17 iulie 2018

Helsinki, 16 iulie 2018 - prima întâlnire oficială Trump – Putin. -O “Ialta 2.0” ? Mai degrabă, nu! -

Adriean PÂRLOG

Considerente iniţiale Helsinki a găzduit pentru a patra oară o întâlnire între un preşedinte al SUA cu un omolog al său din Federaţia Rusă (sau URSS). Precedentele trei au marcat major problematica globală de securitate. Este vorba despre întâlnirile din 1975 (Ford – Brejnev), 1990 (G.H.W. Bush – Gorbaciov) şi 1998 (Clinton – Elţîn). Şi aceasta din iulie 2018 a abordat practic, toate marile dosare de care ţine stabilitatea internaţională contemporană. Pentru urmărirea de la faţa locului a evenimentului, în capitala Finlandei au fost acreditaţi peste 2000 de jurnalişti din mai mult de 60 de ţări.

Sursă foto: Mediafax

După Summit-ul NATO din 11-12 iulie a.c., atât de mediatizat ca urmare a ineditei linii de conduită a lui Donald Trump, în 16 iulie a.c. a avut loc prima întâlnire oficială între preşedinţii SUA şi Federaţiei Ruse. Tensiunile înregistrate la Bruxelles, mai ales cele referitoare la alocaţiile bugetare pentru apărare, au fost continuate pe palierul unei relative lipse de încredere între aliaţii europeni şi SUA.

În acest sens, în 15 iulie, cu doar o zi înaintea întâlnirii de la Helsinki, Guvernul Germaniei a cerut Preşedintelui SUA să nu negocieze unilateral cu omologul rus, deoarece America riscă să îşi îndepărteze aliaţii tradiţionali.

În 16 iulie a.c. a început vizita oficială în China a lui Donald Tusk, preşedintele CE, prilej cu care acesta a cerut preşedinţilor american, rus şi chinez să lucreze împreună cu UE pentru a preveni haosul, conflictele şi războiul economic care se prefigurează. În conformitate cu Tusk, cei "patru mari" ar trebui să lucreze împreună, având o misiune comună, aceea de a preveni distrugerea ordinii globale actuale. Este posibil ca accentele critice ale liderului european să fie urmarea unor afirmaţii ale lui Donald Trump conform cărora „UE este un competitor mai rău pentru America, decât este Federaţia Rusă sau China”.

Reamintim că între Trump şi Putin au mai avut loc două întâlniri în 2017, în marjele reuniunii G20, în Germania (Hamburg), respectiv APEC, în Vietnam (Danang), când cei doi lideri au avut întâlniri neoficiale. Dintre acestea a reţinut atenţia în mod special cea de la G-20, când Donald Trump a renunţat unilateral la translatorul său şi a acceptat numai serviciile translatorului rus. Deşi activitatea a fost planificată pentru 30 minute, aceasta a durat peste 135 minute. Evenimentul l-a determinat pe senatorul american Chris Coons să declare la CNN că modul în care a procedat preşedintele american reprezintă o greşeală, ce poate avea implicaţii  asupra securităţii naţionale a SUA.

Imediat după Summit-ul NATO de la Bruxelles, Departamentul Justiţiei al SUA a făcut public faptul că a incriminat oficial 12 ofiţeri de informaţii GRU, care au reuşit să ajungă ilegal la informaţii ale Partidului Democrat, folosite ulterior în campania electorală din anul 2016. Preşedintele Trump a respins orice conexiune politică a membrilor echipei sale cu eventuale imixtiuni cibernetice ale Federaţiei Ruse în procesul electoral american. De altfel, aceeaşi idee a fost subliniată repetat şi de Vladimir Putin sau de ministerul de externe de la Moscova. Probabil, pentru a diminua impactul media al posibilului subiect legat de operaţiile informaţionale (cibernetice) distructive de care este suspectată Rusia, în ziua finalei campionatului mondial de fotbal, Vladimir Putin a declarat că ţara sa a contracarat cu succes peste 25 milioane de atacuri cibernetice, ce au ţintit infrastructura dedicată mondialului, dar că nu poate face nicio referire concretă la originile atacurilor. Întâmplător sau nu, în aceeaşi zi, Dan Coats (Director al Comunităţii de Informaţii a SUA) a afirmat că actele de piraterie informatică ce ameninţă SUA se accentuează, îndeosebi cele care provin din Rusia.

În continuarea conflictului politic intern din SUA, dintre democraţi şi republicani, imediat după încheierea campionatului mondial de fotbal, găzduit de Rusia, eveniment apreciat de Donald Trump ca fiind impecabil organizat, Hillary Clinton a postat pe o reţea de socializare două idei. Una referitoare la Rusia şi alta referitoare la preşedintele american: “1. Minunată Cupă mondială. 2. Tu ştii pentru ce echipă joci ?“.

În plus, mass media americană cu simpatii democrate a reamintit opiniei publice relaţia mai degrabă amicală dintre cei doi preşedinţi. Donald Trump a declarat, pe timpul campaniei electorale, că “Putin este o persoană mai plăcută decât sunt eu“ şi l-a considerat ca fiind un lider mai bun decât B. Obama. Concomitent au fost scoase din arhive şi aprecieri laudative ale lui Putin, făcute în 2015, la adresa lui Trump: “Este o persoană foarte inteligentă şi talentată, fără nici o îndoială. Nu este treaba noastră să îl evaluăm, dar el este liderul absolut pentru cursa prezidenţială“. Aceleaşi surse mass media au făcut public faptul că, prima întâlnire Putin – Trump ar fi avut loc în 2013, la Moscova, cu prilejul concursului Miss Univers, întâlnire urmată de un schimb de cadouri între cei doi.

În încheierea considerentelor iniţiale reamintim principalele întâlniri de nivel înalt pe care Vladimir Putin, recent, le-a avut la Moscova şi în perspectiva întâlnirii cu Donald Trump, din capitala Finlandei: cu Benjamin Netanyahu, primul ministru al Israelului, cu Mahmoud Abbas, preşedintele Autorităţii Palestiniene, cu Moon Jae-in, preşedintele Coreei de Sud, cu Ali Akbar Velayati, consilier al Liderului suprem Iranian şi fost ministru de externe, cu Mohammed bin Salman, Prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, cu Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, Angela Merkel, cancelarul Germaniei şi cu Igor Dodon, preşedintele Republicii Moldova. Toate aceste evenimente subliniază încă odată faptul că mulţi lideri politici actuali reconsideră statutul Federaţiei Ruse în ceea ce priveşte implicarea acesteia în rezolvarea celor mai fierbinţi subiecte de securitate ale zilei.

 

Agenda întâlnirii din 16 iulie 2018

Chiar dacă aceasta nu a fost anunţată oficial, sporind gradul de interes al comunităţii internaţionale pentru eveniment, este greu de presupus că cei doi preşedinţi puteau să evite subiecte precum:

Siria – refacerea economiei, revenirea la starea de normalitate constituţională, întoarcerea refugiaţilor.

Prezenţa militară iraniană în Siria şi Yemen.

Ucraina, după ce Peninsula Crimeea a fost anexată de Federaţia Rusă şi problematica sancţiunilor economice împotriva Federaţiei Ruse.

Procesul de pace Minsk 2.

Dosarul nuclear ( viitorul Tratatului mijloacelor nucleare cu rază medie de acţiune ) cu referiri la dosarele Iran şi Coreea de Nord.

Perspectivele accesului petrolului iranian pe piaţa internaţională a hidrocarburilor, mai ales după ce SUA s-au retras din Acordul cu Iranul, dar şi după ce Moscova a sprijinit iniţiativele  Arabiei Saudite în OPEC.

Implicarea Federaţiei Ruse în influenţarea rezultatului alegerilor din SUA, 2016.

Cooperarea energetică – subiect mai puţin mediatizat dar nu mai puţin important, inclusiv cooperarea Rusia – Germania în acest domeniu.

Relaţiile comerciale cu China şi UE.

 

Unele detalii referitoare la întâlnire

În confruntarea pentru obţinerea unei prime imagini publice cât mai „avantajoase” a reţinut atenţia faptul că întâlnirea Trump – Putin a început cu o întârziere de aproximativ o oră, cauzată de sosirea întârziată la Helsinki a liderului rus, care nu a oferit nicio explicaţie în legătură cu acest aspect. În mod similar s-au petrecut lucrurile şi cu prilejul unor întâlniri ale lui Putin cu Papa şi Regina Marii Britanii.

Cei prezenţi la Helsinki au apreciat că maniera în care a procedat Putin s-ar fi dorit a fi şi o lecţie în legătură cu modul de intrare în scenă a unui şef de stat, inclusiv prin utilizarea, pentru prima oară în străinătate, a noii maşini prezidenţiale gama Aurus Senat Kortezh, realizată de industria auto rusă, în colaborare cu Porsche, Germania.

Concluzii

Practic, întâlnirea Trump – Putin a constat în două runde de convorbiri, ce au durat, cumulat, aproximativ patru ore.

Prima, a fost o activitate de tipul „unu la unu” la care au participat cei doi şefi de stat şi translatorii acestora. Această decizie a fost luată în comun pentru a minimiza şansa oricăror tipuri de scurgeri de informaţii referitoare la subiectele abordate. Legat de acest aspect, fostul Director al CIA, John Brennan, s-a întrebat public „ce a avut de ascuns preşedintele american cu această decizie ? Ce a avut el de ascuns faţă de Pompeo, Bolton, Kelly şi publicul american?. Cum va folosi Putin, în beneficiul Rusiei, ceea ce Trump a dorit să ascundă”? Evident că timpul va da răspunsul cuvenit fiecărei întrebări.

În mod surprinzător, propunerea iniţială de agendă pentru întâlnire, făcută de Donald Trump, nu a conţinut nicio referire la posibila implicare a Federaţiei Ruse în procesul electoral american şi nicio referire la anexarea Crimeii. La insistenţele ziariştilor legate de o posibilă introducere ulterioară a subiectelor, preşedintele Trump nu a răspuns, iar Vladimir Putin a afişat un zâmbet sarcastic. În legătură cu aceste aspecte, Preşedintele Putin, care a vorbit primul în conferinţa de presă comună de după discuţii, a declarat că Rusia nu a interferat în niciun fel de subiect de politică internă a SUA, inclusiv în cel electoral. A mai adăugat faptul că, dacă vor apărea elemente noi, acestea vor fi tratate cu atenţie, în comun de cele două părţi, ca şi elemente ce ţin de securitatea cibernetică. Legat de acest subiect, pe timpul conferinţei de presă, preşedintele Trump a apreciat că probele pe care le instrumentează Robert Muller III, în ancheta sa referitoare la implicarea Rusiei în alegerile americane, reprezintă un adevărat dezastru pentru SUA.

Merită remarcat faptul că, în alocuţiunile celor doi preşedinţi, pe timpul conferinţei de presă comună, niciunul dintre ei nu a rostit cuvântul Crimeea, ceea ce confirmă o tendinţă evidentă pentru multă lume, mai puţin pentru Ucraina.

Şi un element de atmosferă, care nu a scăpat ziariştilor americani. Pe timpul remarcilor introductive ale preşedintelui american, la care a fost prezentă şi presa, preşedintele Putin, fără să aştepte intervenţiile translatorilor, a punctat cu comentarii ce au etalat fluenţa sa deosebită în limba engleză.

A doua rundă a fost în plenul celor două delegaţii, din care au mai făcut parte miniştri de externe, consilierii pe probleme de securitate, ambasadorii celor două state la Washington, respectiv la Moscova. În această sesiune au fost abordate, din punct de vedere tehnic, majoritatea punctelor convenite a fi abordate şi care au fost prezentate mai sus.

Va trebui să aşteptăm detalii suplimentare legate de acestea, deoarece conferinţa de presă comună a fost acaparată de subiectul posibilei implicări a Rusiei în alegerile din 2016 şi subliminal, de lipsa oricărei referiri verbale la subiectul Crimeea.