În spaţiul cosmic a apărut un nou joker: India deţine arma anti-satelit

India testează arma anti-satelit (ASAT)

Întâi ştirea: la 27 martie 2019, guvernul de la New Delhi a anunţat că India a lansat cu succes o rachetă interceptoare cu care a distrus un satelit propriu dezafectat. În limbaj militar, India a efectuat primul său test al armei anti-satelit (ASAT). Evident, obiectivul activităţii nu a fost eliminarea unui satelit dezafectat, ci testarea capabilităţii de distrugere a unui satelit cu o rachetă lansată de pe o platformă terestră.

Dificultatea definirii ASAT ca termen general constă în faptul că multe abordări presupun tehnologii duale. Totuşi, teoretic, variantele operaţionale de scoatere din operativitate a unui satelit, deci categoriile de arme ASAT sunt trei:

a) proiectile lansate de pe Pământ („kinetic kill”, rachete interceptoare, în cazul de faţă);

b) atacarea staţiei de control de la sol (diferite opţiuni);

c) folosirea altui satelit, care să izbească ţinta şi astfel să o deturneze de pe orbită şi / sau să o orbească prin distrugerea senzorilor.

Acţiunea Indiei, prima de această natură din istoria ţării, s-a desfăşurat în cadrul Misiunii Shakti. Potrivit prim ministrului indian, Narendra Modi, scopul misiunii a fost „de a verifica faptul că India este capabilă să îşi protejeze capacităţile spaţiale... Apărarea intereselor ţării în spaţiul cosmic este în responsabilitatea Guvernului Indiei”.

Proiectilul utilizat a fost un „vehicul de apărare” Prithvi model II, ce constituie o variantă a rachetei balistice cu rază scurtă de acţiune Prithvi, modificată de cerinţele misiunii Shakti ca rachetă de apărare anti-balistică (interceptoare) exo-atmosferică.

Locul lansării a fost Poligonul Integrat de Testare situat pe Insula Dr. A.P.J. Abdul Karam (fostă Wheeler Island), în apropierea ţărmului statului Odisha (fost Orissa), în nord-vestul Golfului Bengal.

Ţinta testului armei ASAT nu a fost precizată de autorităţile de la New Delhi, dar experţi ai Pentagonului apreciază că, cel mai probabil, a fost fie un satelit Microsat-R (lansat în ianuarie şi având dimensiunile unui automobil mic), fie un satelit Microsat-TD (lansat anul trecut).

Aceste variante trimit şi la informaţia privind locul ţintei, de fapt altitudinea orbitei satelitului distrus. În cazul Microsat-R, orbita eliptică are diametrele de 262 / 280 km, în timp ce orbita satelitului Microsat-TD se situează la 353 / 361 km. O comparaţie utilă: calea ferată Bucureşti – Bacău are 300 km. Ambele variante se încadrează în categoria de Orbite Terestre Joase ale termosferei (LEO – Low Earth Orbit), domeniu populat de majoritatea sateliţilor comerciali (de navigaţie, de comunicaţii, geodezici).

Lansarea rachetei a fost detectată în timp real de militarii americani din Escadronul 11 Avertizare Spaţială de la Baza Aeriană Buckley, din Colorado. Ulterior, în cadrul unei audieri în Subcomisia pentru forţe strategice a Comisiei Senatului SUA pentru Categorii de Forţe Armate, gl. lt. David Thomson, adjunctul şefului Comandamentului Spaţial al Forţelor Aeriene ale SUA, a declarat că Pentagonul a avertizat toţi operatorii de sateliţi din lume asupra evenimentului spaţial imediat după detectarea acestuia.

Care a fost obiectul avertizării? Resturile rezultate în urma distrugerii satelitului.

Problema resturilor abandonate în spaţiul extraterestru

Iată că apare această problemă a resturilor de materiale tehnice („debris”) care poluează spaţiul cosmic şi pot avaria alţi sateliţi sau pot periclita prin coliziune alte misiuni spaţiale. Astfel, de la un eveniment aparent naţional, testarea armei ASAT a devenit o problemă internaţională, inclusiv prin periclitarea Staţiei Spaţiale Internaţionale (SSI), care este deservită de un echipaj uman şi evoluează între 330 şi 435 km.

Guvernul indian a precizat că puţinele resturi rezultate vor părăsi treptat orbitele şi vor intra in mezosferă, pe parcurs dezintegrându-se (prin ardere), în decurs de 45 de zile. De altfel, chiar generalul John Hyten, comandant al Comandamentului Strategic al SUA şi nominalizat să devină adjunct al preşedintelui Comitetului Întrunit al Forţelor Armate americane, a declarat că apreciază faptul că India a efectuat testul la orbită joasă, astfel încât resturile generate să intre rapid în ardere, iar cele rămase să prezinte un risc minim pentru activitatea spaţială. La rândul său, generalul Thomson, amintit anterior, a precizat că SSI nu s-a aflat deloc sub risc de coliziune.

Totuşi, resturi în urma satelitului distrus există, iar NASA a identificat 400 de fragmente metalice generate de evenimentul din 27 martie, pe care Comandamentul Spaţial al Forţelor Aeriene ale SUA le monitorizează. Dintre acestea, circa 60 au dimensiuni peste zece centimetri, pe care NASA le poate monitoriza. Între aceste 60, un număr de 24 pot evolua către orbita SSI, ceea ce a crescut cu 44%, pentru o perioadă de zece zile, riscul ca SSI să lovească obiecte mici. 

Directorul NASA, Jim Brindenstine a subliniat faptul că statele se comportă neglijent în ceea ce priveşte resturile spaţiale, dar apelează şi beneficiază de serviciul de monitorizare asigurat gratuit de Statele Unite în folosul întregii omeniri. Dar resturile spaţiale constituie o problemă reală, chiar şi coliziunile între ele putând cauza efect de biliard într-un mediu tot mai aglomerat de sateliţi artificiali. Mulţi experţi sunt de părere că resturile pot dăinui în spaţiu pentru luni de zile sau chiar ani, dovadă fiind resturile cauzate de testul similar efectuat de China în anul 2007. Oficialul american a declarat că „este teribil, un lucru teribil să creezi un eveniment care trimite resturi la un apogeu situat deasupra orbitei SSI... Şi acest tip de activitate nu este compatibil cu viitorul pe care dorim să îl vedem privind zborurile spaţiale cu echipaj uman”.

La nivel politic însă, Administraţia Trump nu doreşte să dojenească India pentru problemele create, având în vedere că India este cea mai mare democraţie din lume, iar SUA are acum dificultăţi cu R.P. Chineză. De altfel, generalul Hyten a declarat că înţelege nevoia Indiei de a se apăra şi în acest spaţiu operaţional, aşa cum fac şi SUA, iar NASA a revenit asupra unei decizii anterioare de suspendare a cooperării cu India.

Oricum, Washingtonul a conştientizat pericolul global al resturilor spaţiale şi depune eforturi pentru realizarea unui tratat internaţional care să reglementeze responsabilităţile statelor pentru activităţi în Cosmos în domeniul resturilor spaţiale, intenţionând să redacteze un „cod de conduită” acceptat global şi respectat de toate statele. Autorităţile americane arată că există state care testează arme anti-satelit şi creează resturi spaţiale, dar apelează la Statele Unite pentru informaţiile necesare privind aceste resturi. În SUA, instituţia care menţine un catalog actualizat cu toate resturile cosmice este Centrul de Operaţii Spaţiale Combinate Vandenberg, aparţinând de Comandamentul Strategic al SUA. Potrivit Directivei 3 pentru Politici Spaţiale, emise de Administraţia Trump, o parte dintre aceste responsabilităţi vor fi transferate Departamentului Comerţului al SUA, dat fiind interesul de natură economică al activităţilor spaţiale.

Noua paradigmă în politica Indiei privind spaţiul cosmic

Să revenim însă la India. Un raport Standard Chartered arată că India, care va avea o economie de 46,3 trilioane de dolari în anul 2030, va depăşi Statele Unite, care vor atinge atunci 31 trilioane, prima urmând să fie totuşi China, cu 64,2 trilioane de dolari.

Acest avânt economic se transpune şi în ambiţiile spaţiale ale autorităţilor de la New Delhi, a căror viziune în domeniul cosmic a fost exprimată de fondatorul programului spaţial indian, Vikram Sarabhai: „noi nu avem ambiţia să concurăm cu ţările avansate economic... dar suntem convinşi că, dacă dorim să jucăm un rol semnificativ ca naţiune, şi în cadrul comunităţii naţiunilor, trebuie să fim cei dintâi în aplicarea celor mai avansate tehnologii în slujba problemelor reale ale omului şi societăţii”.

Acum, politica spaţială a Indiei urmează mai multe direcţii de efort: navigaţia prin sateliţi, trimiterea unui indian în spaţiu în cadrul unui program propriu, dezvoltarea sectorului privat, o misiune indiană pe Lună, performanţe tehnologice precum lansările multiple cu o singură rachetă, exploatarea resurselor minerale şi, desigur, arma anti-satelit.

Sistemul indian de navigaţie. În privinţa primei direcţii de interes, Sistemul Indian Regional de Navigare prin Satelit (IRNSS) este un sistem regional autonom cu numele operaţional NAVIC (NAVigation with Indian Constellation), cuvânt însemnând marinar sau navigator în limba sanscrită, în hindi şi în alte limbi de origine sanscrită.

IRNSS furnizează o precizie a poziţiei de 20 m pe întreg teritoriul indian şi în zonele învecinate care se extind, potrivit ambiţiei iniţiale, până la 1.500 km în jurul sub-continentului indian. Un scop declarat este ca India să aibă controlul absolut al segmentelor spaţial şi terestru, iar receptoarele utilizate să fie construite toate în India. Sistemul indian este compatibil cu GPS şi oferă un serviciu public şi un serviciu restricţionat, cu destinaţie guvernamentală, primordial militară. Sistemul NAVIC este mai precis cam de două ori decât sistemul Navstar GPS, prin adăugarea unui circuit şi unui soft suplimentar în receptoarele IRNSS.

Lansările organizate de către Organizaţia Indiană de Cercetări Spaţiale (ISRO) au început după anul 2010, iar la începutul lui 2018, NAVIC a devenit operaţional, cu şapte sateliţi pe orbite, plus doi sateliţi de rezervă la sol. Planurile de perspectivă includ extinderea constelaţiei la 11 sateliţi, şi extinderea acoperirii la 6000 km de frontierele Indiei, anume un trapez încadrat aproximativ de Marea Neagră, Mozambic, vestul Australiei şi Coreea de Nord.

În constelaţia NAVIC, trei sateliţi sunt geostaţionari, iar ceilalţi patru evoluează pe orbite geosincrone înclinate, cu mişcare combinată în forma cifrei 8. În perspectivă, India intenţionează realizarea unui sistem global de navigaţie prin sateliţi, GINS (Global Indian Navigational System), cu 24 de sateliţi.

Perspectiva unei misiuni spaţiale cu astronauţi indieni. ISRO a lucrat la dezvoltarea unui program indian de misiune cu astronauţi încă din anul 2004, în cadrul misiunilor numite Gaganyaan. Cu prilejul celebrării a 75 de ani de independenţă, în anul 2022, India va efectua o misiune spaţială cu echipaj uman.

Racheta folosită va fi GSLV MK III, de putere suficientă, care a fost testată de două ori până în anul 2018. Tot anul trecut, India a testat şi sistemul de salvare a echipajului. Misiunea preconizată presupune trei astronauţi şi un zbor de cinci până la şapte zile, pe o orbită între 300 şi 400 km (unde operează şi SSI). În pregătirea evenimentului din 2022, India va desfăşura misiuni fără echipaj, începând din anul 2020.

Misiunea Gaganyaan are şi o importantă componentă economică, guvernul de la New Delhi estimând că programul va genera circa 15 000 de locuri de muncă.

Dezvoltarea sectorului spaţial privat. India a început transferul de tehnologie spaţială către producători privaţi, primele măsuri de succes fiind în domeniul navigaţiei prin sateliţi. Chiar a fost lansat un satelit de navigaţie produs de o firmă privată, iar până în anul 2020 va fi realizat şi primul vehicul de lansare, o versiune a rachetei Polar Satellite Launch Vehicle (PSLV). O altă realizare a firmelor private indiene este contractarea de echipamente pentru NASA.

Dezvoltarea tehnologiilor avansate. Menţionarea PSLV aduce discuţia în domeniul interesului de dezvoltare de înalte tehnologii. Această rachetă deţine recordul de 104 (!) sateliţi lansaţi cu o singură rachetă, în anul 2017. Dintre aceştia, trei sateliţi au fost indieni, iar 101 au fost nano-sateliţi aparţinând altor cinci state (SUA, Olanda, Israel, Kazahstan şi Elveţia). Toţi cei 101 sateliţi au fost amplasaţi cu exactitate pe orbitele prevăzute. Un alt record în domeniu, realizat de Organizaţia Indiană de Cercetări Spaţiale (ISRO), este lansarea a 29 de sateliţi pe orbite diferite, cu acelaşi tip de rachetă.

Misiune indiană pe Lună şi o sondă către Marte. O ambiţie remarcabilă a politicii spaţiale a Indiei este efectuarea unei misiuni pur indiene pe satelitul natural al Pământului – Luna. În acest sens, Misiunea Lunară Chandrayaan-2 ar urma să aselenizeze un modul / robot chiar în cursul acestui an, lansarea fiind planificată pentru perioada 9 - 16 iulie, în funcţie de starea vremii. Chandrayaan-2 va fi o versiune avansată a misiunii anterioare, Chandrayaan-1, lansată la 22 octombrie 2008, de la Centrul Spaţial Satih Dhawan. Chandrayaan-2 va include trei module: un modul orbital, un modul de aselenizare (Vikram) şi modulul mobil de sol (rover) Pragyan. Sarcinile utile vor fi 13 echipamente indiene de cercetare ştiinţifică şi un echipament experimental aparţinând NASA. Racheta va fi tot GSLV MK-III, care a fost utilizată şi în cadrul lansării sondei Mangalyaan, care va evolua pe orbita planetei Marte, în cadrul misiunii MOM-2 (Mars Orbiter Mission-2).

Dimensiunea economică a misiunilor spaţiale indiene. Legat de explorarea Lunii, un obiectiv declarat al politicii spaţiale a Indiei este interesul pentru resursele minerale ale satelitului natural al Pământului, de exemplu, Heliu-3, prezent în solul lunar, cu ajutorul căruia se poate produce energie transportabilă către Terra. Este ştiut, resursele naturale existente pe Lună pot oferi un avans economic important ţărilor care le pot exploata. Pe de altă parte, chiar spaţiul cosmic mai apropiat este important pentru cercetări tehnologice cu impact economic în domenii ca fabricarea unor produse farmaceutice, tipărirea de organe umane în 3D, fabricarea unor materiale care nu pot fi realizate în condiţiile gravitaţiei şi, probabil, unele aplicaţii mai discrete.

Domeniul militar al prezenţei Indiei în spaţiu. Toate direcţiile de dezvoltare menţionate anterior impun progrese pe dimensiunea de securitate, de protejare a acestor realizări împotriva acţiunilor ostile ale altor state. Domeniul militar impune şi formalizarea activităţii prin documente oficiale. Astfel, imediat în urma testului din 27 martie, primul ministrul Narendra Modi a dispus consilierului pentru securitate naţională, Ajit Doval, întocmirea unei doctrine spaţiale a Indiei. În context, Parlamentul Indiei este în curs de elaborare a proiectului unei Legi a activităţilor spaţiale.

Politica Indiei în domeniul spaţial impune creşterea capacităţii operaţionale de asigurare a accesului la spaţiul cosmic şi proiecţia puterii pentru servirea intereselor Indiei în spaţiu. De aceea, testarea cu succes a armei anti-satelit constituie indiciul unei schimbări esenţiale de politică a Indiei, de la cercetare paşnică în umbra altor state mai dezvoltate, la afirmarea capacităţii de protecţie a sateliţilor proprii şi a activităţilor spaţiale ale Indiei. Speculaţiile privind schimbarea de politică a guvernului de la New Delhi includ noutatea că intenţiile Indiei trec de la ideea vizării unor obiective / sateliţi militari („counterforce targeting”) la doctrina vizării sateliţilor nemilitari („countervalue targeting”), adică urmărind nu scopuri militare, ci economice, prin producerea de pierderi economice adversarului (căderea stocurilor bursiere, navigaţia prin satelit, servicii meteorologice, servicii de comunicaţii). O astfel de doctrină trimite la conceptul de descurajare instalat în politica de securitate spaţială a Indiei.

În subsidiar, componenta militară include şi domeniul intelligence (satelitul EMISAT).

Din punct de vedere operaţional, succesul armei anti-satelit indiene demonstrează capacitatea acestei ţări de a distruge obiective situate în spaţiu, deci certifică atingerea statutului de putere spaţială de către India. Organizaţia DRDO deţine capabilitatea tehnică ASAT încă din 2012, dar a amânat testul din motive neprecizate.

India devine a patra ţară deţinătoare de ASAT, după SUA, China şi Rusia.

Racheta utilizată de India are o tehnologie similară celei folosite de Statele Unite pentru testul ASAT efectuat la 25 martie 2019, de la Baza Aeriană Vandenberg. Anterior, SUA a efectuat un test similar în anul 2008, când a folosit o rachetă interceptoare SM-3 în cadrul Operaţiei Burnt Frost, pentru a distruge satelitul propriu 193, situat pe o orbită la altitudinea de 250 km.

La 11 ianuarie 2007, China a lansat o rachetă anti-satelit de la Centrul de Lansare a Sateliţilor Xichang, din centrul ţării. Racheta a distrus un satelit meteorologic propriu declasat. Rachetele ASAT fac parte din forţa strategică de lovire a R. P. Chineze, numită „Buzduganul asasinului” (shashoujiang).

La rândul ei, Rusia a derulat programul numit „Ucigaşul de sateliţi” (presupus abandonat la sfârşitul Războiului Rece) şi a efectuat mai multe teste cu racheta balistică PL-19 Nudol, numită „armă cu ascensiune directă”, dar nu sunt date privind testarea asupra unui satelit-ţintă real. 

Concluzii: India – putere spaţială

Există discuţii privind oportunitatea efectuării testului înainte de alegerile din primăvară din India, deci din motive de politică internă. Pe de altă parte, eforturile Indiei sunt luate în considerare şi în contextul avântului economic, tehnologic şi militar al Chinei, deci din motive geopolitice, de politică externă. Oricare ar fi considerentele de natură politică, realizările şi perspectivele spaţiale ale Indiei constituie o realitate importantă.

Percepţia politică la New Delhi este clară: după testul din 27 martie, primul ministrul Narendra Modi a declarat: „India se ridică drept şi stă înaltă ca putere spaţială! Aceasta va face India mai puternică, mai sigură şi India va promova pacea şi armonia”.

Tehnologiile ASAT sunt dezvoltate pe baza rachetelor anti-rachetă, tipic defensive, dar constituie, totuşi, confirmări ale tendinţei generale de militarizare a spaţiului cosmic. Potrivit unui expert independent, „în acest moment, nu suntem pregătiţi pentru provocările ridicate de răspândirea rapidă şi de gradul de sofisticare ale armelor anti-satelit şi armelor spaţiale”, fie acestea deja operaţionale sau în pregătire.

Directorul general al DRDO, Avinash Chander, sintetizează elocvent noua ipostază geostrategică pe care India o capătă în urma testului ASAT din 27 martie, care „semnifică două lucruri: India este capabilă să identifice o ameninţare din satelit şi este capabilă să şi intercepteze satelitul ostil”. Declaraţia este completată de un oficial militar indian: „India este complet echipată pentru război – fie acesta submarin, naval de suprafaţă, aerian sau în spaţiu... Spaţiul prevalează între spaţiile operaţionale pentru că el capacitează activităţile de intelligence şi supraveghere, războiul informaţional şi domeniul cibernetic”.

Prin urmare, împreună cu progresele pe celelalte direcţii de efort amintite, afirmarea în domeniul securităţii prin succesul testului ASAT marchează o schimbare radicală a politicii spaţiale a Indiei, cât şi o schimbare în domeniul securităţii naţionale, prin confirmarea capacităţilor contra-spaţiale. Aceste realizări rezonează cu alte acţiuni recente ale Indiei, pe plan regional, ceea ce semnalează şi o schimbare majoră în postura geostrategică a Indiei ca putere semnificativă în Asia.