În Iran, Trump are două variante şi nici una nu este avantajoasă: invazie terestră punctuală sau declară victoria fără schimbarea regimului şi atingerea obiectivelor de la care a plecat războiul

Donald Trump va avea, astfel, şi o forţă terestră pentru acţiuni punctuale şi s-a luat în calcul ocuparea Insulei Karg, o platformă importantă de export petrolier a Iranului, sau insulele iraniene din dreptul Strâmtorii Ormuz.

Campania aeriană de aproape patru săptămâni a SUA, chiar dacă au fost distruse peste 10.000 de ţinte şi 140 de nave, conform CENTCOM, nu a pus capăt total ambiţiei Iranului de a îmbogăţi uraniu şi de a renunţa la programul balistic. De asemenea, nu a dus nici la redeschiderea Strâmtorii Ormuz.

Chiar dacă Administraţia Trump mimează negocieri şi discuţii pentru un acord de pace, acest lucru este mai degrabă un teatru pentru a ţine în frâu preţul carburanţilor. Regimul de la Teheran nu a vrut să renunţe prin negocieri la programele nuclear şi balistic nici înainte de război şi cu atât mai puţin acum, când se arată că SUA nu au o strategie clară pentru deschiderea Strâmtorii Ormuz.

În acest moment, Donald Trump are două soluţii şi nici una nu este avantajoasă.

Prima variantă de ieşire din război pentru SUA ar fi să declare victoria. A eliminat prima linie a regimului de la Teheran, au fost distruse forţele aeriene şi navale şi au fost bombardate obiective militare şi economice strategice, inclusiv fabricile nucleare şi cele de rachete balistice.

Ce obţin în acest caz SUA şi Israelul? Timp. Iranul, chiar dacă va rămâne cu acelaşi regim islamist extremist, va avea nevoie de timp să refacă armata şi infrastructura distrusă.

Cel mai mare câştig pentru SUA şi Israel ar fi dacă iranienii profită de slăbiciunea regimului şi forţează o revoluţie, chiar dacă şansele de câştig sunt mici.

A doua variantă, o incursiune terestră, chiar şi limitată, este cea mai riscantă. Ca să ajungă pe Insula Kharg sau în dreptul Strâmtorii Ormuz, SUA trebuie să-şi expună navele, aeronavele şi militarii nu doar tirurilor de drone şi rachete iraniene, dar şi altor arme cu raza mai mică, precum artileriei, sistemelor portabile de rachete etc.

Iranul este o ţară cu 90 de milioane de locuitori, cu teren muntos şi multe decenii de experienţă în războiul asimetric. Iranul are o armată religioasă, Corpul Gardienilor Revoluţiei Islamice (IRCG), de aproape 200.000 de militari şi o miliţie religioasă Basij, de aproape jumătate de milion de persoane, subordonată IRGC, care monitorizează respectarea codurilor vestimentare islamice şi a normelor morale în spaţiul public. Orice intervenţie terestră ar putea duce la atacuri cu dispozitive explozive improvizate, ambuscade etc, care ar creşte pierderile americane.

Chiar dacă această campanie este deja anunţată de Donald Trump şi Pete Hegseth ca cea mai eficientă din istoria SUA, cei doi nu au obţinut nimic din ce cereau înainte de război: Strâmtoarea Ormuz este închisă, programul nuclear nu este terminat şi soarta celor 450 kg. de uraniu îmbogăţit este necunoscută, programul balistic va continua după război, grupurile proxy extremiste coordonate de Iran vor fi în continuare susţinute, rebelii Houthi tocmai ce au anunţat că vor închide şi ei Strâmtoarea Bab el-Mandeb, care leagă Marea Roşie de Golful Aden, dacă va avea loc o intervenţie terestră americană în Iran.