GRUPĂRI ULTRANAŢIONALISTE ÎN EUROPA (1)
Sergiu MedarÎn această perioadă de reconfigurare a relaţiilor internaţionale apar şi componente negative ale acestui proces. Ele se manifestă prin extremism, de dreapta sau de stânga. „Movement“, ca mişcare de extremă dreaptă şi „Antifa“, ca mişcare de extremă stânga, sunt cele mai agresive din Europa, având ca obiectiv obţinerea de cât mai multe locuri în Parlamentul European prin alegerile care vor avea loc în luna mai 2019.
Noua ordine internaţională susţinută de Donald Trump, dar şi de liderii Chinei şi Rusiei, ca şi de alte state, presupune, în esenţă, prevalenţa interesului naţional, în mod prioritar faţă de interesul colectiv. Procesul poate să ducă la apariţia unor mişcări sau grupări populiste, ultranaţionaliste, extremiste de dreapta sau de stânga. Acestea încep să se manifeste din ce în ce mai vizibil în Europa, înaintea alegerilor, din mai 2019, pentru ocuparea locurilor în Parlamentul European. Deocamdată aceste mişcări nu au o formă clar conturată, unitară, dar faptul că încep să îşi facă simţită prezenţa, de cele mai multe ori violent, ne duce la concluzia că trebuie să fie atent studiate şi monitorizate pentru a nu provoca manifestări antisociale de masă.
În manifestările lor violente, aceste grupări folosesc uneori mijloace şi tactici specifice terorismului domestic şi trebuie tratate ca atare.
Cele mai importante astfel de grupări sunt „Movement” cu sediul la Bruxelles, mişcare ultranaţionalistă de dreapta şi „Antifa”, care a apărut pentru prima oara în SUA şi care susţine societatea anarhică.
Liderul grupărilor de extremă dreapta europene se consideră a fi Steve Bannon. Gruparea „Antifa” nu are, deocamdată un lider public sau un ideolog cunoscut şi asumat, deoarece sunt state în care grupările anarhiste sunt interzise.
„Movement”
Steve Bannon a fost în perioada 2006 – 2017 editor executiv al Breitbart News, concern multinaţional de media de extremă dreapta cu cartierul general în SUA. Din acea perioadă era cunoscut ca un naţionalist extremist de dreapta. Încă din anul 2014 s-a manifestat ca un adversar deschis al Uniunii Europene. Când concernul la care lucra şi-a deschis o filială la Londra a fost unul din principalii activişti susţinători ai Brexit-ului. A dus o activitate propagandistică laborioasă în favoarea acestui proiect, iniţiind şi un sondaj de opinie cu tema „Cele mai enervante 10 reguli ale UE”. În scurt timp intră în legătură cu United Kingdom Independence Party (UKIP) condus, la acea vreme, de Nigel Farage cu care dezvoltă strânse legături profesionale, dar leagă şi o apropiată prietenie. Tot în anul 2014 Bannon îl invită pe Farage la un dineu pe Capitol Hill, cu care ocazie acesta declară în prezenţa unor congresmeni ai SUA: „proiectul Uniunea Europeană a căzut! El este osândit! Sunt încântat să o spun!” Bannon nu a întârziat să îl susţină: „aceasta este o mare realizare! Felicitări!“
După o participare intensă şi eficientă la campania electorală a lui Donald Trump, în august 2016 Steve Bannon este propulsat în înalta funcţie de Director Executiv al acestei campanii. După succesul lui Trump în alegeri este numit strateg şef al Casei Albe, funcţie în care rămâne doar până în august 2017. Este dezavuat de Trump în ianuarie 2018, ca urmare a unor comentarii deloc măgulitoare la adresa preşedintelui SUA şi a familiei acestuia, care au fost date publicităţii de către Michael Wolf în cartea sa „Fire and Fury”.
Consecvent principiilor sale naţionaliste, populiste şi conservatoare, Bannon se dedică obiectivului de a uni extrema dreaptă în Europa şi chiar în lume. El sprijină o serie de campanii ale unor lideri ce ar putea avea obiective apropiate acestor principii. Se asociază formal sau doar afectiv, „Frontului Naţional” din Franţa, „Fidesz” din Ungaria, „Alternativa pentru Germania”, „Partidul Libertăţii” din Olanda, „Liga Nordului” din Italia, „Partidul Libertăţii” din Austria, „Partidul Poporului” din Suedia, „Partidul pentru Independenţa Marii Britanii”, „Partidul Poporului” din Belgia, „Vox” din Spania, „Partidul Finlandezilor”, precum şi „Mişcarea Identitară Europeana”. În gândirea sa megalomanică, intenţiile lui Bannon de unificare a ultranaţionaliştilor din întreaga lume, îi include şi pe Shinzo Abe, primul ministru al Japoniei, Narenda Modi premierul Indiei, Vladimir Putin, Xi Jinping, Recep Tayyip Erdogan, Donald Trump ca şi pe liderii Egiptului, Filipinelor, Poloniei şi Coreei de Sud.
Steve Bannon se consideră a fi „Trump înainte de Trump“, în sensul că el i-ar fi sugerat liderului american ideile naţionaliste şi cele referitoare la noua ordine internaţională. Este co-autor al strategiei „America First “ şi al textului cuvântării inaugurale a lui Trump.
Pentru a-şi coordona activitatea, înfiinţează la Bruxelles fundaţia non-profit „Movement” cu scopul declarat de a pune la dispoziţia grupărilor de extremă dreapta din Europa politici, sondaje de opinii şi soluţii strategice pentru atingerea obiectivelor referitoare la alegerile pentru Parlamentul European din luna mai 2019. În acest fel, extrema dreaptă europeană ar încerca, prin ocuparea unui număr semnificativ de locuri să submineze atingerea consensului şi prin aceasta să-şi atingă obiectivul final de desfiinţare a Uniunii Europene. Pentru realizarea obiectivelor sale, Bannon intenţionează să înfiinţeze un birou permanent cu 10 angajaţi la Bruxelles. Deocamdată finanţarea proiectului este precară, dar iniţiatorii sunt optimişti referitor la găsirea de sponsori.
„Movement” este o mişcare centrată pe liderii proeminenţi de extremă dreapta, respectiv premierul Ungariei, Viktor Orban şi Matteo Salvini, vicepremier şi ministru de Interne al Italiei. Aceştia sunt folosiţi de Steve Bannon ca exemple ale faptului că populismul de dreapta este în ascensiune în Europa. Atitudinile anti-migraţioniste ale acestora ca şi Brexit-ul, care a apărut şi s-a dezvoltat tot ca o protecţie a Marii Britanii împotriva dreptului cetăţenilor de a circula liber în statele Uniunii Europene sau ale politicilor conservatoare şi populiste ale guvernelor Austriei şi Italiei, sunt considerate succese ce dau speranţe susţinătorilor mişcărilor de extremă dreapta în perioada apropiatelor alegeri parlamentare europene.
Chiar dacă extremiştii europeni de dreapta îşi doresc o poziţie favorabilă în Parlamentul European, obţinută prin votul din luna mai 2019, o serie de reprezentanţi ai acestora nu agreează coordonarea pe care ar primi-o din partea lui Steve Bannon, mai ales că majoritatea au o atitudine antiamericană. Unii dintre aceştia îl consideră pe Bannon ca un reprezentant neoficial al lui Trump sau cel puţin un propagator al ideilor acestuia, mai ales datorită faptului că el însuşi se autodeclară a fi fost la originea ideologiei actuale a SUA în relaţiile internaţionale.
„Movement” se consideră a fi în competiţie cu miliardarul american George Soros care, prin Fundaţia pentru o Societate Deschisă (Open Society Foundation), propagă ideile liberalismului democrat.
Raheem Kassam, un apropiat al lui Nigel Farage, care susţine faptul ca fundaţia „Movement” are rolul de „clearing house pentru mişcările populiste şi naţionaliste europene”, îl atacă pe Soros spunând că, spre deosebire de Open Society Foundation (OSF), mişcarea de extremă dreaptă pe care o susţine este de partea oamenilor obişnuiţi.
Steve Bannon este foarte activ, în această vară găsindu-şi mulţi susţinători printre personalităţi europene cunoscute.
Unul dintre principalii săi susţinători este Viktor Orban, promotor al „democraţiei iliberale” europene. El a eliminat orice formă de manifestare a OSF în Ungaria şi a declarat ca ilegal orice sprijin acordat imigranţilor. În acest sens, ca şi Trump, a construit garduri la frontieră, împotriva migraţiei ilegale. În preajma unei conferinţe ţinute de Steve Bannon la Budapesta în luna mai 2018, Viktor Orban se identifica el însuşi că aşa cum Steve Bannon se consideră ar fi „Trump înaintea lui Trump” el este „un adevărat patriot şi un adevărat erou”. Cu aceeaşi ocazie, fostul consilier al preşedintelui SUA aprecia faptul că „revolta populistă şi naţionalistă” în Europa este cu 18 luni înaintea celei din SUA datorită unor oameni ca Farage, Orban, sau partide precum Mişcarea „Cinci stele” şi „Liga Nordului” din Italia.
Steve Bannon îşi asumă, cu mândrie meritul de a fi reuşit să aducă cele două partide extremiste italiene împreună, în formarea unui guvern cel puţin eurosceptic.
Pentru a uni extrema dreaptă europeană înaintea alegerilor din mai 2019, Bannon a susţinut prelegeri în Italia pe aceeaşi scenă cu Matteo Salvini, în Franţa alături de Marine Le Pen precum şi în Suedia.
Nu acelaşi succes l-a avut fondatorul „Movement“ în Germania, unde majoritatea partidelor nu a avut cuvinte măgulitoare la adresa sa. Michael Roth reprezentant al partidului de centru-stânga german spunea că europenii nu trebuie să se teamă de „campania naţionalistă cu care dl. Bannon vrea să aducă Europa la picioarele sale. Valorile noastre sunt mai puternice decât ura şi minciuna“. Alţi politicieni germani au declarat că nu au nevoie de consultanţi din afara Europei. Singurul politician care a susţinut ideile lui Steve Bannon a fost Alice Weidel, din partea Alternativei pentru Germania, care a declarat că „ideile lui Bannon sunt interesante şi ambiţioase“.
Principiile populiste şi extremiste de dreapta fac prozeliţi în Europa. Pe data de 9 septembrie vor avea loc alegeri parlamentare în Suedia. În conformitate cu ultimele sondaje de opinie partidele care au venit cu politici anti-migraţioniste sunt în frunte. Mai grav este faptul că, dacă alegerile vor fi câştigate de social democraţi, aflaţi pe primul loc în sondaje, este posibil ca să se pună problema ieşirii Suediei din Uniunea Europeană şi să înceapă discuţiile pentru un Swexit. Simplul fapt că se pune în discuţie un asemenea subiect în campania electorală a unui stat european este îngrijorător pentru viitorul Uniunii Europene.