Germania se alătură unui proiect european de apărare împotriva rachetelor hipersonice

Proiectul, dezvoltat de producătorul de rachete MBDA, este condus de Franţa şi include, încă de la iniţierea acestuia, Finlanda, Italia, Olanda şi Spania, iar de la sfărşitul lui octombrie şi Germania. Noua capabilitate europeană îşi propune să consolideze capacitatea statelor europene de a detecta, urmări şi contracara ameninţările aeriene tot mai complexe din ultimul timp la adresa Europei. Astfel, se aşteaptă lansarea în spaţiu a unei reţele de senzori pentru avertizare timpurie şi dezvoltarea unui interceptor endo-atmosferic (1) care se deplasează cu o viteză mai mare de 5 Mach, la o altitudine de până la 100 de kilometri, care „va aborda o gamă largă de ameninţări, inclusiv rachete balistice manevriere cu raze intermediare, rachete de croazieră hipersonice, planori hipersonici, rachete anti-navă şi chiar ţinte convenţionale, precum avioanele de generaţie viitoare”. Proiectul urmează să devină realitate undeva în jurul anului 2030.

Conform celor declarate de purtătorul de cuvânt al Bundeswehr-ului, obiectivele TWISTER „se aliniază intereselor germane” şi un efort suplimentar de cercetare sub auspiciile Programului european de dezvoltare industrială a apărării ar putea contribui la stimularea proiectului. Toate acestea în condiţiile în care soarta unui alt proiect de generaţie următoare, TLVS (Taktisches Luftverteidigungssystem), un sistem de apărare anti-rachetă aflat în fază de negociere cu producătorii Lockhead Martin şi MBDA, este destul de incertă. În acest sens, este de aşteptat ca ministrul federal al apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer, să ia o decizie până la sfârşitul acestui an, dacă acest proiect va continua sau se va renunţa la el.

Cu toate că noul sistem TLVS a fost susţinut de oficialii germani ca fiind un proiect transatlantic important, după un an de negocieri şi mai multe oferte ale celor doi producători, costurile acestuia, care s-ar ridica la aproximativ 13 miliarde Euro până în 2030, au devenit un obstacol în luarea deciziei finale. Mai mult, unii oficiali germani consideră o dependenţă prea mare faţă de regulile americane de transfer de tehnologie în ceea ce priveşte componentele pentru TLVS. Ministrul german al apărării Kramp-Karrenbauer declara acum aproximativ o lună, în cadrul unui discurs online în faţa studenţilor Universităţii Bundeswehr-ului din Hamburg, că „nu voi fi de acord cu finanţarea proiectelor majore în detrimentul echipamentelor şi resurselor de bază pentru operaţiuni de rutină”.

Opinia analiştilor este că, indiferent ce ar decide Kramp-Karrenbauer până la sfârşitul acestei luni, participarea Germaniei la proiectul european TWISTER demonstrează că subiectul apărării anti-rachetă este unul de actualitate şi rămâne definitiv printre obiectivele privind securitatea şi apărarea europeană. Iar cele două sisteme TWISTER şi TLVS, care se află în diferite stadii de dezvoltare, ar putea oferi capabilităţi suplimentare în ceea ce priveşte apărarea anti-rachetă.

Cert este că Bundeswehr-ul doreşte, prin dezvoltarea noilor capabilităţi, să înlocuiască actuala flotă de sisteme antiaeriene cu bătaie mare Patriot, realizată de firma Raytheon, care este operată în prezent de încă 5 state NATO, printre care se află, începând din toamna acestui an, şi România.

Sistemul de rachete antiaeriene Patriot (Phased Array Tracking Radar to Intercept on Target) este utilizat pentru combaterea avioanelor, a rachetelor balistice tactice şi a rachetelor de croazieră.

România, pe lângă sistemele de rachete Patriot, intenţionează să achiziţioneze şi 27 de sisteme integrate de apărare antiaeriană SHORAD/VSHORAD (cu rază scurtă şi foarte scurtă de acţiune), pentru care estimează un cost de 2,7 miliarde de euro, fără TVA, precum şi 138 de sisteme portabile de rachete antiaeriene cu bătaie apropiată – rază foarte scurtă de acţiune MANPAD, la un cost estimat de 307 milioane de euro fără TVA.

Potrivit angajamentelor internaţionale, un număr din aceste sisteme vor fi integrate într-un sistem de comandă-control aliat, care să permită acţiuni în mediul internaţional.

(1) Spaţiul de luptă antirachetă este împărţit între interceptări în atmosferă, ceea ce se numeşte endo-atmosferic şi în afara atmosferei, ceea ce se numeşte exo-atmosferic. O rachetă endoatmosferică este una care rămâne în atmosfera pământului, adică la o altitudine sub 100 de kilometri. https://www.globalsecurity.org/space/systems/endo.htm