Germania şi noua viziune privind implicarea sa militară internaţională

Ce are la bază iniţiativa ministrului german al apărării?

În anul 2016, Ministerul Federal al Apărării din Germania a luat decizia de a opera unele ajustări în politica sa de securitate şi apărare, concomitent cu definirea unei noi arhitecturi a Bundeswehr-ului. Obiectivele stabilite au fost generate atât de schimbările survenite în mediul internaţional de securitate şi de evoluţia relaţiilor internaţionale, dar mai ales de orientările pro-europene şi transatlantice ale Germaniei, precum şi de dorinţa afirmării acesteia ca mare putere.

Astfel, Cabinetul federal a adoptat (13 iulie 2016), printr-un acord comun ministerial, documentul programatic ”Carta Albă cu privire la politica de securitate şi viitorul Bundeswehr-ului”, în care centrul de greutate a fost trecut pe misiuni fundamentale privind apărarea naţională şi colectivă, pe solidaritatea Alianţei Nord-Atlantice şi capacitatea de descurajare. Noul document avea să fie punctul central de referinţă şi orientare pentru dezvoltarea ulterioară a Bundeswehr-ului, iar celelalte documente de planificare de nivel departamental aveau rolul de a implementa prevederile acestuia şi de a stabili linii de dezvoltare suplimentare.

Plecând de la noile cerinţe prevăzute în noua Cartă Albă, a fost elaborat (martie 2017), de către Departamentul de planificare din cadrul Ministerului Federal al Apărării, un document conceptual preliminar de planificare a apărării privind noua reorientare şi restructurare strategică a Bundeswehr-ului, intitulat „Orientări conceptuale preliminare pentru profilul capacităţii viitoare a Bundeswehr-ului“. Acest document intern era necesar pentru explorarea şi clarificarea, în mare parte, a măsurilor specifice care trebuiau întreprinse de Bundeswehr, cu un orizont de aplicare de 15 ani, pentru a pune în practică deciziile strategice definite de Carta albă.

Procesul conceptual de modernizare a Bundeswehr-ului a fost finalizat în vara anului 2018 (20 iulie), prin adoptarea „Concepţiei Bundeswehr-ului“ (KdB), care stabileşte foarte clar principiile comune care stau la baza conducerii şi organizării acestuia. Acest document  de planificare de nivel departamental traduce voinţa Germaniei formulată în Carta albă din 2016, de a-şi asuma mai multe responsabilităţi în lume şi de a prelua rolul de lider şi de naţiune-cadru în toate domeniile de cooperare: securitate, apărare, armamente, dar şi pe timpul misiunilor internaţionale şi în dezvoltarea capabilităţilor multinaţionale.

Germania nu mai poate sta mult timp pe margine

Înscriindu-se în linia documentelor programatice adoptate în anii precedenţi, ministrul german al apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, succesoarea Angelei Merkel la preşedinţia Uniunii Creştin-Democrate, şi posibil viitor cancelar al Germaniei, s-a exprimat tranşant, la începutul lunii noiembrie, pentru implicarea mai activă a Bundeswehr-ului în mai multe misiuni externe. Întrebat fiind dacă Germania nu este suficient angajată militar în străinătate, oficialul german a apreciat implicarea militarilor germani în diferite zone ale lumii, dar a ţinut să precizeze că, la fel ca şi alte state, statul german trebuie să recunoască în mod deschis propriile interese politice, economice şi strategice.

Aceasta este a doua oară în ultimele lunii, când ministrul german al apărării îndrăzneşte să abordeze un subiect delicat de politică externă, după propunerea făcută omologilor săi din NATO, în cadrul reuniunii de la Bruxelles (24-25 octombrie), referitoare la crearea unei zone de securitate condusă de ONU în nordul Siriei, la care nu a exclus o contribuţie însemnată din partea Bundeswehr-ului. Aceasta, cu toate că ministrul de externe Heiko Maas (social-democrat) s-a exprimat atunci foarte clar, că nu susţine demersul colegei sale creştin-democrate, mai mult, s-a arătat chiar deranjat de lipsa unei consultări prealabile şi a criticat iniţiativa acesteia, chiar pe timpul unei vizite la Ankara (26 octombrie).

Ministrul german al apărării consideră că, într-o perioadă în care SUA nu mai arată o implicare prea mare, Europa primeşte noi provocări de securitate şi Germania are datoria să se implice, să preia iniţiativa şi să prezinte opţiuni: „O ţară de mărimea noastră, de puterea noastră economică şi tehnologică, o ţară cu situaţia noastră geo-strategică şi cu interese globale de securitate, nu poate sta numai pe margine şi privi”. Germania ar putea deveni mai activă în plan internaţional, având în vedere că are parteneri de securitate nu numai în spaţiul euro-atlantic, dar şi în alte zone de interes mondial. Pentru a exemplifica, ministrul a menţionat implicarea în zona Sahel, dar şi în regiunea Indo-Pacific, unde consideră necesară o cooperare mai profundă cu state precum Coreea de Sud, Japonia şi India, dar şi cu Australia, în faţa ameninţării strategice a Chinei.

Totodată, Kramp-Karrenbauer doreşte o intensificare a relaţiilor de cooperare cu Franţa şi Marea Britanie, în plan european, iniţiativă care, cu siguranţă, va fi privită cu scepticism de către unii parteneri din NATO. De altfel, însuşi secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, consideră că unitatea europeană nu poate înlocui unitatea transatlantică. În plus, acesta a afirmat că Germania este un aliat foarte apreciat, cu contribuţii importante în cadrul misiunilor internaţionale, care trebuie să joace pe mai departe un rol important în Alianţă. De aceea, a fost de acord cu aprecierile ministrul german al apărării, că Germania nu trebuie să mai stea deoparte în anumite momente importante şi trebuie să se implice mai puternic pe plan internaţional.

Angajarea militară externă a Bundeswehr-ului pe un teren mişcător

Propunerea ministrului german al apărării nu este complet nouă. Ea vine să întărească solicitările din anii precedenţi ale politicienilor conservatori germani, care cereau mai mult angajament militar din partea Germaniei. Unul din susţinătorii acestor propuneri a fost însuşi fostul preşedinte german Joachim Gauck (2012-2017), care a exprimat în mod repetat această idee. De asemenea, unul din predecesorii lui Gauck, Horst Köhler (2004-2010), şi-a dat chiar demisia din funcţia de preşedinte al Germaniei, datorită criticilor mai multor politicieni germani asupra declaraţiei acestuia referitoare la necesitatea protejării de către Bundeswehr a rutelor comerciale în străinătate şi pentru împiedicarea instabilităţilor regionale, care afectau oportunităţile comerciale ale Germaniei.

Prin iniţiativa ei, Kramp-Karrenbauer îşi asumă un mare risc, având în vedere că la sondajele efectuate în rândul populaţiei privind misiunile internaţionale actuale, la care participă militarii germani, nu a existat niciodată o majoritate favorabilă. Un exemplu elocvent de abordare diplomatică a acestei probleme de către conducerea Germaniei, în ultimul timp, l-a reprezentat atitudinea cancelarului german, Angela Merkel, la conferinţa de presă de după Summitul G7 de la Biarritz (iunie 2019), care a precizat, în legătură cu implicarea Germaniei în zona Sahel, că aceasta poate furniza consiliere, dacă este necesar, dar nu se pune problema dislocării de trupe în zonă. Această abordare ne arată foarte clar orientările politicii de securitate germane de până acum şi ne face să credem că un guvern condus de Merkel, cel puţin în această ultimă parte a mandatului, nu va acţiona prea agresiv împotriva opiniei publice. Poate că de aceea, ministrul german al apărării a susţinut totuşi necesitatea existenţei unei dezbateri publice în toate aceste probleme importante pentru definirea intereselor de securitate germane.

Propunerea ministrului federal al apărării pentru angajarea suplimentară a Bundeswehr-ului în operaţiuni externe a suscitat discuţii aprinse în tot spectrul politic german.

Însărcinatul pentru apărare din Bundestag (Ombudsman), Hans-Peter Bartels (social-democrat), a salutat, într-o oarecare măsură, viziunea partenerei de guvernare referitoare la „răspunderea globală” a Germaniei (prin prisma statutului de cea mai mare ţară din Europa şi de a patra putere economică a lumii), dar a ţinut să precizeze că pentru misiuni importante cu caracter militar, Armatei federale îi lipsesc personalul şi aparatura necesară. Politicianul a afirmat că Germania are dislocaţi peste 3.000 de militari în Afganistan, Mali, Niger, Balcani, Mediterana, Oceanul Indian, Iordania şi Irak, precum şi în cadrul angajamentelor NATO din Europa şi deja Bundeswehr-ul se confruntă în prezent cu unele blocaje. De asemenea, politicienii social-democraţi Norbert Walter Borjans şi Saskia Esken, aleşi recent în fruntea Partidului social-democrat (30 noiembrie), resping planul ministrului Kramp-Karrenbauer şi consideră complet falsă discuţia referitoare la trimiterea militarilor germani în orice parte a lumii, fiind în favoarea diplomaţiei, a cooperării pentru dezvoltare durabilă şi prevenirea conflictelor.

Critici au venit, după cum era de aşteptat, şi din partea celorlalte partide parlamentare. Astfel, verzii nu sunt foarte încântaţi de iniţiativa ministrului apărării, considerând că misiunile externe nu ar trebui să fie „un scop în sine”. De asemenea, aceştia îşi pun un mare semn de întrebare dacă Bundeswehr-ul şi-ar permite mai multe misiuni internaţionale, în afara celor la care deja participă.

Nici stânga germană nu s-a lăsat aşteptată. Preşedintele acestui partid, Bernd Riexinger, a fost mult mai tranşant, numind propunerea ministrului apărării drept un „imperialism german reînnoit”, care are ca scop sensibilizarea populaţiei în ceea ce priveşte războaiele economice şi care urmează o direcţie geopolitică greşită, chiar periculoasă. Potrivit acestuia, asigurarea intereselor economice germane prin forţa armelor duce către „o fundătură istorică iresponsabilă”.

Mai mulţi bani pentru apărare

În susţinerea propunerii prezentate, ministrul german al apărării a adus din nou în discuţie necesitatea creşterii cheltuielilor pentru apărare şi a reiterat foarte clar angajamentul de a ajunge cu aceste cheltuieli la 2% din produsul intern brut (PIB) până în anul 2031. A ţinut să precizeze, că acest aspect trebuie înţeles, nu neapărat pentru că a fost cerut, de nenumărate ori, de preşedintele american Trump tuturor statelor membre ale Alianţei Nord-Atlantice, ci prin prisma faptului că se subscrie propriilor interese de securitate germane.

Cert este că, începând cu anul 2014, bugetul apărării a crescut cu 40%, din care 12% numai în 2019 (1,35% din PIB) şi ar trebui să ajungă în următorii cinci ani la 1,5% din PIB.

De altfel, ministrul Kramp-Karrenbauer solicitase deja din septembrie o creştere suplimentară a bugetului apărării pentru anul următor, considerând că cea planificată, de doar 1,7 miliarde euro faţă de acest an (43,23 miliarde euro), este insuficientă şi ar pune în pericol proiectele esenţiale. Aceasta a afirmat, de asemenea, că este nevoie de o consolidare pe termen mediu a Bundeswehr-ului. În demersul ei, a fost sprijinită, de această dată, de partenerii de guvernare social-democraţi. Astfel, prin vocea expertului în probleme de apărare al facţiunii social-democrate din Bundestag, Fritz Felgentreu, se arată că Germania se bazează pe o armată nu foarte mare, care trebuie însă să fie înzestrată corespunzător şi, de aceea, cheltuielile pentru apărare trebuie să crească în viitor.

Opoziţia, în schimb, a adus critici puternice la solicitările financiare ale Bundeswehr-ului, precum şi în privinţa problemelor de achiziţii nerezolvate de până acum. Relevantă este poziţia Partidului de extremă dreapta Alianţa pentru Germania, care consideră că statul german, în pofida miliardelor de euro propuse a fi alocate pentru apărare, are o armată care nu-şi poate îndeplini misiunea de apărare a ţării şi a Alianţei.

În urma insistenţelor ministrului german al apărării, Parlamentul german a aprobat (29 noiembrie), pentru anul 2020, cel mai mare buget militar de până acum, care se ridică la aproximativ 45,05 miliarde de euro, cu o alocare suplimentară pentru misiunile internaţionale şi angajamentele NATO ale Bundeswehr-ului. Mai mult, cancelarul german Merkel promitea în Bundestag (27 noiembrie), că Germania va îndeplini obiectivul de 2% asumat, până la începutul anilor `30, şi a insistat asupra importanţei conservării NATO, care reprezintă un „bastion pentru pace şi libertate”.

Un nou Consiliu de Securitate Naţională şi decizii mai rapide şi mai ferme în privinţa misiunilor

Kramp-Karrenbauer pare a fi foarte serioasă în susţinerea angajamentului mai puternic al Germaniei în străinătate. Aceasta vede diverse provocări într-o politică de securitate intens schimbată în ultima perioadă: agresiunea rusă în Ucraina, terorismul islamic internaţional, ascensiunea Chinei etc.

În consecinţă, ministrul german al apărării propune transformarea actualului Consiliu Federal de Securitate (2) într-un Consiliu de Securitate Naţională, care ar trebui să desfăşoare o politică de apărare mai asertivă, urmând să coordoneze instrumente precum diplomaţia, sistemul militar, economia şi comerţul, securitatea internă şi cooperarea pentru dezvoltare. Noul Consiliu de Securitate ar trebui să eficientizeze mai rapid contribuţia germană la gestionarea internaţională a crizelor şi ar putea să ofere permanent răspunsuri adecvate la problemele urgente din domeniul apărării şi securităţii.

Totodată, oficialul german a cerut ca Bundestag-ul să analizeze mai rapid mandatele Bundeswehr-ului, pentru că altfel ar crea „incertitudini cu privire la disponibilitatea pentru performanţă” a acestuia. În context, pentru ca Parlamentul să ia decizii mai rapide în privinţa misiunilor conduse de ONU, de NATO sau împreună cu partenerii europeni, solicită o simplificare şi accelerare a procesului de analiză şi avizare parlamentară a acestora.

În demersul său, ministrul german este susţinut se pare doar din zona de analiză politico-militară de securitate. Astfel, fostul preşedinte al Comitetului Militar NATO (2002-2005), generalul în rezervă german Harald Kujat, consideră propunerile doamnei Kramp-Karrenbauer ca un prim pas corect, iar Wolfgang Ischinger, şeful Conferinţei de securitate de la München, susţine pe deplin ideea înfiinţării Consiliului de Securitate Naţională.

Numai că, şi în acest caz, partenerii social-democraţi din Coaliţia de guvernare resping planurile lui Kramp-Karrenbauer. Astfel, expertul în probleme de politică externă al facţiunii social-democrate din Bundestag, Nils Schmid, consideră că nu este nevoie de un organism suplimentar de decizie, important este ca toată lumea să-şi facă treaba, în timp ce Ministerul federal al apărării trebuie să asigure capacitatea operaţională a Bundeswehr-ului. Pe de altă parte, Felgentreu nu vede cu adevărat cu ce va deveni acest nou Consiliu mai puternic şi mai eficient, cu excepţia cazului în care Ministerul federal al apărării ar dori să fie implicat mai mult în probleme de politică externă.

***

Potrivit celor prezentate în discurs (la aproape 4 luni de la preluarea mandatului), viziunea ministrului german al apărării referitoare la problematica apărării şi securităţii a fost orientată aproape exclusiv în direcţia gestionării internaţionale a crizelor, fără a face referiri la apărarea naţională şi colectivă, aşa cum este prevăzut foarte clar în Carta Albă din 2016 şi care reprezintă documentul programatic de bază al planificării apărării.

Toate aceste iniţiative ale ministrului Kramp-Karrenbauer ar însemna schimbări structurale profunde în politica externă şi de securitate a Germaniei. O astfel de abordare este pur şi simplu opusă exprimării politice a Angelei Merkel, care a dat dovadă de ”stabilitate” pe tot timpul mandatului ei. Aceasta în condiţiile în care analiştii germani susţin de ceva timp o implicare mai activă a Germaniei pentru menţinerea status quo-ului acesteia de naţiune exportatoare.

(1) Bundeswehr  (Apărarea Federală) – este termenul care defineşte pe ansamblu Armata Germaniei - forţele militare, sistemul de administraţie şi de înzestrare. Bundeswehr-ul este format din punct de vedere structural din Forţele terestre (Heer), Forţele aeriene (Luftwaffe), Forţele Navale (Marine), Comandamentul logistic întrunit (Streitkräftebasis), Serviciul sanitar (Sanitätsdienst) şi Comandamentul spaţiului cibernetic şi informaţional (CIR).

(2) Consiliul Federal de Securitate (BSR) este un comitet al Cabinetului Federal (convocat prima dată de Konrad Adenauer în 1955). Şedinţele acestuia sunt conduse de cancelarul federal şi sunt secrete. Consiliul Federal de Securitate coordonează politica de securitate şi apărare a Guvernului federal şi este responsabil pentru aprobarea exporturilor de arme. Acesta poate decide definitiv, cu excepţia cazului în care este necesară o decizie a Guvernului federal în temeiul Legii fundamentale sau a unei legi federale. Membrii permanenţi ai Consiliului Federal de Securitate, pe lângă cancelarul federal şi şeful cancelariei federale, sunt miniştrii federali ai afacerilor externe, finanţelor, afacerilor interne, justiţiei, apărării, ministrul pentru afaceri economice şi energie şi ministrul federal pentru cooperare şi dezvoltare economică. https://www.bmvg.de/de/bundessicherheitsrat-bsr--14556, https://de.wikipedia.org/wiki/Bundessicherheitsrat