Gregory Weaver, fost oficial al Pentagonului: Conducerea NATO nu ar trebui să creadă că nefolosirea armelor nucleare ruseşti în Ucraina înseamnă că acestea nu vor fi folosite împotriva Alianţei, în viitor
Andreea SoareNATO a publicat, în urmă cu două zile, un articol de opinie al fostului oficial al Pentagonului, Gregory Weaver, despre capabilităţile nucleare ale Rusiei şi posibila folosire a acestora, în viitor, împotriva Alianţei.
Gregory Weaver deschide articolul prin susţinerea faptului că performanţa slabă a forţelor convenţionale ale Rusiei, la începutul invaziei, îi face pe unii experţi să creadă că Rusia poate fi descurajată prin superioritatea convenţională a Alianţei şi că armele nucleare ale Moscovei nu mai reprezintă o ameninţare. Potrivit acestuia, o astfel de gândire este greşită, întrucât nu ia în considerare lecţiile învăţate din Ucraina.
Pornind de la un scenariu în care războiul din Ucraina se va încheia fără utilizarea de către Rusia a armelor nucleare şi fără o victorie a acesteia în război, Weaver susţine că liderii NATO ar trebui să înţeleagă că decizia lui Vladimir Putin de a invada Ucraina a demonstrat atât capacitatea acestuia de a-şi asuma riscuri, cât şi tendinţa lui de a-şi calcula greşit paşii în tot acest proces.
De asemenea, conducerea NATO trebuie să fie atentă la eşecurile armatei ruseşti în Ucraina, întrucât acestea cresc şansele folosirii armelor nucleare ruseşti. Weaver crede că „într-un război ipotetic cu NATO, Rusia ar putea lua în considerare folosirea armelor nucleare la începutul conflictului pentru a obţine victoria sau pentru a preveni înfrângerea”.
Totodată, fostul oficial al Pentagonului crede că oficialii NATO nu ar trebui să se bazeze pe faptul că Rusia nu a folosit arme nucleare în Ucraina, întrucât asta nu înseamnă că nu o va face împotriva NATO, într-un posibil conflict NATO-Rusia.
Gregory Weaver susţine că, în curând, SUA şi aliaţii săi se vor confrunta, pentru prima dată în istorie, cu doi inamici nucleari egali: Rusia şi China. Acesta consideră că dacă Beijingul va ataca Taiwanul – considerându-se îndeajuns de puternic pentru faptul că va deţine titulatura de stat nuclear – atunci liderii ruşi ar putea considera că este momentul oportun pentru un atac împotriva NATO, având în vedere că armata SUA ar fi distrasă de acţiunile Chinei.
„Descurajarea folosirii armelor nucleare de către Rusia necesită înţelegerea strategiei, doctrinei şi capabilităţilor ruseşti. Rolul forţelor nucleare ale Rusiei este atât descurajarea unor atacuri nucleare la scară largă împotriva teritoriului rusesc, cât şi contrabalansarea superiorităţii convenţionale a NATO prin folosirea limitată a armelor nucleare în teatrul de război, pentru a constrânge, dacă este posibil, sau pentru a înfrânge, dacă este necesar”, susţine Weaver.
„Strategia rusească este adânc înrădăcinată în presupunerea că folosirea limitată a armelor nucleare în teatrul de război nu va duce la un conflict SUA-Rusia la scară largă, necontrolat, astfel făcând destul de periculoasă strategia ipotetică a NATO care s-ar baza pe ameninţarea unei intensificări necontrolate a conflictului”, continuă acesta.
Din perspectiva lui Weaver, pentru a se pregăti pentru un posibil conflict nuclear, forţele convenţionale şi nucleare ale NATO ar trebui să: a) ofere o varietate de opţiuni de răspuns pentru restabilirea descurajării prin convingerea liderilor ruşi că au evaluat greşit faptul că folosirea armelor nucleare va duce la atingerea obiectivelor lor; b) combată impactul militar al folosirii armelor nucleare ruseşti în teatru; c) că continue să acţioneze eficient pentru a atinge obiectivele aliate şi americane într-un mediu cu folosire limitată a armelor nucleare.
Aceste obiective pot fi atinse, crede Weaver, prin dislocarea continuă de capabilităţi nucleare care pot pătrunde în apărarea antiaeriană şi antirachetă a inamicului, înarmarea submarinelor de atac americane cu rachete de croazieră purtătoare de focoase nucleare, lansate de pe mare, îmbunătăţirea abilităţii NATO de a lupta şi câştiga un conflict în cazul în care SUA ar avea atenţia îndreptată spre China, posibila mutare de către SUA a unor echipamente grele şi capabilităţi de lovire cu precizie în Europa sau chiar crearea unei versiuni europene a CRAF (US Civilian Reserve Air Fleet), adică avioane de linie civile aliate care să transporte militari americani şi echipamentele acestora în Europa.