INTERVIU Ion Jinga: România este singurul stat care oferă unităţi de 18 oameni pentru paza demnitarilor

Care sunt misiunile ONU la care România este prezentă, cât de apreciaţi sunt militarii români care partică în misiunile de menţinere a păcii sau care sunt cele mai fierbinţi zone de pe glob în prezent sunt câteva dintre subiectele discutate la MAS Talks cu Ion Jinga, ambasadorul României la ONU, preşedinte al Comisiei ONU pentru Dezarmare şi Securitate Internaţională.

Fost ambasador al României în Regatul Unit, Ion Jinga, a vorbit şi despre situaţia românilor care lucrează în prezent în Marea Britanie, în contextul Brexit, precizând că unul dintre efecte se va putea vedea cel mai probabil atunci când va fi vorba de accesul la beneficii sociale.

"Marea Britanie este parte a Uniunii Europene şi orice cetăţean dintr-o altă ţară europeană se bucură pe teritoriul britanic de tratamentul naţional, mai puţin de dreptul de a vota la alegerile parlamentare. În ceea ce priveşte beneficiile sociale s-ar putea să se schimbe puţin lucrurile, dar nu luaţi altfel decât cu beneficiul de inventar ce vă spun acum, pentru că până la urmă ţine de substanţa negocierilor cu Uniunea Europeană şi de decizia politică a Londrei", a declarat Ion Jinga.

Redăm interviul acordat de ambasadorul Ion Jinga pentru Monitorul Apărării şi Securităţii şi pentru MEDIAFAX, în cadrul emisiunii MAS Talks:

Monitorul Apărării şi Securităţii: Care sunt misiunile ONU în care este implicată România?

Ion Jinga: Avem o tradiţie care a început din anul 1991, când pentru prima dată România a participat la o astfel de misiune, era vorba atunci de o misiune la frontiera dintre Kuwait şi Irak. De atunci, am fost prezenţi în 25 de astfel de operaţiuni de menţinere a păcii, cu mai mult de 12.500 de militari, provenind de la Ministerul Apărării, Ministerul de Interne, şi aici vorbim de Jandarmerie şi Poliţie şi Serviciul de Protecţie şi Pază. În general, suntem îndeosebi în Africa, dar oamenii noştri au fost şi sunt în Afganistan şi prin puncte fierbinţi din zona Caraibelor, dar suntem şi pe spaţii francofone. Avem o prezenţă nu doar numerică, ci şi de foarte bună calitate, oamenii noştri au o reputaţie foarte bună, fie că vin de la Ministerul Apărării, fie de la Interne sau de la SPP. De altfel, suntem singurul stat care oferă „close protection units”, unităţi de protecţie apropiată, şi nu vorbim de bodyguarzi, de agenţi individuali, ci de unităţi de 6, 12 sau chiar 18 oameni care asigură în zone fierbinţi protecţia înalţilor demintari ONU.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Cum poate creşte numărul misiunilor româneşti sub egida ONU, în viitorul apropiat?

Ion Jinga: Nevoie este la ONU. De exemplu, din luna octombrie vom fi prezenţi cu patru elicoptere în Mali şi cu 120 de persoane, militari şi personal de sprijin pentru elicoptere. Misiunea din Mali este una dintre cele mai speciale din Africa, una fierbinte, şi o să-i înlocuim acolo pe prietenii noştri canadieni. Creşeterea prezenţei în astfel de misiuni ţine pe de-o parte de solicitările de la ONU şi de decizia politică de acasă, dar şi de capacitatea României de suplimentare a obiectivelor. Suntem în acelaşi timp şi sub misiuni ale NATO şi sub misiuni UE, deci este vorba, până la urmă, de gestionarea resurselor.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Ce iniţiative a avut România în cadrul ONU, în ultimii trei ani, de exemplu, şi ce iniţiative are în prezent?

Ion Jinga: Aş zice că România a avut în mod constant iniţiative la ONU, au fost câteva premiere de-al lungul celor 64 de ani de apartenenţă la Organizaţie. Dacă ne referim la ultimii trei ani, au fost câteva premiere în ceea ce priveşte prezidarea de către România, prin ambasadorul ONU. Nu mai departe de săptămâna trecută am prezidat o reuniune legată de situaţia din Sri Lanka, cu participarea ministrului Finanţelor din această ţară şi din păcate, întâlnirea a avut loc cu câteva zile înainte de evenimentele tragice din Sri Lanka şi poate ne-am bucurat un pic prea devreme, pentru că vorbeam de rezilienţă în Sri Lanka, de consolidarea unor procese democratice. A fost o situaţie destul de complexă anul trecut (în Sri Lanka – n.r.), în care sistemul judiciar a funcţioant foarte bine şi a făcut faţă presiunilor politice. Se pare că încă mai sunt lucruri de făcut acolo.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Recent, un membru al forţelor de menţinere a păcii a fost ucis în Mali. Cât de expuşi sunt membrii români în aceste misiuni şi cât de periculoase sunt aceste misiuni de menţinere a păcii?

Ion Jinga: Orice misiune de menţinere a păcii presupune un grad de risc şi de periculozitate, pentru că este vorba de zone de conflict, unde forţa de interpunere sunt căştile albastre ale ONU. În astfel de misiuni, riscul este permanent, iar oamenii care participă acolo îşi asumă acest lucru, au şi pregătire profesională şi pregătire psihică şi stiu exact la ce merg. Sigur că fiecare ţară încearcă să-şi protejeze oamenii săi şi sigur că facem şi noi acest lucru. Suntem preocupaţi în permanenţă de securitatea oamenilor noştri. Dacă misiunea oamenilor noştri este să asigure pacea, misiunea noastră a diplomaţilor este să prevenim orice risc suplimentar pentru ei.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Ne puteţi da câteva exemple de zone foarte fierbinţi, dar şi câteva zone unde în trecut a fost război, dar între timp lucrurile s-au mai calmat?

Ion Jinga: Libia este o zonă foarte fierbinte, în zona capitalei Tripoli. Sudanul de Sud sau Mali. Ţări unde în trecut a existat conflict, iar acum sunt în faza de consolidare a păcii, putem vorbi de Ciad. Este o situaţie complicată care are fluctuaţii cu escaladări bruşte în Burkina-Faso. Vă pot da ca exemplu de succes Gambia, ţară unde s-a reuşit un proces de tranziţie politică şi evitarea unui conflict sângeros după ce toate indiciile de acum doi ani arătau că se merge către o confruntare. Sunt şi ţări din zonă care au la rândul lor importanţă în stabilizarea vecinătăţii, cum este Coasta de Fildeş sau Senegalul, dacă vorbim de Africa de Vest.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Mai sunt trupe ONU în Kosovo?

Ion Jinga: Există o misiune acolo. Se discuta la un moment dat de un alt stat din zona balcanică, care ar putea eventual intra pe agenda comisiei pentru consolidarea păcii, dar nu am să-l numesc, pentru că nu este luată încă o decizie.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Orice sistem, chiar dacă funcţioneză bine, are nevoie de modificări, de adaptări la nevoile care apar zilnic. În ceea ce priveşte Organizaţia Naţiunilor Unite, de ce schimbări are nevoie?

Ion Jinga: Orice organizaţie internaţională este un organism viu pentru că este populată cu oameni, fie că se numeşte Uniunea Europeană, fie că se numeşte NATO, iar ONU nu face excepţie. Actualul secretar general a antamat un proces de reforme, şi, aşa cum vă spuneam, fiind un organism viu, schimbările şi modificările sunt permanente. De data aceasta, reformele sunt mai profunde. S-a mers pe mai multe paliere, precum reforma sectorului de securitate, asigurarea unei mai bune corelări între zona de peacekeeping, peacebuilding şi logistica de suport.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Să discutăm puţin şi despre Brexit pentru că aţi fost ambasadorul României în Regatul Unit. Vreau să vă întreb care credeţi că vor fi efectele Brexitului asupra Uniunii Europene şi implicit asupra românilor?

Ion Jinga: Aici ar însemna să facem nişte presupuneri, să lucrăm cu ipoteze. Ipoteze putem face toţi, dar important este ca ele să se şi confirme. Aş fi puţin precaut în a vă spune ce cred eu că se va întâmpla în Marea Britanie.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Sunteţi optimist în ceea ce priveşte efectele ce vor urma? Pentru români, îndeosebi.

Ion Jinga: Cred că Marea Britanie are nevoie de Europa Continentală, la fel cum şi Uniunea Europeană are nevoie de Marea Britanie. Marea Britanie este o ţară europeană, chiar dacă este separată de Canalul Mânecii. Procesul acesta de negocieri, intervenţii de-o parte şi de alta, amânări, după părerea mea, dar pot să şi greşesc, face parte din jocul de negociere, pentru că britanicii sunt foarte buni în a negocia. Am fost ambasador acolo 7 ani şi jumătate şi cunosc destul de bine sistemul britanic şi am şi admiraţie pentru felul în care Marea Britanie îşi apără interesele. Referitor la cetăţenii români, n-aş fi pesimist, pentru simplul motiv că ce fac românii în Marea Britanie serveşte intereselor Marii Britanii. Satul olimpic de la precedentele jocuri olimpice a fost construit, în proporţie covârşitoare de muncitori români din construcţii. În sistemul medical de stat de acolo sunt câteva mii de asistente şi câteva mii de medici români. Sistemul nu poate funcţiona fără ei. Avem români de foarte bună calitate în universităţile britanice, în centre de cercetare. Efectul se va putea vedea, dar pot să mă înşel, poate atunci când va fi vorba de accesul la beneficii sociale. Marea Britanie este parte a Uniunii Europene şi orice cetăţean dintr-o altă ţară europeană se bucură pe teritoriul britanic de tratamentul naţional, mai puţin de dreptul de a vota la alegerile parlamentare. În ceea ce priveşte beneficiile sociale s-ar putea să se schimbe puţin lucrurile, dar nu luaţi altfel decât cu beneficiul de inventar ce vă spun acum, pentru că până la urmă ţine de substanţa negocierilor cu Uniunea Europeană şi de decizia politică a Londrei.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Cum vor evolua relaţiile Marii Britanii cu NATO după Brexit? Vor fi afectate sau vor rămâne aceleaşi?

Ion Jinga: Nu cred că ar putea fi afectate pentru că Marea Britanie părăseşte, eventual, Uniunea Europeană, nu NATO. Marea Britanie rămâne un actor important în Alianţă, iar relaţiile cu România, din perspectiva de apărare şi securitate, sunt excelente, iar aici nu văd niciun fel de modificare care să afecteze interesele României sau ale Organizaţiei Atlanticului de Nord.

Monitorul Apărării şi Securităţii: Sunt câteva idei ale unor lideri europeni de înfiinţare a unei armate europene, care să aibă o oarecare autonomie faţă de NATO. Cum vedeţi aceste idei? Credeţi că sunt benefice pentru România?

Ion Jinga: Prima propunere pentru înfiinţarea unei comunităţi europene a apărării a apărut în 1952, când s-a semnat şi un tratat. Era formată acea comunitate din nucleul care tocmai formase Comunitatea Economică Europeană. Proiectul a murit înainte de a se naşte pentru că parlamentul francez, deci Franţa, l-a respins, iar în parlamentul italian nici nu a mai fost supus la vot. Obiectivul acelei organizaţii era să ţină Germania ancorată într-un sistem de alianţă militară, pentru a se evita experienţa celor două războaie mondiale. Ideea de a avea o armată, până la urmă, ţine de o decizie politică. Marea majoritate a statelor Uniunii Europene sunt şi membre NATO. Pentru Europa, rolul NATO este foarte clar şi sunt garanţii ferme de securitate. Se pune problema dacă în situaţii în care NATO ar considera că nu intră în sfera ei de competenţă sau din diverse motive nu ar dori să intervină o structură de apărare europenă, dacă ar putea ajuta.

Monitorul Apărării şi Securităţii: În final, vreau să vă întreb care au fost acele momente care v-au impresionat cel mai mult, de când ocupaţi această funcţie în cadrul ONU?

Ion Jinga: Grea întrebare... Sunt astfel de momente. De exemplu, anul trecut, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru Consolidarea Păcii, am fost de două ori în Africa, de fiecare dată câte o săptămână şi am vizitat cinci ţări africane din regiunea Sahel. Am fost impresionat să văd lupta pe care fiecare om o dă acolo să aibă acces la o cană cu apă, la un vaccin, la educaţie, la un petec de pământ unde să-şi pună recolta lui. Am fost în bazinul lacului Chad, care şi-a redus suprafaţa cu 90% în ultimii 20-30 de ani. Am mers cu maşinile pe fundul lacului, unde este deşert. Oamenii aceia au o rezilienţă absolut impersionantă. Nu au vorbit de dorinţa de a emigra în Europa, nu au cerut bani cash. Au spus „vrem să fie pace, vrem să fim protejaţi de atacurile organizaţiei Boko Haram, vrem o şcoală, un loc de muncă, un dispensar”. Am fost impresionat să văd lupta fiecări plante de a creşte din acel pământ arid. Am fost impresionat să văd şi animalele care luptă pentru supravieţuire căutându-şi hrana.