HIMARS schimbă faţa artileriei române: prima gură de foc NATO din dotarea Armatei României

În prezent, România dispune de circa 950 de tunuri, obuziere, tunuri de munte, 47 de obuziere autopropulsate cal. 122 mm, peste 1.500 de aruncătoare de bombe cal. 82 şi 120 mm şi circa 140 de aruncătoare de proiectile reactive cal. 122 mm APR-40 şi 48 LAROM. Din totalul de 47 obuziere autopropulsate, şase sunt 2S1 Gvozdika cal. 122 mm şi 41 Model 1989 cal. 122 mm de fabricaţie românească.

După cum se poate vedea, cu excepţia obuzierelor autopropulsate şi a sistemelor autopropulsate de artilerie reactivă, marea majoritate a gurilor de foc sunt tractate şi dispun de calibre non-standard NATO (100, 122 sau 152 mm) moştenite din cadrul fostului Tratat de la Varşovia. La 18 ani de la aderarea la NATO, artileria Armatei României nu are încă în înzestrare guri de foc care dispun de calibre NATO (105 sau 155 mm), compatibile cu muniţia din celelalte ţări ale Alianţei.    

Dacă privim la conflictul de lângă noi, observăm că transferurile masive de armamente şi echipamente militare au transformat armata ucraineană, în doar câteva luni, într-una dintre cele mai bine echipate armate de pe continent, capabilă să lupte de la egal la egal cu un inamic puternic cum este Rusia. Astfel, paradoxal, s-a ajuns în situaţia ca Ucraina, o ţară nemembră NATO, să dispună sau este pe cale să dispună de mai multe tipuri de guri de foc standard NATO (obuziere cal. 155 mm, lansatoare HIMARS sau MLRS/MARS II) decât România, membru NATO din 2004.

În privinţa lansatoarelor multiple de proiectile reactive, din raţiuni evidente, ne vom referi în principal la cele 48 de sisteme LAROM care sunt în dotarea Brigăzii 8 LAROM „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, mare unitate care va fi echipată cu noile HIMARS. 

LAROM este un sistem autopropulsat de artilerie reactivă dezvoltat de România din lansatorul multiplu BM-21 Grad de origine ex-sovietică şi se află în dotarea Armatei României, începând din anul 2002. Sistemul poate lansa atât muniţie explozivă cal. 122 mm cu o rază de acţiune de până la 20 km, sau peste 40 km pentru versiunea cu bătaie mare, dar şi rachete LAR M.K.-4 cal. 160 mm, cu o rază de acţiune până la 45 km.

Foto: Sistemul LAROM. Sursă: Brigada 8 ROT

Potrivit site-ului Forţelor Terestre, muniţia trasă de sistemul divizion „LAROM” este containerizată în totalitate: 2 containere, fiecare cu 13 rachete LAR MK IV de 160 mm; sau două containere, fiecare cu 20 rachete GRAD de 122 mm. Pentru transportul acesteia se foloseşte maşina de încărcare si transport muniţie ce poate acţiona în teren variat si care contribuie la realizarea unei autonomii ridicate a sistemului. LAROM conţine un sistem ACCS de tip comandă, control, comunicaţii şi informaţii.

Pentru dislocare rapidă dintr-un raion în altul, sistemul LAROM asigură mobilitate sporită, atât pe şosele sau drumuri amenajate cât şi pe teren frământat.

Deşi pe site-ul forţelor terestre apare că „sistemul este interoperabil şi are performanţe la nivelul sistemelor similare aflate în dotarea armatelor celorlalte ţări membre NATO”, în unele documente referitoare la achiziţia de HIMARS se subliniază interoperabilitatea limitată cu NATO.

Cu toate că este sistemul cel mai modern din dotarea artileriei noastre, LAROM prezintă o serie de limitări majore cum ar fi că poate lansa numai proiectile reactive nedirijate cu o împrăştiere ridicată la ţintă, instalaţiile de lansare nu deţin sisteme de navigaţie inerţială sau prin GPS şi au protecţie redusă împotriva contaminării CBRN, muniţia cal. 160 mm LAR Mk.4 este non-standard NATO, sistemele de comunicaţii nu pot realiza transmiterea rapidă şi de calitate a unui volum mare de date, nu deţin elemente de protecţie împotriva bruiajului şi nu deţin elemente de criptare automată a informaţiilor şi nu în ultimul rând, nu dispune de elemente de comandă-control de nivel brigadă.

Nu am găsit un răspuns însă la întrebarea ce se va întâmpla cu sistemele LAROM în perioada următoare, pe măsură ce vor fi înlocuite de HIMARS.

În privinţa altor sisteme de artilerie autopropulsată, vom aduce aminte că prin 2016 MApN a transmis o cerere de informaţii pentru achiziţia a 40 de obuziere autopropulsate cal. 155 mm pentru echiparea a două batalioane de artilerie (fiecare cu 18 piese), iar diferenţa de patru piese să fie folosite pentru antrenarea servanţilor în centrele de instrucţie. De atunci nu s-a auzit aproape nimic despre acest subiect subiect.

CE POATE FACE HIMARS PENTRU ROMÂNIA

După cum se ştie, Romania este în curs de achiziţionare a trei sisteme M142 HIMARS cu 54 de lansatoare (pentru echiparea a trei batalioane de artilerie) şi muniţia aferentă (care include M31A1, M30A1 şi ATACMS) la un cost de 1,25 miliarde dolari.

M142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket Systems) reprezintă un mijloc autopropulsat de sprijin prin foc, cu posibilitatea de a fi transportat pe calea aerului, cu o mare putere de foc, capabil să lovească o gamă largă de ţinte dispuse în adâncimea dispozitivului inamic, utilizând atât muniţii dirijate, cât şi nedirijate.

HIMARS este dispus pe un şasiu 6x6 al familiei de vehicule tactice medii – FMTV (Family of Medium Tactical Vehicles) cu o greutate de cinci tone. Comparativ cu lansatorul şenilat M270A1 MLRS - care are o greutate mai mare şi o putere de foc dublă - HIMARS este mai uşor, dispune de mobilitate mai mare în câmpul tactic, poate fi transportat rapid pe calea aerului cu ajutorul avioanelor C130 Hercules, dar are o putere de foc inferioară. HIMARS a preluat de la MLRS echipamentele de încărcare automată şi de conducere a focului.  

Foto: Trageri cu sistemul HIMARS. Sursă: US Army

HIMARS dispune de un echipaj format din trei militari, însă gradul de automatizare şi computerizare permite executarea focului şi operaţiile de reîncărcare cu doi sau chiar cu un singur militar. În cadrul unei misiuni standard, bateria de tragere va primi de la elementul de comandă şi control informaţiile despre ţinte în calculatorul de conducere a focului – UFCS (Universal Fire Control System) de la bordul lansatorului prin intermediul unei legături securizate.  

Calculatorul de bord îndreaptă lansatorul pe direcţia de tragere şi semnalează echipajului să încarce şi să lanseze numărul necesar de lovituri. Lansatorul poate executa operaţiile de ochire şi tragere asupra unei ţinte în doar 16 secunde. Echipajul poate stoca în memoria calculatorului de tragere o succesiune de misiuni de foc preprogramate. Calculatorul de conducere a focului permite executarea misiunilor de foc în mod automat sau manual.

HIMARS dispune de sistem GPS şi are capabilitatea de a-şi actualiza în permanenţă poziţia şi coordonatele pe timpul transportului (aerian, naval sau terestru). Poate executa acţiuni de luptă în orice condiţii de timp sau anotimp, inclusiv în mediu contaminat chimic, biologic, radiologic şi nuclear şi  dispune de un sistem logistic integrat, care asigură muniţia containerizată şi încărcarea mecanizată a acesteia.

Pachetul destinat României mai cuprinde în afară de lansatoare, muniţia aferentă şi vehiculele de sprijin logistic şi tehnic şi un număr 24 de Sisteme automatizate avansate pentru asigurarea cu date tactice a artileriei terestre  - AFATDS (Advanced Field Artillery Tactical Data Systems). Mai puţin mediatizate decât componentele principale, AFADTS reprezintă sistemul de comandă şi control (C2) a sprijinului prin foc care asigură suportul automatizat pentru planificarea, coordonarea, controlul şi executarea misiunilor de foc.

AFADTS prioritizează ţintele primite de la diferiţi senzori şi analizează modalităţile de atac a acestora utilizând informaţiile operaţionale combinate cu ordinele primite de la eşalonul superior sau comandantul unităţii. În urma analizei sunt furnizate opţiuni de atac optime, coordonate, care asigură lovirea cu precizie a obiectivelor cu diferite sisteme de armament. Sistemul furnizează o flexibilitate maximă pentru executarea misiunilor de foc planificate sau a celor curente. 

Dezvoltat de compania Raytheon, AFADTS sprijină executarea misiunilor de foc de către aruncătoare de bombe, obuziere şi tunuri, lansatoare multiple de proiectile reactive, avioane şi elicoptere destinate pentru sprijinul aerian nemijlocit sau navele de suprafaţă.

AFATDS este interoperabil cu sisteme similare de conducerea a focului artileriei cum ar fi BATES (Marea Britanie), ADLER (Germania), ATLAS (Franţa) şi SIR (Italia).

MUNIŢIILE FAC DIFERENŢA

Bătaia maximă a sistemelor HIMARS depinde de tipul muniţiei dirijate sau nedirijate trase. Deşi utilizează aceeaşi familie de muniţii cal. 227mm (GMLRS), spre deosebire de MLRS sau MARS II (un MLRS european), HIMARS poate lansa şase proiectile reactive dispuse într-un container (faţă de 12), două rachete PrSM (Precision Strike Missile) faţă de patru în cazul M270A1 MLRS şi doar o rachetă ATACMS (faţă de două).

În afară de lansatoare, România va primi 81 GMLRS M31A1 şi 81 GMLRS M30A1 şi 54 rachete ATACMS. În plus, se vor primi şi 30 de proiectile reactive de antrenament cu bătaie redusă – LCRR (Low Cost Reduced Range).

În timp ce proiectilele reactive nedirijate M26, utilizate atât de MLRS cât şi de HIMARS, dispun de o rază de acţiune de circa 32km, iar variantele cu bătaie extinsă M26A1/A2 ating 45km.    

Tipuri de rachete HIMARS/MLRS. Sursă: Twitter

Bătaia cea mai mare cu actualele proiectile reactive se atinge cu loviturile dirijate prin GPS/INS model M30 (echipată cu submuniţii) şi M31 (echipată cu încărcătură explozivă unitară) care pot lovi ţinte situate la 70 km. Ambele tipuri de muniţie pot fi utilizate împotriva concentrărilor de trupe, grupărilor de artilerie sau comandamente şi, ţinând cont de precizia acestor lovituri, sunt necesare puţine rachete.  

Lansatorul de proiectile reactive rusesc BM-30 Smerch cu 12 ţevi cal. 300 mm, cel mai mare din lume, dispune de o bătaie maximă de 90 km cu lovitura 9M528 (cu încărcătură explozivă cu fragmentaţie), dar precizia suferă considerabil la această distanţă (200 m abatere), în timp ce cu loviturile standard se atinge o bătaie de 70 km. În mod normal, BM-30 poate fi lovit de loviturile dirijate M30 şi M31 cu bătăile extinse (70 km). Datorită sistemelor de dirijare, sistemele americane au o precizie mult mai bună faţă de cele ruseşti.

Un aspect controversat îl constituie faptul că singurele proiectile reactive nedirijate atât pentru MLRS cât şi pentru HIMARS conţin submuniţii M77 sau M85 DPICM (Dual-Purpose Improved Conventional Munitions) – muniţii cu dublă utilizare îmbunătăţite (antipersonal şi antiblindate), care sunt însă de o eficacitate îndoielnică. Submuniţiile neexplodate reprezintă un risc mare atât pentru inamic cât şi pentru forţele proprii, dar şi pentru populaţia din zona acţiunilor de luptă.

HIMARS readuce României o capabilitate majoră şi anume de a lovi obiective inamice situate la distanţe de peste 300 km cu ajutorul unei muniţii importante – racheta tactică MGM-140 ATACMS. După cum se ştie, până în perioada 1995-1998, Armata României a avut brigăzi de rachete operativ-tactice (Bg. 32 ROT de la Tecuci şi Bg. 37 ROT de la Ineu) înzestrate cu rachete cu rază scurtă de acţiune de tip 9K72 (Scud-B) cu bătaie de 300 km, dar şi divizioane dotate cu sistemul 9K52 LUNA-M (FROG-7) cu bătaie de 70 km.

Sistemul de rachete tactice - MGM-140 ATACMS (Army TACtical Missile System) are o bătaie maximă de 300 km (şi costă 1 milion de dolari). Rachetele ATACMS se pretează pentru lovirea cu precizie a comandamentelor, grupările de artilerie sau a aeroporturilor inamice care nu pot fi bombardate datorită indisponibilităţii sau vulnerabilităţii altor sisteme proprii.

Familia de rachete tactice ATACMS cuprinde versiunile Block I, Block IA şi Block IA/2. Versiunea Block I are ca încărcătură de luptă 950 de submuniţii antipersonal/antiinfrastructură (AP/AM), iar raza de acţiune atinge 165 km. Bătaia versiunii Block I A depăşeşte 300 km prin reducerea încărcăturii de luptă la 300 de submuniţii şi adăugarea dirijării prin GPS. Block IA/2 dispune de o singură încărcătură explozivă şi a fost folosită în cadrul Operaţiei Iraqi Freedom din martie/aprilie 2003, conform site-ului companiei producătoare.

Versiunea viitoare Block II va dispune de dirijare prin GPS şi 13 submuniţii antitanc inteligente BAT (Brilliant AntiTank) cu dirijare complet autonomă.

În plus, lansatoarele HIMARS vor putea trage în viitorul nu prea îndepărtat noua rachetă destinată pentru lovirea cu precizie a obiectivelor – PrSM (Precision Strike Missile) care poate atinge 500 km.

O ACHIZIŢIE NECESARĂ

Furnizarea sistemului HIMARS în cadrul Programului de înzestrare Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare – HIMARS reprezintă un succes deosebit şi o achiziţie absolut necesară artileriei terestre române, chiar şi fără partea de offset.

La toate capitolele esenţiale, LAROM este inferior HIMARS, ca să nu mai vorbim de celelalte piese de artilerie tractate sau autopropulsate, iar furnizarea ATACMS reprezintă un avantaj major într-un conflict.

În prezent, datorită acestui program, România este singura ţară din Europa care are acest sistem în dotare. Primul Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare – HIMARS, a intrat deja în dotarea Batalionului 81 Rachete Operativ Tactice „Maior Gheorghe Şonţu” din Focşani, în februarie 2021. Polonia va urma curând, anunţându-şi dorinţa de a achiziţiona 500 de lansatoare HIMARS (iniţial 160) pentru echiparea a 80 de baterii de tragere.

Fără îndoială, HIMARS reprezintă un sistem artileristic eficient, cu un grad înalt de automatizare şi computerizare, cu mobilitate ridicată, factori esenţiali pentru evitarea focului de contrabaterie advers după executarea unei misiuni de foc şi părăsirea rapidă a poziţiei de tragere, tactică cunoscută sub denumirea „shoot and scoot” (trage şi şi pleacă din poziţia de tragere), crescându-şi astfel capacitatea de supravieţuire pe câmpul de luptă.

Foto: Sistemul HIMARS. Sursă: Brigada 8 ROT

După cum am văzut, parametrii tehnico-tactici ai HIMARS permit angajarea şi lovirea cu precizie a unor ţinte prioritare din adâncimea dispozitivului de luptă advers, cum ar fi baze militare, raioane de concentrare de nivel brigadă/divizie, aeroporturi şi aerodromuri, baterii de artilerie terestră şi antiaeriană, puncte de comandă/centre de comunicaţii de nivel brigadă/divizie/corp de armată.

În plus, este singurul sistem lansator multiplu de proiectile reactive din NATO care poate lovi obiective dispuse la peste 300 km cu posibilitate de creştere a acesteia în viitor (PrSM) şi un sistem „combat proven” care şi-a dovedit maturitatea operaţională executând misiuni de foc în timpul unor conflicte (Irak, Siria sau Afganistan). Ar fi extrem de benefic să achiziţionăm în viitor chiar şi Precision Strike Missile (PrSM) pentru a ne asigura că putem lovi cu foc precis orice obiectiv aflat până la 500 km.

Caracteristicile tehnico-tactice şi alte avantaje operaţionale au făcut ca, în afară de SUA, HIMARS să fie achiziţionat de Singapore (24 lansatoare), Emiratele Arabe Unite (20), Taiwan (11) şi Iordania (12).

Viitorii utilizatori includ, Australia (20 sisteme) şi Polonia, iar lista se poate lărgi cu potenţiali clienţi ca Ungaria, Qatar (şapte sisteme), Ţările de Jos, Canada, Filipine şi Suedia.