01 ianuarie 2023

Interviu #MAS cu Fawzia Koofi, prima femeie vicepreşedintă a Parlamentului Afganistanului, acum refugiată: Femeile din Afganistan simt că viaţa lor este ca o moarte lentă | Există un deficit economic de 1 miliard de dolari, doar din cauza faptului că femeile nu muncesc

Andreea Soare

Fawzia Koofi, prima femeie vicepreşedintă a Parlamentului Afganistanului şi membră a echipei de negociere a păcii din Afganistan, devenită refugiată după preluarea puterii asupra ţării de către talibani, a vorbit într-un interviu pentru Monitorul Apărării şi Securităţii despre situaţia critică a femeilor din Afganistan şi soluţiile care ar putea stabiliza ţara şi pune capăt restricţiilor asupra accesului femeilor şi fetelor la educaţie şi muncă.

Sursă foto: Mediafax

De la a avea o ţară, de la a avea putere, a reprezenta ţara şi a fi parte din schimbarea pozitivă ţării, la a nu avea o ţară, a nu avea o identitate, a fi o refugiată

„De când talibanii au preluat puterea, nu doar viaţa mea, ci a tuturor femeilor din Afganistan s-a schimbat dramatic. Înainte de negocieri (n.r. negocierile de pace din 2020), 27% din Parlamentul afgan era compus din femei, 32% erau în instituţiile publice, 5 milioane de fete în şcoli, 30% din studenţi erau femei, patru femei erau ministre, erau femei prezente în domeniul afacerilor, în media, în jurnalism. Pentru mine şi pentru alte femei afgane au fost nişte schimbări esenţiale. Eu am făcut parte din progresul ţării, am avut poziţii oficiale, am fost prima femeie, din istoria ţării, vicepreşedintă a Parlamentului, am negociat cu talibanii, mi-am reprezentat ţara, un Afganistan transformat acum. Acum, nu mai este Afganistanul din perioada în care talibanii au condus ţara pentru prima dată. Totul s-a schimbat dramatic. De la a avea o ţară, de la a avea putere, a reprezenta ţara şi a fi parte din schimbarea pozitivă ţării la a nu avea o ţară, a nu avea o identitate, a fi o refugiată, totul e dramatic”, a declarat Fawzia Koofi.

„Iar pentru femeile din Afganistan este şi mai rău. Ele nu au voie să facă nimic. Nu au voie să muncească, să iasă din casă. Ies în grupuri de 3-4 femei pentru a protesta, iar talibanii le arestează, le împuşcă. Pentru cele care trebuie să aibă grijă de familiile lor – pentru că multe au pierdut în război bărbaţii din familiile lor – este şi mai dificil pentru că nu pot munci şi nu mai au un venit. Vă puteţi imagina ce se va întâmpla cu ele? Pentru oricine e în Afganistan, femei şi bărbaţi, totul este o schimbare dramatică. Nu este ceea ce am sperat, ce am aşteptat. Am negociat cu talibanii având alte speranţe. Am sperat că vom ajunge la o înţelegere politică, cea mai bună pentru ţară şi pentru securitatea globală”, a continuat aceasta.

Multe simt că viaţa lor este o moarte lentă

Întrebată cum simt femeile din Afganistan schimbările impuse de talibani, Fawzia a subliniat: „Femeile din Afganistan simt că până şi respiraţia le este controlată de talibani. Simt că sunt invizibile, că sunt împinse într-o a doua clasă de cetăţeni. Se simt discriminate. Fiecare zi este o luptă între viaţă şi moarte. Multe simt că viaţa lor este o moarte lentă. Cum te poţi simţi când îţi este controlată munca, viaţa socială, educaţia? Sentimentul de umilinţă este simţit de femeile afgane. Este sentimentul că nu eşti o fiinţă umană, că eşti controlată, că libertatea şi drepturile îţi sunt furate”.

Există un deficit economic de 1 miliard de dolari, doar din cauza faptului că femeile nu muncesc

Restricţiile impuse de guvernul taliban asupra drepturilor femeilor de a munci au consecinţe economice, susţine Fawzia: „De când talibanii au preluat puterea în Kabul şi de când comunitatea internaţională a deschis calea talibanilor pentru a veni la putere, lumea a devenit naivă şi a început să vorbească doar despre criză umanitară şi sărăcie. Cauza sărăciei şi crizei este faptul că avem o autoritate de facto care nu ştie cum să guverneze, care se concentrează doar pe armată, care doar îşi plăteşte militarii. Lor nu le pasă de femei. De un an de când femeilor li s-a interzis să fie prezente în spaţiul public, există un deficit economic de 1 miliard de dolari, doar din cauza faptului că femeile nu muncesc. Cred că abordarea comunităţii internaţionale faţă de talibani ar trebui să fie mai clară. Situaţia umanitară este disperată, însă dacă nu se schimbă ecosistemul politic, nu se va schimba situaţia umanitară”.

Ecosistemul politic trebuie să se schimbe. Talibanii nu sunt singura realitate

Fawzia Koofi a propus câteva soluţii la rezolvarea crizelor din Afganistan, printre acestea numărându-se şi impunerea unor sancţiuni mai dure asupra talibanilor: „Ecosistemul politic trebuie să se schimbe. Talibanii nu sunt singura realitate.  Există şi alte grupuri de femei. Cred că ar trebui susţinut, de către comunitatea internaţională, un dialog de pace concentrat pe femei, între talibani şi comunitatea politică din Afganistan, care să ducă la crearea unui guvern reprezentativ, incluziv, care să conţină toate grupurile etnice şi femei. Până când talibanii nu vor spune „da” unui asemenea dialog, ar trebui sancţionaţi,  susţinătorii lor ar trebui sancţionaţi, ar trebui să li se interzică să călătorească. Dacă ei nu le permit femeilor din Afganistan să călătorească, ei de ce pot călători? Copiii lor, care studiază în cele mai bune universităţi din lume ar trebui exmatriculaţi şi trimişi înapoi în ţară, birourile lor din regiune ar trebui închise, iar legăturile talibanilor cu lumea oprite, ca protest faţă de decizia lor recentă de a opri femeile din a învăţa şi de a munci. Toate aceste măsuri ar trebui folosite pentru a pune presiune pe talibani să participe la un dialog politic care să ducă la pace şi stabilitate în Afganistan. Fără un guvern incluziv, reprezentativ pentru toate grupurile sociale şi politice afgane, Afganistanul poate deveni un loc al grupurilor extremiste militare, lucru care poate reprezenta o ameninţare de securitate pentru întreaga lume”.