Întâlnirea Trump – Kim Jong un este începutul unei relaţii de pace?

[ English Version HERE ]

Summit-ul dintre Donald Trump, preşedintele SUA şi Kim Jong-un, liderul Coreei de Nord, din 12 iunie 2018 la Singapore, a fost denumit de mulţi jurnalişti drept “întâlnirea secolului “. Poartă acest nume, în primul rând, pentru că a pus faţă în faţă liderii SUA şi a Coreei de Nord,  pentru prima oară de la 27 iulie 1953, data semnării armisţiţiului ce a dus la încetarea războiului care a opus SUA şi forţele Naţiunilor Unite Coreei de Nord, sprijinită militar de Uniunea Sovietică şi China comunistă.

Aceasta întâlnire marchează o nouă modalitate de abordare a relaţiei Coreei de Nord cu SUA şi restul lumii, ca şi a SUA faţă de această ţară comunistă. Primele semne ale noii relaţii au apărut odată cu participarea Coreei de Nord la Jocurile Olimpice de iarnă din Coreea de Sud şi reprezentarea la nivel înalt a delegaţiei nord-coreene. Acest contact simbolic a fost urmat de demersuri diplomatice intense, la început prin proxi şi, după aceea, direct, la nivel înalt, între SUA şi Coreea de Nord. Au avut loc, de asemenea, două întâlniri între Kim Jong-un şi Xi Jinping, preşedintele Chinei,  25-28 martie, la Beijing, şi 7-8 mai, la Dalian. Pentru prima dată, cu ocazia acestor întâlniri, Kim Jong-un şi-a exprimat, poate prea uşor, disponibilitatea de denuclearizare a Coreei de Nord. A continuat să susţină aceasta pe tot parcursul întâlnirilor cu preşedinţii Chinei şi Coreei de Sud, ca şi cu oficiali ai Administraţiei Trump.

În ziua de 12 iunie 2018 are loc, pe mica insulă Sentosa din Singapore, întâlnirea cu adevărat istorică între preşedintele SUA şi liderul nord coreean. Cu această ocazie a fost semnată o declaraţie comună a celor doi lideri. Din analiza declaraţiei comune încheiată cu ocazia acestui summit pot fi semnalate următoarele aspecte:

- în document nu apare titulatura de Preşedinte al Coreei de Nord. Pe declaraţia comună titulatura liderului coreean este Chairman al Comisiei de Afaceri de Stat al Republicii Democratice Coreene. Odată cu moartea lui Kim Il-sung, liderul spiritual al acestei ţări şi bunicul lui Kim Jong-un, s-a decis ca nimeni să nu mai poată avea poziţia de preşedinte sau şef al statului. De aceea, pentru liderul coreean s-a folosit această titulatură;

- „Preşedintele Trump şi Chairman-ul Kim Jong-un au avut un cuprinzător, profund şi sincer schimb de opinii pe subiectele care se referă la stabilirea de noi relaţii între SUA şi Coreea de Nord şi construirea unui regim de pace durabil şi robust în Peninsula Coreea“ spune declaraţia finală. Sinceritatea dialogului din partea liderului nord coreean poate fi pusă sub semnul întrebării având în vedere faptul că, în conformitate cu cele menţionate de Trump la conferinţa de presă ce a urmat semnării declaraţiei comune, Statele Unite au cheltuit câteva miliarde de dolari pentru dezarmarea nucleară a Coreei de Nord şi nu s-a întâmplat nimic. Discrepanţa dintre semnalele de body language ale lui Kim Jong-un şi cele afirmate de acesta pe parcursul întâlnirii ne face să avem îndoieli referitoare la această onestitate în care crede preşedintele SUA. 

- “Preşedintele Trump s-a angajat să ofere garanţii de securitate Coreei de Nord şi Chairman-ul Kim Jong-un a reafirmat angajarea totală în denuclearizarea completă a Peninsulei Coreea”. Întrebarea care se pune acum este: ce înseamnă garanţii de securitate? Se referă acestea la ţară sau la liderul nord-coreean, regimul nord-coreean? Se oferă garanţii de securitate unei dictaturi comuniste? Este menţionată “denuclearizarea completă “. Este aceasta şi verificabilă şi ireversibilă? Intră facilităţile de producţie în capitolul denuclearizării sau doar depozitele de arme nucleare şi facilităţile de testare?

- “construcţia încrederii reciproce poate promova denuclearizarea Peninsulei Coreea”. În acest sens Trump a făcut primul pas. Deşi a fost sfătuit de mulţi consilieri sau membri ai Congresului SUA să nu se întâlnească cu Kim, el a urmat sfaturile lui Mike Pompeo şi a revenit de la decizia de a anula întâlnirea. Summit-ul bilateral din 12  iunie s-a desfăşurat conform programului iniţial;

- Declaraţia Finală a subliniat faptul că cele două state “vor acţiona pentru recuperarea cadavrelor prizonierilor de război şi a celor dispăruţi în acţiune şi repatrierea imediată a celor identificate“. În conferinţa de presă ce a urmat întâlnirii, Donald Trump a dat o lovitură de imagine, subliniind faptul că a introdus acest paragraf ca urmare a solicitării primite la Casa Albă din partea rudelor eroilor americani care nu s-au mai întors acasă din războiul din Coreea.

În extinsa conferinţă de presă pe care a avut-o imediat la sfârşitul convorbirilor, Donald Trump a afirmat că îl apreciază pe Kim Jong-un ca pe un om “onest, direct şi eficient“. Probabil că este o apreciere bazată doar pe reacţia de moment, încărcată de dorinţa celor doi lideri de a intra şi în acest mod in istoria omenirii. Până în prezent, Kim Jong-un nu a făcut nici o probă, pe plan internaţional, a onestităţii sale. Cât despre “direct”, este binecunoscut faptul că asiaticii, prin cultura lor, nu sunt oameni direcţi, iar mesajele lor sunt învăluite în simboluri şi metafore. Cât de direct poate fi liderul nord-coreean dacă nu a vrut să participe la conferinţa de presă?

Referitor la asigurările de securitate, aşa cum acestea sunt menţionate în Declaraţia Finală, Donald Trump a afirmat că SUA va pune capăt, probabil, exerciţiilor militare făcute împreună cu Coreea de Sud, având în vedere cheltuielile ridicate ale acestora. Din acelaşi motiv, este posibil să retragă din Coreea de Sud cei 32.000 de militari americani. Această promisiune a fost făcută fără o consultare prealabilă cu partenerul strategic, Coreea de Sud. Imediat după afirmaţia liderului american, Moon Jae-in, preşedintele Coreei de Sud, şi-a exprimat nemulţumirea faţă de această afirmaţie. De asemenea, acesta a subliniat faptul că s-au făcut promisiuni pentru denuclearizarea neverificabilă (deocamdată) a întregii peninsule, aspect ce vulnerabilizează Coreea de Sud.

Preşedintele SUA a subliniat faptul că sancţiunile impuse Coreei de Nord vor fi, în continuare, aplicate până la deplina finalizare a promisiunilor făcute de liderul nord-coreean. De altfel, Decizia Congresului SUA “The North Korean Sanctions and Policy Enhancement Act” secţiunile 401 şi 402, stipulează precis paşii pe care trebuie să-i facă Coreea de Nord pentru ca aceste sancţiuni să poată fi suspendate sau eliminate. Cel mai important pas este denuclearizarea totală a Peninsulei Coreea. Cu toate acestea, de curând, Trump a refuzat aplicarea unui set de 300 de noi sancţiuni, motivând că o astfel de atitudine ar fi o dovadă de “lipsă de respect” faţă de Kim Jong-un.

Referitor la aspectele legate de drepturile omului, Trump a arătat faptul că acest subiect urmează să fie discutat mai târziu. Neabordarea acestui important aspect la acest moment al discuţiilor va genera o reacţie negativă în SUA. Probabil că pentru bunul mers al negocierilor s-a considerat ca obiectivul principal era acela de a obţine o promisiune referitoare la denuclearizarea Peninsulei şi, în această fază, nu era eficient să fie abordate şi alte subiecte incomode.

Preşedintele Trump şi-a pus semnătura alături de un dictator. Prin aceasta scoate încă odată în evidentă pragmatismul său, sacrificând un principiu, pentru a feri poporul american de un atac nuclear asupra teritoriului SUA ce ar duce la pierderea de milioane de vieţi omeneşti. Trump a acceptat această întâlnire pentru a obţine un capital de imagine şi pe plan intern având în vedere faptul că, în curând, vor avea loc în SUA alegeri pentru o treime din membrii Congresului SUA, iar republicanii nu stau foarte bine în sondaje. Republicanii se poziţionează astfel ca fiind salvatori ai poporului american în relaţia cu Coreea de Nord. În acelaşi timp, întâlnirea, ca şi documentul semnat, vor fi folosite de democraţi pentru a-l acuza pe Trump.

Problema aplicării Cartei ONU privind drepturile omului, a fost doar tangenţial atinsă. În conferinţa de presă, Trump a apreciat faptul că în lunile precedente summit-ului au fost eliberaţi câţiva cetăţeni americani arestaţi de regimul comunist. Esenţial este însă faptul că documentul semnat nu se referă la acest extrem important subiect.

Nu s-a discutat nimic despre procesul de democratizare a Coreei de Nord. S-a discutat despre Coreea de Nord ca stat ce urmăreşte prosperitatea poporului său. Va veni această prosperitate cu sprijinul SUA? Probabil că da! Pentru un regim dictatorial comunist?

Nu s-a discutat nimic despre unificarea celor două state peninsulare. Nici aceste state şi nici marile puteri nu au un astfel de interes. Deocamdată, pe termen scurt şi mediu, un asemenea subiect nu poate fi pus în discuţie.

Un alt aspect ce trebuie urmărit este reacţia internă a populaţiei Coreei de Nord. Probabil nu se va pune problema unei reacţii violente a poporului nord coreean sau a unor lideri militari. Există un sistem de opresiune eficient al lui Kim Jong-un care, cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp, va reuşi să asigure liniştea. Şocul cel mare va fi însă în ceea ce priveşte mentalul populaţiei care a fost educată de la naştere cu convingerea că SUA, în primul rând, şi Japonia sunt principalii inamici. Acum îl văd pe “liderul lor iubit” dând mâna cu “marele inamic”. Cât de  greu de digerat va fi acest lucru şi de cât timp va fi nevoie, urmează să vedem.

În ceea ce priveşte reacţia elitelor militare închistate în mentalităţi şi dogme comuniste, Kim Jong-un a avut grijă să-i înlăture din funcţii şi să-i facă inofensivi cu puţin timp înainte de începerea summit-ului.

Nu trebuie excluse dintr-o analiză la cald a întâlnirii aspectele legate de simbolistică şi elemente de . Ceea ce trebuie observat de la începutul vizitei este faptul că liderul nord coreean a sosit în Singapore cu un avion “Air China“,  companie de stat. Acest aspect indică faptul că acţiunea lui Kim Jong-un şi summit-ul au sprijinul politic al Chinei.

Gestica celor două personaje principale scot în evidenţă poziţionarea celor doi lideri unul faţă de celălalt, cu o probabilitate de adevăr de aproximativ 60%.

În poza următoare se poate observa strângerea de mână a celor doi lideri. Trump oferă palma deschisă în semn de sinceritate şi, ulterior, are binecunoscuta strângere de mână energică, în timp ce Kim încearcă, cu greutate, să-i facă faţă.

Atingerea braţului pe timpul strângerii mâinilor reprezintă un gest de superioritate ce se simte subliminal de către partener pe timpul negocierilor.

Atingerea pe spate în timpul deplasării, sau la intrarea pe o uşă, reprezintă un semn de superioritate. Echilibrarea situaţiei se face prin atingerea imediată în acelaşi mod a partenerului, ceea ce nu s-a întâmplat.

Conform protocolului diplomatic, cel mai puternic intră ultimul pe o uşă atingându-l pe spate pe celălalt. Conform imaginilor date publicităţii, Trump a intrat întotdeauna ultimul.

Conform celor afirmate şi susţinute de specialiştii în kinezică, aceste manifestări de superioritate, înainte sau pe timpul discuţiilor, sunt induse participanţilor la o negociere astfel încât este influenţat rezultatul final. Ceea ce pare a fi cea mai importantă concluzie din această analiză a gesturilor este că aprecierea că liderul nord coreean ar fi onest, este cel puţin hazardată

În concluzie, putem aprecia faptul că  cei doi lideri, care acum câteva luni îşi adresau cuvinte injurioase, s-au întâlnit şi au stat de vorbă. Aceasta este marea valoare a summit-ului şi ea prevalează faţă de documentul discutabil care a fost adoptat.

O evaluare a câştigătorului acestei întâlniri pare a fi inoportună. A câştigat pacea. Ar fi absurd să avem pretenţia ca toate problemele legate de Coreea de Nord să se rezolve în această primă întâlnire. Urmează un proces lung şi anevoios pe care toată lumea l-ar dori ireversibil, oricât de încet s-ar derula acesta.

Fiecare din cei doi lideri şi-au adresat invitaţii de a se vizita reciproc, în Coreea de Nord, respectiv în SUA . Şi-au făcut şi promisiuni reciproce că le vor da curs.

Până atunci, însă, urmează o posibilă întâlnire a lui Kim Jong-un cu Vladimir Putin,  . Cum va influenţa această întâlnire traseul politic al Coreei de Nord, vom analiza la momentul potrivit.