În serviciul Majestăţii Sale: MI6 şi şefii săi
Liviu IoniţăDiplomatul britanic Richard Moore va deveni noul şef al serviciului de informaţii externe MI6 al Regatului Unit, urmând să-l înlocuiască pe Alex Younger, cel care va părăsi postul în toamna acestui an. Fostul ambasador britanic în Turcia, Richard Moore, va prelua rolul de „C” (cum este cunoscut şeful MI6) deţinut succesiv de Colin McColl, în anii 90, de Richard Dearlove până în 2004, John Scarlett până în 2009 şi de John Sawers până în 2014, când la conducerea MI6 a fost numit Alex Younger. Personalităţi care, se pare, nu şi-au spus ultimul cuvânt odată cu încheierea mandatului la conducerea serviciului secret. Pe Colin McColl îl regăsim la celebra firmă de consultanţă Oxford Analityca. John Scarlett, Richard Dearlove, John Sawers s-au alăturat marilor companii producătoare de petrol sau gaze, John Scarlett fiind numit consilier strategic al companiei naţionale norvegiene de energie, Richard Dearlove în consiliul de administraţie al Kosmos Energy, iar John Sawers în consiliul de administraţie al gigantului petrolier BP, unde deţine şi acţiuni în valoare de 91.300 de lire sterline. Fără îndoială, o activitate desfăşurată în scopul securităţii şi prosperităţii Regatului Unit.
Regele „C” a murit, trăiască regele „C”!
Cine este Richard Moore, în prezent directorul politic al Foreign and Commonwealth Office (din aprilie 2018), instituţie în cadrul căreia, anterior, a mai deţinut funcţiile de director al Departamentului pentru Europa, America Latină şi Globalizare şi pe cea de director pentru Programe şi Schimbări?
S-a născut în Libia şi are origini irlandeze, cu un bunic care a făcut parte din IRA din 1916 până în 1922, fiindu-i oferită o medalie de către Sinn Fein pentru lupta împotriva guvernării britanice.
Este licenţiat al Universităţii Oxford (Filosofie, Politică şi Economie) şi are studii postuniversitare la Universitatea Harvard din SUA (Kennedy School of Government).
Şi, totuşi, de ce a fost ales Richard Moore să-i succeadă prietenului său, Alex Younger, la conducerea Serviciului Secret de Informaţii Externe?
Cu siguranţă pentru CV-ul solid de ofiţer de informaţii, carieră începută în 1987.
„Un ofiţer de informaţii extrem de performant” consideră Alex Younger.
„Richard se întoarce la SIS cu o experienţă extraordinară şi va supraveghea activitatea unui grup de bărbaţi şi femei ale căror eforturi neobosite sunt rareori văzute în public, dar care sunt critice pentru securitatea şi prosperitatea Regatului Unit”. (Dominic Raab, the Foreign Secretary)
Richard Moore este un specialist în combaterea terorismului. A fost la post în Vietnam şi Turcia, între 1990 şi 1992, precum şi în Malaezia şi Pakistan.
Din ianuarie 2014 şi până în decembrie 2017, a reprezentat interesele Regatului Unit la Ankara, unde, în calitate de ambasador, s-a remarcat, potrivit editorialistului turc Taha Meli Arvas, prin abordarea directă a subiectelor, chiar şi atunci când era vorba de „adevăruri incomode”.
În timpul prezenţei sale în Turcia, diplomatul britanic a identificat securitatea cibernetică drept o prioritate maximă pentru Marea Britanie, descriind Internetul drept „o ameninţare existenţială” pentru munca de informaţii şi, de asemenea, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la compania chineză de telecomunicaţii Huawei, pe care, recent, Marea Britanie a decis să o elimine treptat din reţeaua sa 5G.
Fan declarat al clubului de fotbal din Istanbul, Beşiktaş, Richard Moore a avut o mare abilitate în a menţine relaţii cordiale cu guvernul Erdogan, câştigându-şi, totodată, simpatia cetăţenilor turci printr-un comportament modest, dar şi prin afirmaţiile ironice la adresa deep state-ului britanic.
Ca urmare, cel puţin aspectele de securitate naţională legate de Turcia „vor fi pe mâini bune”, însă Londra speră şi că, alături de calităţile specifice intelligence, Moore va reprezenta şi un câştig pentru relaţia solidă cu Washingtonul. Şi indiferent de rezultatul alegerilor din SUA, MI6 şi CIA ar trebui să-şi consolideze cooperarea, facilitată şi de experienţa turcă, inclusiv cunoaşterea limbii turce, a celor doi lideri ai serviciilor secrete: Richard Moore şi Gina Haspel.
Rămâne de văzut ce va aduce Richard Moore la conducerea MI6.
Putem presupune că, deopotrivă cu Sputnik, prin vocea veteranului militar american Mark Sleboda, „orice schimbări semnificative ale comportamentului SIS din Marea Britanie, odată cu numirea lui Richard Moore, sunt foarte puţin probabile”.
Sau putem spera că schimbările ce se vor produce să fie de bun augur.
Foştii şefi ai MI6 - poziţii importante din lumea afacerilor
Să aruncăm o privire asupra a ceea ce se întâmplă cu foştii „C” (denumire care provine de la obiceiul lui Sir Mansfield Smith-Cumming, fost şef al MI6, de a-şi semna astfel scrisorile) odată ce părăsesc serviciul secret. Nu s-ar zice că este vorba de o pensie liniştită.
„Inteligenţa este despre cunoaştere şi despre fapte. Prognoza se referă, cu aproximaţie, la extrapolarea imaginaţiei de la fapte cunoscute la viitor. Vorbesc despre capacitatea ca, pe baza faptelor de care dispui, să faci judecăţi despre probabilitate şi despre risc în viitorul apropiat şi mediu.” Este ceea ce susţinea deţinătorul poziţiei de region head în cadrul companiei Oxford Analytica şi creatorul, în cadrul aceleiaşi firme, a The Global Stress Points Matrix (GSPM):o metodologie sistematică de măsurare a probabilităţii şi a improbabilului.
Pentru detalii legate de această metodologie şi despre utilizarea ei în analiza riscurilor majore pentru economia globală, ar trebui contactat Serviciul de monitorizare a riscurilor macro-economice de la Oxford Analytica, ori, şi mai bine, pe cel care a creat GSPM şi anume, fostul şef al MI6 din anii 90, Sir Colin McColl ... dacă mai lucrează acolo.
Încălcând o politică de lungă durată, care învăluia în mister identitatea şefului MI6, prim-ministrul John Major a recunoscut în faţa Camerei Comunelor, abia în 1992, că Sir Colin McColl era şeful Serviciului Secret de Informaţii Externe Britanic, cunoscut sub numele de MI6, acesta fiind unul dintre cele mai nesecrete secrete ale Marii Britanii.
Un an mai târziu, cel care l-a numit pe James Bond drept „cel mai bun sergent recrutat din lume” apărea pentru prima dată în public refuzând să i se facă fotografii pentru a-i asigura, în acest fel, pe angajaţii serviciului secret pe care îl conducea, că identităţile lor vor fi protejate.
Era o perioadă în care se dezbătea intens un proiect de lege care făcea parte din angajamentul lui John Major pentru un guvern mai deschis, şi care prevedea, printre altele, ca MI6 să obţină mandate înainte de a efectua operaţiuni, precum şi înfiinţarea unei funcţii de comisar responsabil cu supravegherea MI6 şi GCHQ.
Colin McColl ieşea din umbră, pentru prima dată, pentru a-şi linişti ofiţerii că nu li se vor dezvălui dosarele şi nu vor fi „dezbrăcaţi în public”, identităţile fiindu-le protejate în contextul noii legislaţii.
Însă, McColl a părăsit MI6 cu o lună înainte ca legea să intre în vigoare, devenind consultant pentru Oxford Analytica, o companie de consultanţă strategică „cu rol cheie în confuzia determinată de graniţele dintre informaţiile publice şi private din Marea Britanie”.
Experienţa dobândită de către Sir Colin McColl la conducerea MI6 se pare că a fost utilă şi altor companii private, el devenind director şi, ulterior, preşedinte al Campbell Lutyens International LTD, o firmă independentă de consultanţă în domeniul capitalului privat, axată exclusiv pe strângerea de fonduri primare şi tranzacţiile secundare pe pieţele de capitaluri private, datorii private, infrastructură şi energie.
Apoi, fostul ”C” s-a alăturat consiliului de administraţie al Scottish American Investment Company şi comitetului consultativ al ManTechInternational Corporation, una dintre cele mai mari companii de armament din lume, care oferă o varietate de tehnologii informaţionale şi servicii tehnice clienţilor guvernului federal al Statelor Unite, fiind axată pe programe naţionale de apărare critice pentru comunitatea de informaţii şi Departamentul Apărării.
Se pare că succesorii săi, John Scarlett, Richard Dearlove, John Sawers, au fost preferaţi de sau au preferat, mai curând, companiile petroliere.
Imediat după pensionare, Richard Dearlove, a trecut pe la compania americană de asigurări American International Group (AIG) pentru a deveni membru al consiliului său consultativ internaţional.
În CV-ul său sunt trecute şi funcţiile de preşedinte al Ascot Insurance şi consilier al companiei Ergo, specializată în consultanţă şi „intelligence pentru o lume opacă”, oferind îndrumare strategică şi „adevăr de bază şi informaţii de înaltă valoare, obţinute doar din surse de prim rang”.
Anul trecut, în calitate de director neexecutiv al Ascot Underwriting, Richard Dearlove avertiza cu privire la consecinţele Brexit, sugerând că relaţia Occidentului cu China va juca un rol central în evoluţiile politice, dar avertizând şi că permisiunea acordată Huawei să ajute la construirea reţelei G5 din Marea Britanie reprezintă o ameninţare la adresa securităţii naţionale.
CV-ul său corporativ impresionant mai include: membru al comitetelor consultative ale firmei Veracity (consultanţă strategică) şi companiei New Venture Partners (firmă de capital de risc specializată în spinout-uri corporative şi investiţii), al firmei TimeSight Systems (dezvoltă şi produce sisteme de supraveghere video), al firmei IrishGuard (furnizor de platforme de tehnologie biometrică), din decembrie 2012, membru al consiliului de administraţie al Kosmos Energy (companie americană independentă de explorare şi producere a petrolului şi a gazelor), iar din 2016, preşedinte neexecutiv al Crossword Cybersecurity Plc (securitate cibernetică).
Richard Dearlove a fost, printre altele, şi consilier al Monitor Group, firmă de consultanţă care s-a aflat în mijlocul unui scandal generat de realizarea unei activităţi de PR de trei milioane de lire sterline pentru regimul libian şi Muammar Gaddafi.
În ianuarie, anul trecut, Sir Richard Dearlove a organizat o intervenţie politică fără precedent pentru un fost şef al MI6. În colaborare cu Lordul Guthrie, fostul şef al Statului Major al Apărării britanic, au solicitat deputaţilor să blocheze acordul de retragere propus de Theresa May, numindu-l „o ameninţare la adresa securităţii naţionale”. Scrisorile lor către presă şi prezentările către parlamentari au contribuit semnificativ la eşecul acordului Theresa May şi la demisia ei din funcţia de prim-ministru.
Richard Dearlove s-a remarcat şi prin opiniile sale cu privire la „slăbiciunea relativă a capacităţilor de apărare şi securitate ale UE” şi „lipsa capacităţii de intelligence a Europei dincolo de ceea ce oferă Marea Britanie” şi, mai recent, în contextul pandemiei, prin afirmaţia că virusul este o invenţie umană, scăpată dintr-un laborator din China.
În pofida multiplelor ocupaţii, se pare că, în materie de câştiguri financiare, Richard Dearlove nu se poate compara cu cel care i-a urmat la conducerea MI6, John Scarlett.
Acesta s-a alăturat consiliilor consultative ale celei mai mari companii de servicii profesionale, consultanţă şi audit din lume, PricewaterhouseCoopers, şi companiei de reasigurare Swiss Re.
După cum s-a alăturat şi firmei americane Chertoff Group, care oferă consultanţă pentru securitate, strategie de gestionare a riscurilor, dezvoltare de afaceri şi servicii de consultanţă pentru clienţii din securitate, apărare şi guvern. Compania îşi ajută clienţii „să înţeleagă implicaţiile modificărilor riscului de securitate, tehnologiei şi politicii de informare a strategiei de afaceri”.
Numărul de foşti oficiali de informaţii din SUA, aflaţi printre membrii săi, a adus Chertoff Group denumirea de agenţie de securitate naţională „din umbră”.
Chertoff Group îşi descrie consilierii drept „persoane cu adevărat exemplare, care aduc abilităţi deosebite din domenii ale intelligence, politicii externe, comerţului internaţional şi securităţii interne”. Sir John Scarlett este unul dintre ei.
Funcţiile actuale ale lui John Scarlett includ, printre altele, pe aceea de consilier la banca multinaţională de investiţii şi companie de servicii financiare Morgan Stanley, preşedinte al companiei petroliere norvegiene Equinor, preşedinte al SC Strategy Ltd, director al Times Newspaper Holdings şi vicepreşedinte al Royal United Services Institute (RUSI).
SC Strategy Ltd este compania pe care John Scarlett a înfiinţat-o împreună cu lordul Carlile, comisar pentru libertatea informaţiilor în guvernul britanic, cu scopul oferirii de consultanţă strategică în legătură cu politica şi reglementările Regatului Unit.
The Guardian scria, în 2015, că „singurul client cunoscut al lui Carlile şi Scarlett este fondul suveran al Qatarului”, iar despre SC Strategy LDT se ştie prea puţin, compania neavând nici site web, nici număr de telefon.
Următorul pe listă: Sir John Sawers.
Înainte de a-şi părăsi funcţia de conducere a serviciului secret, Sawers a declarat pentru Financial Times că angajaţii MI6 sunt „funcţionari publici care îşi fac munca cât mai bine posibil pentru ţara lor”.
John Sawers şi-a făcut bine munca şi după pensionare, până în mai 2019, în calitate de preşedinte şi partener, la Macro Advisory Partners, un serviciu de consultanţă strategică, o companie care dezvoltă strategii de investiţii prin analiza factorilor de risc politic şi economic global.
Fostul şef al MI6 şi-a înfiinţat apoi propria firmă, Newbridge Advisory, pentru a efectua activităţii similare (consultanţă strategică), iar din 2015, este director neexecutiv independent al companiei petroliere BP.
Deocamdată. Pentru că Sawers este cel mai proaspăt pensionat „C”.
Şi el şi-a exprimat opiniile cu privire la Huawei, iniţial susţinându-i, dar ulterior considerând că ar trebui excluşi de la construirea reţelei britanice 5G, precum şi referitor la pandemie: ar fi mai bine să considerăm China răspunzătoare decât OMS.
Foştii „C” mai au ceva în comun: deţin OBE (Order of the British Empire) şi sunt cavaleri KCMG (Order of St Michael and St George).
Din toamnă li se va alătura, cel puţin în condiţia de pensionar, şi Alex Younger.
Putem, însă, să începem să facem pariurile privind următoarele sale activităţi... la pensie.