelor pentru aromă, fără opţiunea de a întrerupe prin bruiaj activitatea unităţilor participante”.

Unele învăţăminte

Deşi există puţine detalii privind acţiunile de război electronic desfăşurate în Donbass, informaţiile disponibile sunt suficiente pentru a constitui un duş rece pentru specialişti, în ceea ce priveşte o eventuală confruntare armată cu forţe de tehnologie apropiată. De fapt, este doar o revenire la abordarea clausewitziană, după periplul în domeniul războiului neconvenţional, întreprins în cadrul războiului global împotriva terorismului. Fără a minimiza ameninţarea teroristă, perspectiva unui conflict armat convenţional în Europa nu poate fi ignorată cu totul, iar recentele evoluţii din mediul internaţional de securitate nu fac decât să sublinieze acest lucru.

Între dezvoltările tehnologice actuale, progresele în domeniul războiului electronic sunt foarte importante pentru că spaţiul operaţional în care se desfăşoară, anume spectrul electromagnetic, este şi mediul în care operează TOATE forţele armate, chiar dacă acestea sunt concentrate pe dominarea spaţiului lor de luptă primordial (terestru, naval sau aerian, iar mai nou spaţiul cosmic şi spaţiul cibernetic).

Cu siguranţă, este necesară limitarea posibilităţilor adversarului, menţinerea unei superiorităţi tehnologice ale NATO, şi sunt necesare dezvoltări tehnologice proprii, mai ales având calea inteligenţei artificiale, deja identificată ca fiind de viitor. 

Cu siguranţă, bruiajul nu poate fi evitat în exerciţiile proprii doar pentru motivul că periclitează obiectivele de pregătire ale celorlalţi militari. După cum a afirmat un ofiţer al U.S. STRATCOM, „vă veţi confrunta cu aceste condiţii şi nu puteţi evita... ruşii nu îşi vor opri staţiile de bruiaj!”.