31 martie 2019

Între ameninţările militare ruseşti figurează şi o torpilă nucleară intercontinentală autonomă

Mircea Mocanu

Sursă foto: Mediafax

Preşedintele Vladimir Putin i s-a  adresat ministrului rus al Apărării, Serghei  Şoigu, cu următoarele cuvinte: „Acum câteva zile ai informat cu privire la încheierea unei etape cheie a testelor vehiculului de luptă subacvatic strategic multi-rol fără operator uman Poseidon”. Declaraţia din 2 februarie 2019 a marcat confirmarea oficială a eforturilor Rusiei de a operaţionaliza una dintre armele-minune promise de Kremlin în cursa înarmărilor declanşată de Kremlin împotriva Statelor Unite.

Despre ce este vorba?

Platforma de luptă menţionată mai sus poate fi descrisă, mai simplu, ca torpilă nucleară intercontinentală autonomă, deci de nivel strategic şi a fost numită de către comunitatea de intelligence a SUA ca fiind „Ocean Multipurpose System Status-6”, cu numele de alint „Kanyon”. Într-un proiect al documentului Nuclear Posture Review, publicat în ianuarie 2019 de Huffington Post, Pentagonul descrie acest vehicul subacvatic fără operator uman (UUV - Underwater Unmanned Vehicle) sau vehicul subacvatic autonom (AUV – Autonomous Underwater Vehicle) ca fiind „o nouă torpilă autonomă submarină intercontinentală, cu propulsie nucleară şi cu focos nuclear”.

Între caracteristicile principale ale torpilei Poseidon, capacitatea de a transport la ţintă a unei încărcături nucleare este foarte importantă. Într-o imagine scăpată accidental sau intenţionat prin televiziunea publică rusă în anul 2015, încărcătura nucleară pare a fi un focos termonuclear bazat pe Cobalt-59, cu o putere de 100 de megatone. Rapoarte mai recente fac însă referire la o încărcătură cu puterea de numai 2 megatone TNT. Potrivit unor surse din Ministerul rus al Apărării citate de TASS, viteza atinsă de torpila Poseidon în cursul celor mai recente teste ar fi de 200 km/h, iar raza de acţiune ar fi, practic, nelimitată.

 

Istoric (e scurt)

Realizarea tehnologică anunţată de V. Putin cu prilejul întâlnirii cu responsabili din ministerele de externe şi al apărării ale Federaţiei Ruse este prezentată ca încununarea unor eforturi mai vechi şi descrisă ca fiind „fantastică”. 

În Uniunea Sovietică, idei privind un astfel de proiect datează din anii ’50, când au fost considerate nerealizabile. Apoi nu s-a mai discutat nimic până în anul 2016, când, potrivit periodicului Washington Free Beacon, serviciile americane de informaţii au detectat (27 noiembrie 2016) lansarea vehiculului Status-6 de pe un submarin clasa Sarov destinat experimentelor pentru noi tehnologii.

Oficial, Moscova a anunţat în iulie 2018 efectuarea de teste maritime pentru sistemul de ghidare şi operarea autonomă, iar în decembrie 2018 mai degrabă ca teste limitate, de model experimental, decât teste complete de prototip, în mediul submarin. Pentru lansarea vehiculului s-a folosit un submarin diesel-electric B-90 Sarov , proiect 20120, special destinat acestui scop. Mai precis, este vorba despre eliberarea torpilei Poseidon în poziţie orizontală, printr-o trapă ce se deschide în partea de sus a submarinului, pentru că nu este o lansare ca a torpilelor tactice, prin tuburi lans-torpile.

Dar Pentagonul a confirmat existenţa torpilei Kanyon doar în documentele din ianuarie 2019, înainte de discursul triumfalist al preşedintelui Putin.

Perspectiva operaţională

Torpila Poseidon figurează în programul naţional de înzestrare al forţelor armate ruse pentru decada 2018 – 2027, iar primul vehicul este planificat să fie livrat Marinei militare ruse către sfârşitul anului 2020. La 20 februarie 2019, în discursul anual susţinut în faţa Dumei de Stat, preşedintele Putin a anunţat că, „în primăvara acestui an, va fi lansat primul submarin nuclear dotat cu acest vehicul fără operator uman la bord. Lucrările se desfăşoară conform graficului”.

După ce noua armă va fi declarată operaţională şi intrată în dotare prin teste ale unităţilor beneficiare, se aşteaptă ca forţele navale ruse să desfăşoare un număr de 30 de torpile Poseidon.

Navele purtătoare de torpile Poseidon vor fi, probabil, submarinele Proiect 09852, bazate pe submarinele cu propulsie nucleară clasa 949A Oscar II, purtătoare de rachete ghidate, sau cele Proiect 09851 care, după unele informaţii, sunt o variantă mai mică a submarinelor nucleare clasa Borei, purtătoare de rachete balistice. Două dintre acestea au fost produse de şantierele Sevmaş din Severodvinsk, port la Marea Albă. Exemple de astfel de submarine sunt Belgorod şi Habarovsk.

Potrivit agenţiei TASS, două submarine purtătoare de torpile Poseidon vor fi în compunerea Flotei Ruse de Nord, iar alte două în compunerea Flotei Ruse de la Pacific. Fiecare submarin va putea transporta maximum 8 astfel de torpile, ceea ce ar duce la un număr total maxim de 32 de torpile strategice Poseidon.

De remarcat că vehiculele Poseidon sunt mult mai mari decât ceea ce numim torpile în sens clasic şi de două ori mai mari decât rachetele balistice lansate de pe submarine. De altfel, surse ruseşti afirmă că submarinele Proiect 09852 pot transporta doar maximum şase Poseidon, iar submarinele Proiect 09851 doar maximum patru.

Descriere tehnică

Vehiculul subacvatic autonom Poseidon / Status-6 a fost proiectat de Biroul de Proiectare Rubin, cel mai mare dintre cele trei institute de proiectare submarine ale Federaţiei Ruse. Date din 2016 (Washington Free Beacon) ofereau următoarele date tehnice: rază de acţiune 6 200 mile maritime, viteza peste 56 de noduri şi adâncime maximă de croazieră de 3 280 de picioare.

Desenele disponibile descriu o torpilă lungă de 24 m, cu diametrul de 1,6 metri, care poate naviga la o adâncime de maxim 1000 de metri, cu o viteză maximă de 185 km/h, la o distanţă de 10 000 km! La provă, torpila Poseidon are un sonar tridimensional, apoi încărcătura nucleară / sarcina utilă pe o lungime de 6,5 metri, după care bateriile şi aparatura electronică, iar la mijloc reactorul nuclear pentru producerea energiei necesare propulsiei. Urmează, în jumătatea de la pupa, turbina cu aburi, generatorul electric şi sistemul mecanic de propulsie şi manevrare.

Analişti americani comentează unele aspecte referitoare la datele tehnice disponibile. În primul rând, există suspiciuni cu privire la posibilitatea Rusiei de a realiza tehnic un reactor nuclear fiabil atât de mic. În al doilea rând, există neclaritatea în privinţa sarcinii utile, întrucât desenele ruseşti menţionează şi alte opţiuni în afara încărcăturii nucleare. Este posibilă variante unei sarcini utile materializate în aparatură de culegere de informaţii (ISR - Intelligence, Surveillance and Reconnaissance). În sfârşit, există dubii şi în privinţa altor provocări tehnologice, cum ar fi precizia de navigare autonomă la vitezele menţionate, în condiţii subacvatice.

Concluzii

Evident, raza de acţiune a super-torpilei Poseidon o recomandă pentru întrebuinţare împotriva unor ţinte aflate la mare distanţă. De altfel, noua armă este preconizată a intra în dotarea Flotei de nord şi Flotei pacifice, ameninţând, în acest fel, în primul rând Statele Unite. Întrebuinţarea torpilei Poseidon în Marea Neagră sau în Flotila Mării Caspice nu îşi poate găsi o justificare rezonabilă. Deci, torpila intercontinentală nucleară autonomă este, prin excelenţă, destinată vaselor şi ţărmurilor americane.

O altă concluzie priveşte verosimilitatea realizării unei astfel de torpile complet operaţionale. În această privinţă există datele serviciilor americane de informaţii, cu privire la teste ale modelului experimental şi angajamentele entuziaste ale conducerii politice superioare a Rusiei. Chiar în ipoteza unor dificultăţi majore în operaţionalizarea torpilei Poseidon, Moscova poate folosi ameninţarea cu această nouă armă în cursul negocierilor ce urmează cu privire la armamentele nucleare strategice, ca monedă de schimb pentru a obţine concesii în alte chestiuni.

 

Raport Anual: Agenda de Securitate a anului 2018, pe scurt

Evenimente care au marcat anul 2018, pe diverse niveluri ale securității

  • National
  • European
  • Internațional