INIŢIATIVA CELOR TREI MĂRI CONSOLIDEAZĂ ATÂT EUROPA CÂT ŞI RELAŢIA TRANSATLANTICĂ (Partea I-a)

Acest concept este o nouă încercare a acestor state de a-şi uni eforturile pentru a se poziţiona în cadrul UE pe o platformă comună care să le permită să-şi urmărească şi să-şi atingă obiectivele ce reprezintă interesele lor naţionale. Contestată sau, dimpotrivă, sprijinită de state de pe ambele ţărmuri ale Atlanticului, I3M se conturează tot mai clar, proiectele sale permiţând, în cazul implementării lor, creşterea bunăstării statelor riverane Marii Baltice, Adriatice şi Mării Negre.

Statele est-europene, foşti sateliţi ai Uniunii Sovietice, denumite de către statele vest europene drept „Soviet Block”, şi-au orientat opţiunile politice, după căderea Zidului Berlinului, către statele occidentale. Prin noua orientare, aceste state emergent capitaliste au fost, uneori, prinse în mijlocul confruntărilor ideologice şi al politicilor economice sau sociale. Aşteptările privind sprijinul din partea statelor occidentale, nu întotdeauna exagerate, nu au fost pe deplin îndeplinite. După 17-18 ani de cooperare cu acestea, statele de la răsăritul Europei, continuând  colaborarea strânsă cu toate statele membre ale Uniunii Europene, au decis să se uite şi unele la altele şi să încerce să se ajute reciproc prin colaborarea transparentă între ele. 

În cursul istoriei Europei, au mai fost încercări de grupare a statelor central şi est-europene în alianţe, coaliţii, sau chiar federaţii, toate sortite eşecului, întrucât, de cele mai multe ori, statele puternice ale Europei nu au văzut cu ochi buni aceste tendinţe de apropiere politică sau economică.

Conceptul de “Europa Centrală“ este legat de anul 1918, prin „Mitteleuropa “ înţelegându-se  toate teritoriile de la est de Reich şi care se  aflau sub sfera de influenţă germană. După anul 1918, prin căderea imperiilor otoman, austro-ungar, prusac, ţarist, Europa şi-a stabilit noi graniţe bazate pe dorinţa de autodeterminare a naţiunilor, graniţe care şi-au dovedit viabilitatea până în anul 1938.

După Primul Război Mondial, liderul polonez, Jozef Pilsudski, a încercat să constituie o federaţie a statelor central şi est europene, ce cuprindea statele baltice (Lituania, Letonia, Estonia), Belarus, Ucraina, Ungaria, România, Iugoslavia şi Cehoslovacia pe care a denumit-o “Intermarium/Międzymorze“.

“Intermarium” se dorea a fi o continuitate istorică a Ducatului Lituanian şi a Regatului Polonez, din secolele XIV-XVI, cu apogeul său ca Uniune statală polono-lituaniană, din secolele XVI-XVIII, care stăpâneau legătura terestră, cu mare valoare geostrategică, de la Marea Baltică la Marea Neagră, până în Crimeea. Pilsudski urmărea prin “Intermarium“ să divizeze Rusia şi să asigure independenţa Ucrainei şi Lituaniei. Statele vest-europene, cu excepţia Franţei, nu au sprijinit proiectul şi l-au subminat. Au urmat mai multe variante de realizare a unui asemenea proiect, ale cărui baze erau mereu Polonia şi România.

Grupul de la Vişegrad (Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria) nu poate fi inclus în aceste intenţii deoarece cooperarea dintre statele componente nu pleacă  de la argumente geopolitice reprezentate de proximitatea a două sau trei mări.

Spre deosebire de „Iniţiativa Bucharest 9”, care îşi propune dezvoltarea cooperării dintre Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia, Lituania, Letonia şi Estonia (membre ale I3M) în domeniul apărării, I3M se referă la aspectele economice ale noului context geopolitic.

Aşa cum am precizat, “Iniţiativa celor Trei Mări” (I3M) este un concept relativ nou care a luat fiinţă în anul  2015 la iniţiativa preşedintelui Croaţiei, d-na Kolinda Grabar-Kitarovici şi a preşedintelui Poloniei, Andrzej Duda. Din acest forum fac parte 12 state membre ale Uniunii Europene.

Cele 12 state membre sunt: Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Austria, Croaţia, România şi Bulgaria. Patru state (Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria) fac parte şi din grupul Vişegrad, iar unsprezece ţări sunt foste state comuniste, împărtăşind un trecut recent, asemănător ca şi concepţie ideologică, dar venind fiecare cu moştenirea culturală specifică. Grupul celor 12 state asigură vecinătatea la cele trei mări, Marea Baltică, Marea Adriatică şi Marea Neagră.

Suprafaţa totală a statelor I3M este de 1.218.869 km2, ceea ce reprezintă 27,8% din suprafaţa UE, iar populaţia totală este de 111,63 milioane de locuitori, reprezentând 21,8% din populaţia Uniunii Europene.

Primul summit al acestui Forum European a avut loc în anul 2016, la Dubrovnik, în Croaţia, ocazie cu care au fost stabilite principalele sale obiective. Cel de-al doilea summit a avut loc în 6-7 iulie 2017, la Varşovia, cu participarea preşedintelui SUA, Donald Trump.

OBIECTIVE

I3M urmăreşte identificarea intereselor naţionale comune şi susţinerea acestora atât între statele membre ale Iniţiativei cât şi faţă de alte state UE sau non-UE. Conform propunerii guvernului polonez, unul dintre iniţiatorii proiectului, sunt urmărite trei obiective comune majore: 
1. conectivitatea statelor central şi sud-est europene;
2. dezvoltarea legăturilor comerciale;
3. asigurarea complementarităţii acestor state. 
Aparent, nu există obiective de securitate în această iniţiativă. Însă, aşa cum a menţionat şi George Ciamba, secretar de stat în ministerul de externe al României, la Forumul Consiliului Atlantic din Wroclaw, Polonia, ”atunci când vorbim despre energie, vorbim implicit şi despre securitate”.

Proiectul I3M, prin realizarea obiectivelor economice şi de infrastructură rutieră, de căi ferate şi de comunicaţii pe care şi le asumă, poate duce la atingerea unui obiectiv politic important, acela al creşterii încrederii între state şi, de aici, la consolidarea solidarităţii statelor membre ale Uniunii Europene.

Una dintre principalele caracteristici ale statelor membre ale I3M este dinamica evoluţiei Produsului Intern Brut între anii 2007 – 2014 (Fig.4). Media acestui indicator în întreaga Uniune Europeană este o creştere de 0,7%. În cele 12 state ce compun forumul I3M această dinamică este de:

ŢARA PROCENT CREŞTERE PIB (%)
Polonia 24,2
Slovacia 13,5
Croaţia 10,6
România 8,1
Bulgaria 6,5
Letonia 5,3
Lituania 4,1
Slovenia 4,1
Austria 3,8
Estonia 2,8
Republica Cehă 2,5
Ungaria 0,2

Cele 12 state ce formează I3M asigură aproximativ 10% din bugetul Uniunii Europene.

Obiectivele principale ale I3M se înscriu în documentele principale ale Comisiei Europene:

• strategia pentru energie pentru anul 2030;
• comunicaţii digitale;
• zona unică de transport european.
„Iniţiativa celor 3 mări” trebuie văzută ca o platformă informală prin care decidenţii politici se pot consulta în vederea coordonării hotărârilor şi acţiunilor statelor membre în domeniile de interes ale I3M
Dintr-o analiză a vulnerabilităţilor acestei zone se pot trage următoarele concluzii:
• ţările din această zonă au intrat mai târziu în Uniunea Europeană. Ele au fost, de multe ori, considerate ca fiind “ruda săracă” a statelor europene şi, nu o dată, tratate ca atare;
• într-o posibilă dezvoltare europeană în cercuri concentrice sau cu viteze diferite, aceste state vor fi, probabil, considerate la periferia Europei sau imediat în apropierea acesteia; 
• statele I3M au fost cele care au generat cel mai mare număr de emigranţi în occident, România şi Polonia fiind pe primele locuri, şi, nu întâmplător, cele mai mari ţări din acest grup. Scăderea nivelului forţei de muncă în aceste state reduce şi mai mult posibilitatea de a se alinia economiilor occidentale, obiectiv ce acum pare a fi utopic;  
• statele Central şi Est europene au economiile cu cei mai slabi indicatori dar şi cel mai mare ritm de creştere al indicatorului sintetic “Produs Naţional Brut”;
• infrastructura deficitară pe direcţia Nord - Sud în această zonă impune necesitatea de cooperare între aceste state;
• în toate aceste ţări există o discrepanţă evidentă între Estul şi Vestul fiecărei ţări în care Estul este mult mai puţin dezvoltat decât Vestul aceleiaşi ţări;
• securitatea energetică este o vulnerabilitate majoră, mai ales prin faptul că Rusia continuă să fie principalul furnizor de energie al zonei;
• acordarea statului de membru al spaţiului Schengen, în mod diferenţiat şi pe criterii diferite, ce nu au legătură cu argumentele tehnice, nu face decât să obstrucţioneze parţial dezvoltarea economică a acestor state;
• poziţiile diferite pe care le au statele membre ale I3M faţă de Rusia trebuie să fie discutate deschis între aceste state, dar şi puse de acord cu politicile UE în această relaţie.

Având în vedere faptul că toate statele participante la I3M sunt membre ale Uniunii Europene, vulnerabilităţile prezentate mai sus sunt, în fapt, ale UE. A face faţă acestor vulnerabilităţi ar trebui să fie sarcina structurilor acestei organizaţii. De aceea, responsabilităţile economice şi de securitate pe care şi le asumă statele I3M nu fac decât să întărească Uniunea Europeană.

Iniţiativa urmăreşte conectarea economiilor şi infrastructurii statelor Central şi Est Europene de la Nord la Sud pentru realizarea pieţei unice europene şi extinderea colaborării între vestul şi estul Europei. Programul Uniunii Europene “Connecting Europe Facility/CEF“, de realizare a infrastructurii unice de transport european, se va realiza din fondurile europene structurale şi din fonduri de investiţii alocate către I3M. Toate acestea vor duce la coeziunea şi dezvoltarea Uniunii Europene prin realizarea de proiecte de infrastructură în cadrul Forumului “Iniţiativa celor 3 Mări”.