În era dronelor, generalii români cer mai mulţi militari, dar nimeni nu spune pe ce tancuri şi transportoare se vor instrui
Florin JipaDin ultimele declaraţii ale oficialilor civili şi militari de la MApN, cea mai mare problemă este lipsa militarilor şi nevoia reintroducerii serviciului militar obligatoriu, sau pe bază de voluntariat.
De frica unui război cu ruşii, şeful Statului Major al Apărării, generalul Vlad Gheorghiţă, a cerut urgentarea aprobării legilor din Parlament care prevăd serviciul militar voluntar şi a sugerat că Armata Română ar avea nevoie de 120.000 de militari pentru a se apăra, în cadrul unui interviu acordat Europei Libere.
Îmi aduc aminte că, aflat la un curs în Statele Unite, unul dintre ofiţerii instructori ne spunea că niciun comandant nu ar trebui să-şi trimită subordonaţii la luptă, dacă aceştia nu au nicio şansă să-şi învingă adversarul. Totodată, datoria unui comandant este să se asigure ca militarii lui să aibă cele mai moderne arme şi să fie cel mai bine instruiţi.
În această zarvă a reintroducerii serviciului militar obligatoriu, sau al unuia pe bază de voluntariat, eu i-aş întreba pe comandanţii Armatei României cu ce arme vor lupta aceşti militari? În acest moment, nici militarii în activitate nu au armele necesare pentru a învinge într-un război. Forţele Terestre au batalioane de tancuri T-55 şi transportoare amfibii blindate din anii 80. Din opt brigăzi de manevră câte vrea să aibă România, doar una este dotată cu Piranha 3 şi 5. MApN a semnat, de asemenea, un contract pentru un singur batalion de tancuri Abrams, chiar dacă are nevoie de cel puţin opt. Forţele Aeriene se bazează pe o singură escadrilă de F-16, iar Forţele Navale nu au reuşit timp de 20 de ani să modernizeze două fregate luate de la britanici iar în 2023 au propus anularea licitaţiei pentru patru corvete deoarece nu au găsit 50 de milioane euro necesare companiei care s-a clasat pe locul doi.
De aproape 15 ani, Armata României are un program de cercetare pentru reintroducerea unei noi arme de asalt, fără niciun rezultat încă.
România nu a investit aproape nimic în armată timp de 25 de ani, după 1990, iar din 2017, când Apărarea are 2% din PIB, într-un singur an MApN a reuşit să cheltuiască toţi banii. De altfel, de când avem un război la graniţă, MApN nu a reuşit să cheltuiască sumele aprobate de Parlament, iar cel mai dezastruos an a fost chiar 2023, când bugetul Apărării a fost mărit de la 2% din PIB la 2,5%, pe urmă a fost din nou micşorat la două procente, dar MApN a reuşit să cheltuiască doar 1,58% din PIB.
Chiar dacă suntem în era dronelor FPV, România nu are o strategie pentru utilizarea acestor echipamente de nivel tactic, cu care Ucraina ţine piept armatei lui Putin. Pe lângă avioanele fără pilot Bayraktar TB2 şi Wachkeeper X, militarilor le trebuie drone mici, pentru fiecare grupă şi pluton, dacă vrem să fim eficienţi pe câmpul de luptă.
Ucraina ne-a învăţat că dronele maritime pot distruge Flota rusă la Marea Neagră, dar noi ne încăpăţânăm să cheltuim bani cu fregatele vechi de 40 de ani, ca să nu mai zic de submarinul Delfinul care zace de 25 de ani nefolosit, fără să fie dezafectat şi transformat eventual în muzeu.
Nu ar fi o idee rea ca Armata Română să-şi creeze, cu ajutorul rezerviştilor, o armată a dronelor, iar aceştia să fie instruiţi în manevrarea acestora. Ucraina, de exemplu, are 60.000 de militari pregătiţi în acest domeniu.
MApN mai are un program al rezerviştilor voluntari, care nici acesta nu merge bine, chiar dacă această categorie de personal primeşte 30 la sută din solda unui militar în activitate. L-am întrebat pe un amic care este în acest program şi mi-a spus că în primul an au fost puşi să strângă frunzele şi să facă sectoare exterioare, deoarece unitatea nu avea echipamente funcţionale pentru ei. După mai mulţi ani aflat în acest program, nu a fost învăţat să conducă un transportor blindat sau să tragă cu mitraliera de pe acesta, chiar dacă este la o subunitate de infanterie.
Cred că prima mişcare a Armatei României este înzestrarea cu arme moderne şi pregătirea militarilor aflaţi în activitate să învingă într-un război de tranşee. Pe urmă, când s-or face achiziţii suplimentare, pot veni şi astfel de programe pentru voluntari.
În acest moment, nu cred că un tânăr ar vrea să experimenteze tragerea cu pistolul mitralieră model 1963, sau manevrele într-un tanc T-55. Astfel de arme, din secolul trecut, nu atrag tinerii din ziua de astăzi, care nu şi-ar lăsa viaţa pe mâna unor arme ce ar trebui să fie într-un muzeu.
De asemenea, pentru un program de voluntariat, patriotismul cetăţenilor este esenţial. În acest caz, şi politicienii ar trebui să conştientizeze că scandalurile perpetue de corupţie, în care reprezentanţii lor sunt prinşi că fură miliaone din banii publici, angajările cu dedicaţie şi averile nejustificate nu ajută un popor să fie patriot, ci din contră.