GRUPAREA TERORISTĂ STAT ISLAMIC DIN IRAK ŞI LEVANT -PREVIZIUNI 2019

După proclamarea ”Califatului”, mişcarea jihadistă Statul Islamic în Irak şi Levant (SIIL) s-a bucurat de simpatia mai multor grupuri din Libia, Peninsula Sinai, Afganistan şi Filipine. Liderii acestor grupuri şi-au declarat loialitatea faţă de Abu Bakr al-Baghdadi, liderul SIIL. Acest succes la nivel tactic, coroborat cu expunerea mediatică internaţională, a avut consecinţe imediate asupra organizaţiei, manifestate prin campania militară a unei coaliţii de state conduse de SUA împotriva grupării teroriste şi francizelor sale.

În ciuda anunţului făcut recent de Forţele Siriene Democratice, conform căruia a fost anihilată ultima redută a SIIL din teritoriul ”Califatului”, organizaţia jihadistă rămâne în continuare o forţă puternică atât în regiune, cât şi în întreaga lume.

În 2019, competiţia ideologică şi operaţională dintre SIIL şi Al-Qaida va continua în special în zona Somaliei şi Yemenului, precum şi în Africa.
În condiţiile pierderii ”Califatului”, nucleul SIIL va fi concentrat pe refacerea capabilităţilor operaţionale. Africa va continua să fie în centrul atenţiei conducerii Statului Islamic, în condiţiile existenţei unor avantaje precum: existenţa unui număr mare de simpatizanţi şi luptători experimentaţi ai Al-Qaida, migraţi către SIIL, capacităţile limitate ale serviciilor de informaţii şi forţelor de securitate ale guvernelor ţărilor din zonă şi, de ce nu, a existenţei unor întinderi vaste care să permită refugierea. La aceste aspecte ar mai putea fi adăugat faptul că Africa se află în mijlocul rutelor de trafic de droguri, arme şi imigranţi ilegali, care reprezintă o sursă de venit profitabilă pentru organizaţiile afiliate Statului Islamic.

***

Retrospectivă 2018

Nucleul SIIL s-a confruntat în 2018 cu o presiune militară puternică exercitată de comunitatea internaţională. În aceste condiţii, nucleul organizaţiei a pierdut controlul teritoriilor din Siria ale ”Califatului”. De asemenea, extinderea ”Califatului” în Iordania, Liban şi Arabia Saudită s-a soldat cu un eşec.

În pofida acestor realităţi, raportul prezentat de Directorul Comunităţii Naţionale de Informaţii a SUA, Dan Coats, relevă că SIIL dispune de opt ramuri (cu peste 12 grupări) şi câteva mii de simpatizanţi în toată lumea. Deşi nu există date oficiale puse la dispoziţie de agenţiile de informaţii, numărul membrilor SIIL prezenţi pe teritoriile Siriei şi Irakului este estimat între 14.000 şi 18.000, din care 3.000 luptători străini. Resursele financiare ale nucleului organizaţiei sunt estimate la 400 milioane de dolari, din care aproximativ 150 de milioane în bani ”gheaţă”.
Grupurile afiliate din Africa

Unele grupuri de pe continentul african, afiliate SIIL, există doar cu numele. Altele, cum este cazul celor trei din Libia, au în compunere doar câteva sute de membri. Afiliaţii mai mari sunt fie fracţiuni, fie grupuri desprinse din cadrul organizaţiilor jihadiste existente, precum Boko Haram din Nigeria sau al-Shabaab din Somalia.

Agenţiile occidentale de informaţii estimează că SIIL are între 10.000 şi 20.000 de membri în nordul, vestul şi estul Africii.

În Libia, ramura SIIL nu a avut o prezenţă semnificativă şi nici nu controlează oraşe importante, dar continuă să acţioneze în special prin metode insurgente, atacând preponderent ţinte de oportunitate aflate sub controlul celor două guverne concurente. Obiectivele celor trei grupuri din Libia s-au focalizat pe refacerea capacităţilor umane şi financiare.

În Tunisia, grupul a menţinut un ritm constant al atacurilor de mică amploare executate în regiunea muntoasă a ţării şi în aşezările rurale.

În Maroc, grupul a avut o prezenţă timidă şi un sprijin local redus, iar forţele de securitate au contracarat toate tentativele unor atentate.

Statul Islamic (SI) în Vestul Africii este reprezentat de organizaţia Boko Haram. Aceasta este divizată în două grupuri separate. Un grup, SI în Vestul Africii (ISWAP), ale cărui efective sunt estimate la 3.500 de luptători, este condus de Abu Musab al-Barnawi. Cel de al doilea grup operează sub numele original Boko Haram, este condus de Abubakar Shekau şi este, de asemenea, afiliat SIIL. Efectivele Boko Haram sunt estimate la 1.500 de luptători. Din punct de vedere operaţional, ISWAP a fost mult mai activă decât Boko Haram, executând atacuri de amploare, răpiri de persoane şi raiduri pe teritoriul Nigerului. Zona de acţiune a ISWAP a rămas în nord-estul Nigeriei. Dejucarea unor atentate în capitala ţării, Abuja, demonstrează intenţia grupării de a-şi extinde zona de acţiune. 

Boko Haram a avut o activitate limitată în 2018. Principalele acţiuni au fost îndreptate asupra unor ţinte ”uşoare” şi au constat în atentate sinucigaşe şi răpiri de persoane. Spre deosebire de ISWAP, acţiunile Boko Haram au fost limitate doar la nord-estul Nigeriei. 

Ramura SIIL din Sahara este o rămăşiţă a Al-Qaida din Mali. Acţiunile desfăşurate de SI din Sahara au crescut de peste 10 ori faţă de 2017. Grupul a executat atacuri cu maşini capcană, ambuscade, asasinate şi răpiri de persoane în Mali, Burkina Faso şi Niger. Grupul a eşuat în încercarea de a executa atacuri semnificative, fapt ce îl poziţionează în spatele Al-Qaida în Magrebul Islamic (AQMI) din punct de vedere al capabilităţilor. SI din Sahara consideră că poate depăşi acest obstacol prin sumele ce pot fi obţinute din răscumpărarea unora din ostaticii occidentali pe care îi deţine.

Ramura grupării teroriste din Peninsula Sinai - operaţiunile militare desfăşurate de forţele egiptene de securitate au limitat atacurile planificate de grupare în peninsulă şi în regiunea Deltei Nilului. În ciuda acestor acţiuni în forţă, SI din Sinai a demonstrat că şi-a menţinut capabilităţile operaţionale în peninsulă prin executarea de atacuri cu maşini capcană şi ambuscade. În acelaşi timp, nu a reuşit să execute atacuri semnificative în zona continentală a Egiptului.

Ramura SIIL din Somalia este o facţiune desprinsă din Al-Qaida. Conform serviciilor de informaţii occidentale grupul numără câteva sute de membri. Principalele forţe ale grupului se găsesc în Somalia, iar o parte mai mică în statele vecine, Kenya, Tanzania şi Uganda. Acţiunile desfăşurate în 2018 au avut un trend ascendent, inclusiv în capitala somaleză, Mogadishu. Grupul şi-a extins zona de acţiune către sudul Somaliei şi a încercat un atac în Italia. Cu toate acestea, grupul a rămas în plan secund, după Al-Qaida în Somalia din punct de vedere al capacităţilor operaţionale şi financiare.

Ramura SIIL din Yemen a avut o activitate timidă în 2018. Nu a înregistrat progrese semnificative, deşi nu s-a confruntat cu niciun obstacol care ar fi ameninţat existenţa sa. Grupul s-a concentrat pe combaterea Al-Qaida din Peninsula Arabă (AQPA), rivalul său local, pentru a-şi spori vizibilitatea şi a-şi demonstra capacitatea de luptă în încercarea de a atrage recruţi şi sprijin financiar.

Grupuri afiliate în Asia

În Asia, SI are o prezenţă semnificativă în Afganistan şi, într-o mai mică măsură, în Pakistan şi pe insula filipineză Mindanao.

Ramura SIIL din Afganistan şi Pakistan (SI din Khorasan) a executat numeroase atacuri de amploare în estul şi nordul ţării, precum şi în capitala Kabul. Atacurile au vizat forţele de securitate şi populaţia. De asemenea, grupul a executat atacuri în Pakistan şi a revendicat că a susţinut un atac în Iran (Ahvaz). SI din Khorasan şi-a consolidat legăturile cu talibanii din Pakistan şi cu unele grupuri din Afganistan. Acţiunile executate, inclusiv atentate sinucigaşe, demonstrează capacităţile umane şi financiare de care dispune grupul. Cu toate acestea, este dificil de estimat dacă aceste acţiuni au condus şi la extinderea ”amprentei” grupului în Afganistan şi Pakistan. SI din Khorasan a încercat, fără succes, să se extindă şi în zona traficului de droguri, activitate controlată de talibani.

Grupurile din Filipine, conduse sau aflate în legătură cu SI, au avut un trend descendent al acţiunilor. Grupurile active ale Abu Sayyaf au reluat atacurile sporadice în iulie 2018. În acelaşi timp, o parte din aceste grupuri au executat şi câteva acţiuni maritime de răpire. Între timp, membrii grupului Bangsamoro Islamic Freedom Fighters şi-au continuat operaţiunile în zonele joase ale insulei Mindanao.

Simpatizanţi în Europa

În Europa, SI se bazează pe un bazin de recrutare format din 5.000-10.000 de veterani ai ”războaielor” din Siria şi Irak care s-au întors la casele lor şi au rămas angajaţi ideologic. În plus, există un număr mare de simpatizanţi care pot fi atraşi într-un proces de auto-radicalizare. Aceste persoane reprezintă cea mai mare ameninţare în condiţiile în care nu primesc sprijin financiar, instruire sau instrucţiuni şi, de obicei, îşi declară doar sprijinul pentru SI imediat înaintea unui act de violenţă.

Perspective 2019

Cel mai probabil, obiectivul pe termen scurt al nucleului SIIL va consta în planificarea de acţiuni care să submineze autorităţile din Irak şi Siria, să creeze o atmosferă de dezordine şi vid în aplicarea legii, să compromită societatea şi să sporească costurile de reconstrucţie şi de combatere a terorismului. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, este de aşteptat ca SIIL să revină la metodele de acţiune din 2011 - asasinate, răpiri, ambuscade şi atacuri teroriste împotriva forţelor de securitate şi populaţiei.

Acest obiectiv ar putea fi favorizat de retragerea forţelor americane din zonă. Pe acest fond, SIIL va putea să îşi refacă o parte din capacitatea operaţională şi să îşi asigure resursele financiare. Conform experţilor din cadrul Departamentului American al Apărării, în condiţiile retragerii forţelor SUA din Siria, acest lucru s-ar putea realiza în 6-12 luni.

Cel mai probabil, membri SIIL vor rămâne activi în Irak, în deşertul din provinciile Anbar şi Ninive, precum şi în munţii din provinciile Kirkuk, Salah al-Din şi Diyala. În Siria, SIIL va rămâne activ în provincia nord-vestică Idlib, în zonele din sudul capitalei Damasc şi în regiunea Badiya, o întindere deşertică în sud-estul ţării.

Grupurile nord-africane afiliate SIIL (Libia, Tunisia, Maroc) vor continua să exploateze oportunităţile oferite de disfuncţiunile din interiorul forţelor de securitate. Acest aspect va putea fi observat cel mai bine în Libia. SIIL va încerca să creeze şi să exploateze fisuri în cadrul structurilor de stat şi miliţiilor, în special în Libia.

Estimăm că în Tunisia activitatea grupului nu va avea schimbări majore de ritm sau zonă de acţiune decât în condiţiile în care ţara se va confrunta cu tulburări politice semnificative. În Maroc, forţa acţiunilor desfăşurate de forţele de securitate va asigura şi în acest an un mediu de securitate stabil. În aceste condiţii, un atentat este puţin probabil, dar nu poate fi exclus complet.

Ramura din vestul Africii va continua să exploateze conflictele interne şi moralul scăzut al forţelor de securitate nigeriene. În anul 2019, nu este de aşteptat o schimbare a metodelor de acţiune dar, în contextul alegerilor prezidenţiale din 2019, este posibil să fim martorii unor atacuri mult mai spectaculoase, în centre urbane aflate în afara zonei tradiţionale de acţiune din nord-estul ţării, inclusiv în capitala Abuja.

Boko Haram va beneficia de expunerea mediatică a ISWAP. Cu toate acestea, se poate estima că nu vom observa o schimbare a metodelor sau zonelor de acţiune.

Ramura din Sahara va încerca în acest an să „surclaseze” operaţional AQMI, prin creşterea profilului mediatic. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv este posibil ca grupul să elibereze câţiva ostatici contra unor sume de bani şi să încerce un atac de amploare împotriva populaţiei sau împotriva unui obiectiv occidental important din zonă.

Ramura grupării din Peninsula Sinai va avea ca obiectiv îmbunătăţirea capacităţii operaţionale, în condiţiile în care grupul dispune încă de materiale explozive şi armament. Acest obiectiv va fi dificil de atins în condiţiile în care sprijinul acordat de triburile beduine va fi aproape nul. În aceste condiţii, cel mai probabil, SI din Sinai va continua seria atacurilor în peninsulă împotriva forţelor de securitate. În acelaşi timp, este foarte posibil ca grupul să încerce, şi chiar să reuşească, executarea unor atacuri în Delta Nilului.

Ramura SIIL din Somalia va continua şi în 2019 să rămână un competitor serios în faţa Al-Qaida, mai ales prin executarea de asasinate şi ambuscade în Mogadiscio şi în zona sudică a ţării.
Ramura SI din Yemen va continua să exploateze haosul generat de războiul civil din această ţară în scopul de a trage adepţi, a câştiga sprijinul populaţiei locale şi al unor sponsori. Toate aceste acţiuni au un obiectiv clar – poziţionarea în faţa AQPA.

SI din Khorasan va continua să reprezinte o ameninţare semnificativă la adresa securităţii din Afganistan şi Pakistan, dar va rămâne în urma talibanilor din punct de vedere operaţional. Acţiunile grupului se vor limita preponderent în partea estică a Afganistanului şi în capitala ţării. Acţiunile favorite vor rămâne atacurile de amploare, răpirile şi atacuri împotriva populaţiei şi prezenţei străine. Previzionata retragere a unor forţe americane va oferi grupului un moment de ”respiro”. Grupul va desfăşura acţiuni şi în Pakistan şi va încerca o extindere în Kashmir, în preajma alegerilor din 2019 din India.

Grupurile SI din Asia de Sud-Est vor încerca să submineze aranjamentul politic actual prin executarea de atacuri împotriva obiectivelor militare şi civile, însă capacitatea lor va rămâne redusă. În acelaşi timp, este de aşteptat ca grupurile să reia activităţile de răpire de la bordul navelor în Marea Sulu şi Marea Celebes, fapt ce va ameninţa din nou transportul maritim între Malaiezia, Indonezia şi Filipine. Nu poate fi exclusă posibilitatea ca Statul Islamic să intenţioneze să îşi extindă zona de acţiune către zonele locuite preponderent de musulmani în Malaiezia, Indonezia, dar şi în Thailanda şi chiar Singapore.

În concluzie, se poate afirma că Statul Islamic va continua să fie o organizaţie periculoasă şi oportunistă, care se va extinde în ţările/teritoriile unde va identifica teren favorabil şi îşi va modela strategia de acţiune în funcţie de prezenţa, forţa şi determinarea adversarilor săi. Principalele zone de extindere vor fi nordul, estul şi, în special, vestul Africii.

Nu este exclus ca prin veteranii săi sau prin persoane auto-radicalizate organizaţia să planifice  sau să revendice şi un atentat de amploare pe teritoriul Europei.