Hackeri ruşi, operaţii informaţionale chineze şi dezinformare internă, din nou în campania electorală din S.U.A.

Dar votul anticipat nu a luat prin surprindere actorii care intervin în mod ostil în campania electorală, în ciuda avertismentelor şi măsurilor întreprinse pentru a asigura onestitatea în exprimarea voinţei politice a poporului american. Astfel, REUTERS a indicat deja interferenţa hackerilor ruşi în campania electorală. Mai precis, grupul „Fancy Bear”, coordonat de GRU, ar fi atacat cibernetic mailuri ale Partidului Democrat în Indiana şi California, precum şi site-uri ale unor importante think-tank-uri cum ar fi Council on Foreign Relations, The Open Society Foundation, Carnegie Endowment for International Peace, Center for American Progress şi Center for Strategic and International Studies. Deja din septembrie, Microsoft anunţase că Fancy Bear atacase circa două sute de organizaţii neguvernamentale implicate în activităţi conexe alegerilor prezidenţiale din 3 noiembrie 2020. Chiar anterior, în august, Oficiul Directorului Naţional pentru Intelligence al SUA avertizase asupra faptului că Moscova intreprindea operaţii cibernetice ţintite asupra candidatului democrat Joe Biden. Bineînţeles, Ambasada Rusiei la Washington a calificat informaţia ca fiind un fake news. Pe de altă parte, Washington Post arăta, încă din august, că preşedintele Trump a fost acuzat în New York Times că împiedică în mod deliberat comunitatea de intelligence a SUA să ofere mai multe informaţii despre acţiunile Rusiei în viaţa politică americană, mai precis, ar fi pus presiune pentru eliminarea ideii că Rusia ar fi dorit realegerea sa, din textul estimării anuale de intelligence. Se pare că acesta a fost şi motivul destituirii fostului Director Naţional pentru Intelligence, Dan Coats.

Kremlinul şi Beijingul în alegerile americane

Nu ne propunem aici să analizăm de partea cui acţionează Kremlinul în lupta electorală din Statele Unite, probabil că există variante de acţiune pentru ambele opţiuni. Pe de altă parte, este perfect valabilă ipoteza potrivit căreia Moscova doreşte să compromită întreg procesul electoral în sine, pentru a lovi în democraţia americană. Oricum, acest obiectiv doctrinar al Rusiei este valabil pentru toate democraţiile occidentale.

De altfel, potrivit Washington Post, şi Beijingul intervine în alegerile prezidenţiale americane din acest an, dar mai sofisticat decât Moscova, prin actori din afara guvernului, de exemplu, miliardarul Guo Wengui. Acesta promovează poziţii contra conducerii comuniste chineze (Guo susţine formarea unui „Nou Stat Federal China”), dar, de fapt, acţionează conform intereselor Partidului Comunist Chinez. Între altele, Guo a publicat pe reţeaua sa GNews (de limba chineză) documente şi imagini care ar proveni din faimosul laptop al lui Hunter Biden, la care vom reveni mai jos. Site-urile pro-Trump ar fi preluat informaţiile din site-ul GNews, dar ştirile au fost blocate de Twitter, iar Guo s-a reorientat către alte căi de distribuire. Având în vedere că, prin modul transparent de operare ostilă, GNews discreditează informaţiile susţinute de Bannon şi Giuliani (care cer o investigaţie a FBI), situaţia ar conduce la idea că Guo îi susţine, de fapt, pe democraţi, prin ducerea acuzaţiilor republicane în derizoriu. Potrivit dizidentului chinez Bob Fu, această „operaţie informaţională este menită că genereze confuzie şi haos în rândurile electoratului american, şi să lovească ambele părţi”. Astfel legitimitatea învingătorului ar fi slabită, oricare ar fi acesta. Strategie win-win. Bineînţeles, Guo a susţinut că afirmaţiile lui Bob Fu sunt dezinformări clasice ale Partidul Comunist Chinez, iar Fu este un maestru în astfel de operaţii. Poate că Bannon şi Giuliani cred în mod onest că Guo este militant pro-american şi sunt folosiţi de Guo în folosul Chinei, iar investigaţia se va întoarce împotriva republicanilor. Până atunci, însă, alegerile vor fi trecut, iar la Casa Albă va fi instalat un preşedinte mai puţin credibil, orice nume ar avea el. Ce să creadă americanul de rând?!

Totodată, putem observa faptul că acţiuni de dezinformare au fost întreprinse şi din partea celor două tabere în confruntare electorală, sau din partea unor entităţi care sprijină unul dintre candidaţi sau pe celălalt. Unul dintre subiectele asupra căruia s-au acuzat astfel de acţiuni este chiar procedeul de vot prin corespondenţă (mail-in voting), despre care preşedintele Donald Trump şi susţinătorii săi au susţinut că induce vulnerabilitatea la fraudă pe scară largă. Susţinătorii democraţilor au acuzat că informaţia constituie un fake news, deoarece studii independente şi chiar oficiali guvernamentali susţin că astfel de efecte negative sunt extrem de rare. Tema votului prin corespondenţă a constituit un subiect îndelung dezbătut, pentru că, după cum am arătat mai sus, voturile exprimate în acest mod ar putea constitui mai mult de 50% din rezultatul alegerilor.

Laptopul lui Hunter Biden şi scandalul care ajunge până în România

Chiar deja binecunoscutul laptop al lui Hunter Biden a constituit o temă controversată din punct de vedere al practicii dezinformării. Subiectul a stârnit discuţii şi în România, prin prisma implicării politicienilor români, autorităţilor sau unor oficiali din diferite structuri guvernamentale române în tranzacţii dubioase cu Hunter Biden sau cercului de interese al lui Joe Biden. S-ar putea ca subiectul că continue să genereze turbulenţe la Washington şi după alegeri, mai ales în plan juridic. Pentru moment, însă, se pare că problema nu a lovit decisiv în campania lui Joe Biden, virând mai mult către dilema conceptuală privind contracararea ştirilor false. Mai precis, după acţiunea companiei Twitter de a bloca un articol din New York Post bazat pe un e-mail extras din laptopul lui Hunter Biden (dus la reparat la un laborator din Delaware), a fost pusă la îndoială legitimitatea intervenţiei companiilor IT în traficul prin Internet, prin decizii asupra valabilităţii unor informaţii postate de utilizatori, în lipsa unor reglementări federale în acest domeniu. Acţiunea a avut o desfăşurare interesantă prin evoluţia interesului publicului: înainte de blocarea articolului de către Twitter, materialul atinsese 5.500 de redistribuiri (share) în 15 minute. După blocarea pe site, articolul a avut circa 10.000 de redistribuiri la fiecare 15 minute. Clar, natura umană a operat în mod firesc, tentaţia fructului oprit s-a manifestat din plin. Deşi acţiunea Twitter s-a dorit pur tehnică şi etică, ea a fost imediat politizată, bineînţeles, pentru că orice atinge interese politice se politizează în mod natural. Astfel, Twitter fost acuzată că se află în confruntare cu conservatorii şi sprijină candidatul Joe Biden, al democraţilor. De altfel, companiile IT care operează reţele sociale prin Internet (denumite generic Silicon Valley), sunt etichetate ca având orientare politică de stânga (democraţii din SUA).       

Rămâne dilema dacă companiile IT ar trebui să decidă ce conţinut este fake news

Pentru pasionaţii de aspecte teoretice, care vor rămâne de interes şi după 20 ianuarie, când viitorul preşedinte al SUA va fi inaugurat, discuţiile privind intervenţia companiilor IT asupra conţinutului postat de utilizatori deja preiau din energia domeniului politic şi o canalizează către dileme etice şi juridice. Problema este că dezinformarea aduce profit, pentru că este consumată intens prin Internet. Deci, companiile IT ar trebui să acţioneze împotriva raţiunii lor de a fi, împotriva modelului de afacere pe care au fost constituite. Asta lăsând la o parte contradicţiile dintre cei care doresc reglementarea domeniului (de exemplu, asemănător modului în care a fost reglementată promovarea ţigărilor), şi cei care apără libertatea de expresie, esenţială pentru democraţie, şi care pun la îndoială legitimitatea deciziilor luate de Silicon Valley atunci când companiile cântăresc ce este fake news şi ce nu. În plus, volumul de informaţii vehiculate prin Internet face ca orice efort de acest fel să fie muncă de Sisif. Natura umană face ca minciuna să fi existat dintotdeauna şi să dăinuie şi în viitor. Problema este că Internetul o face auzită tare şi pe întreg globul, iar omenirea nu este pregătită să discearnă la timp pentru a se proteja.