Interviu Mario Blokken, Finabel: Creşterea nivelului de interoperabilitate în domeniul cibernetic reprezintă o provocare pentru NATO
Mircea OlteanuInteroperabilitatea în domeniul cibernetic în cadrul NATO este foarte scăzută şi este nevoie de o conştientizare sporită a pericolelor venite din această zonă, a declarat Mario Blokken, şeful Secretariatului Permanent al Finabel, într-un interviu pentru MEDIAFAX şi Monitorul Apărării şi Securităţii.
Mario Blokken, şeful Secretariatului Permanent al Centrului European pentru Interoperabilitatea militară, Finabel, a vorbit, într-un interviu pentru agenţia MEDIAFAX şi Monitorul Apărării şi Securităţii, la conferinţa Armoured Vehicles Eastern Europe, despre necesitatea sporirii interoperabilităţii la nivel european în privinţa achiziţiilor de echipamente militare sau a securităţii cibernetice, cât şi despre oportunităţile oferite de politicile UE în domeniul apărării.
Reporter: Vă rog să prezentaţi evoluţia, activităţile şi obiectivele organizaţiei Finabel. O scurtă prezentare pentru cititorii noştri.
Mario Blokken: Finabel este un centru european de interoperabilitate între forţele armate, care a fost creată în anul 1953 de către statele membre fondatoare şi apoi a evoluat de la a fi organizaţie privind armamentul la un centru doctrinar, iar prin anul 2015 ne-am transformat în centrul de interoperabilitate între forţele armate şi think-tank al şefilor de Stat Major din ţările membre. Scopul nostru este sporim interoperabilitatea între statele membre şi de asemenea să creştem gradului de conştientizare a interoperabilităţii între statele membre şi nu numai.
Reporter: Care sunt perspectivele unui program comun de achiziţii militare care să includă mai multe ţări din regiune?
Mario Blokken: Observăm că în acest moment interesele naţionale, dar şi cele economice, sunt principalii factori care guvernează achiziţiile de echipament militar şi cerinţele se schimbă de multe ori pe baza compoziţiei trupelor ori a structurii armatei. Observăm o nouă tendinţă care apare acum, pe fondul unei schimbări la nivelul mentalităţii militare, în care ţările văd că este necesară interoperabilitatea în cadrul procedurilor de achiziţie. Aşă că vedem unele ţări conlucrând strâns la stabilirea cerinţelor şi achiziţiei de vehicule. De exemplu, în cazul în care au interese comune, cumpără acelaşi vehicul, utilizând acelaşi cerinţe pentru vehicul. Ca atare, pot negocia împreună pentru a obţine un preţ mai bun, întrucât comandă un număr mai ridicat de piese. În al doilea rând, de asemenea, au oportunitatea de a avea un program comun de antrenament, lucru foarte eficient din punctul de vedere al costurilor. În ceea ce priveşte sistemele de suport logistic, ele pot cumpăra piese de schimb, şi dacă ţările sunt strâns legate, pot utiliza un punct central pentru suport logistic, lucru care este, de asemenea, rentabil, în loc să creeze trei sau patru centre de sprijin logistic în interiorul ţărilor. În cele din urmă, statele sunt conştienţi de faptul că o interoperabilitate sporită în privinţa proceselor de achiziţie va reduce costurile.
Reporter: Care sunt principalele direcţii, provocări privind interoperabilitatea şi cooperarea pentru Finabel? Care sunt recomandările organizaţiei în acest sens?
Mario Blokken: În primul rând, la summitul NATO din 2016, domeniul cibernetic a fost declarat ca fiind cel de-al cincilea pilon al NATO. Prin urmare, în ceea ce priveşte domeniul cibernetic există cu siguranţă multe provocări atunci când vorbim de interoperabilitate. Săptămâna trecută am vorbit cu directorul Centrului de excelenţă pentru apărare cibernetică de la Tallinn, în Estonia, şi au acelaşi preocupări în acest moment. Interoperabilitatea în domeniul cibernetic este foarte scăzută, doar se vorbeşte de consolidarea capacităţilor în cadrul mediului naţional şi se încearcă să se găsească o modalitate de a integra aceste structuri de comandă cibernetică în structurile armatei. Este un proces în curs de desfăşurare, dar este nevoie de multă conştientizare şi aceasta este marea provocare în acest moment, deoarece în interiorul domeniului cibernetic, un hacker nu va utiliza sistemele protejate, ci se va folosi cea mai slabă verigă a lanţului, care este omul. Conştientizarea din partea oamenilor este un subiect foarte provocator pentru noi şi din acest motiv în acest moment creăm Manualul soldatului european în domeniul cibernetic, în care arătăm militarului cum să folosească, de exemplu, reţelele de socializare, cum să utilizeze Internetul Tuturor Lucrurilor. (...) Pe de altă parte, interoperabilitatea în cadrul misiunii este, de asemenea, o chestiune foarte importantă şi vedem că, de exemplu, la nivel de comunicare sunt încă multe de făcut. Există deja unele eforturi depuse de statele membre şi de alianţă, însă observăm că este nevoie de un mijloc interoperabil de comunicare, şi sistemele actuale folosite pentru a comunica, care diferă în funcţie de ţările sau naţiunile diferite care participă la această misiune, sunt încă o mare provocare. Deci, ca think-tank, încercăm să oferim câteva recomandări, de exemplu, privind utilizarea sistemelor criptografice comune.
Reporter: Care este opinia dumneavoastră cu privire la Fondul European de Apărare şi noile politici ale UE în domeniul securităţii? Ce oportunităţi oferă aceste politici industriei europene de apărare?
Mario Blokken: Vorbind despre sistemul PESCO, vedem o mulţime de oportunităţi în cadrul sistemului, cum ar fi, de exemplu, oferirea posibilităţii statelor membre de a crea proiecte care apoi sunt susţinute cu finanţare europeană, care nu numai că va spori posibilitatea respectivelor ţări de a dezvolta proiectele, dar va şi mări bugetul pe care îl pot utiliza pentru dezvoltare. Acesta este unul dintre marile avantaje ale sistemului. Este bine că multe ţări sunt dispuse să colaboreze şi să coopereze la nivelul structurilor europene de apărare, Dar, pe de altă parte, este totuşi păcat să vedem că nu toate ţările sunt implicate, aşa că din nou există o mică fragmentare a intereselor în cadrul proiectului. Proiectul este încă în faza de început, aşa că sunt de părere că mai avem nevoie de timp pentru a formula câteva concluzii cu privire la activitatea PESCO. (...) Cred că este o mare oportunitate pentru ţări. Iar pe de altă parte, consider că implicarea AEA (Agenţia Europeană de Apărare, n.red.) este, de asemenea, un pas bun înainte, datorită faptului că AEA este foarte apropiată de structurile armatei şi are cunoştinţele necesare pentru a fructifica aceste oportunităţi.