Germania, Rusia şi sancţiunile SUA legate de Nord Stream 2

Cum îşi asigură gazele naturale statele din Uniunea Europeană şi ce reprezintă Nord Stream 2?

În UE aproximativ un sfert din consumul de energie provine din gazele naturale, care în mare parte (peste 70%) sunt importate. Se estimează că procentul actual ar putea chiar creşte în viitor.

Conform datelor existente, cel mai important furnizor este Rusia (47%), fiind urmată de Norvegia (34%), Algeria şi Libia (aproape 9% împreună). În marea lor majoritate (90%), gazele naturale ruseşti sunt transportate prin intermediul conductelor, aproximativ 50% pe ruta ucraineană (trans-siberiană şi balcanică), 20% prin Belarus şi 30% prin Marea Baltică cu gazoductul Nord Stream. Doar o mică parte (10%) sunt transportate cu ajutorul navelor cu gaz natural lichefiat (LNG).

Aşadar, în Marea Baltică există deja două conducte prin care este transportat gazul rusesc către ţările Europei. Acestea sunt în funcţiune din 2011, dar cu timpul şi-au atins limitele de capacitate şi, prin urmare, în 2015, Gazprom şi un grup de companii europene (1), au semnat un acord pentru realizarea proiectului Nord Stream 2, ce presupune construcţia a încă două conducte pe lângă cele deja existente.

Noile conducte au punctul de plecare pe coasta rusă şi ajung undeva în apropiere de localitatea Greifswald în Germania, având o lungime totală de 1230 de kilometri. În acest fel, Nord Stream 2 reprezintă unul din cele mai lungi sisteme de conducte offshore din lume, fiind în prezent construit în proporţie de peste 80% (mai sunt de realizat mai puţin de 300 de kilometri).

Proiectul este planificat a fi finalizat şi pus în funcţiune în acest an, după ce aproape doi ani şi jumătate, până la 30 octombrie 2019, Danemarca – ultima dintre toate ţările implicate, a întârziat emiterea aprobării definitive pentru construirea segmentului danez al gazoductului, în lungime de aproximativ 147 km. Astfel, au fost spulberate definitiv toate îndoielile statelor care nu susţin proiectul, că acesta ar putea fi stopat de la sine.

Noua magistrală de gaze are un cost total estimat de 9,5 miliarde de euro, cu o participaţie egală de 50% a părţilor implicate în proiect – Gazprom, respectiv grupul de companii europene, şi va permite dublarea capacităţii de transport actuale a Nord Stream la circa 110 miliarde de metri cub de gaz pe an.

Poate Nord Stream 2 diviza Europa ?

Nord Stream 2 reprezintă mai mult decât o simplă conductă, care aprovizionează cu gaze ţările europene. Proiectul, care a fost hotărât într-un moment sensibil, în 2015 - la numai un an după anexarea Crimeei şi declanşarea crizei din Ucraina, are, pe lângă impactul economic evident, şi implicaţii geopolitice semnificative. Totodată, este destul de elocvent că în derularea acestui proiect au intrat în coliziune mai multe interese strategice.

De o parte a ”baricadei” se află Rusia, în calitate de furnizor, care are posibilitatea să ocolească ţări cu care aceasta se află în relaţii mai puţin amiabile – Ucraina, Polonia sau ţările baltice, dar şi Germania împreună cu alte state europene, precum Olanda şi Austria, care ar beneficia de pe urma unei surse de aprovizionare suplimentară cu gaze naturale. În ceea ce priveşte Germania, acest proiect este foarte important, deoarece este probabil singura ţară din lume care intenţionează, în orizontul de timp al anului 2038, să renunţe aproape simultan atât la energia nucleară, cât şi la cea provenită din prelucrarea cărbunelui. Dorinţa Germaniei este de a folosi în viitor exclusiv energia obţinută din surse regenerabile, însă gazul natural poate reprezenta o soluţie temporară importantă, probabil pe parcursul a câtorva decenii de acum încolo. Totodată, nu trebuie exclus faptul că şi alte ţări europene ar putea beneficia de pe urma noului proiect ruso-german.

În cealaltă ”tabără” sunt statele europene din Europa centrală şi de est, care au fost împotriva proiectului încă de la declanşarea construcţiei acestuia. În prim-plan se situează statele de tranzit de până acum, în special Ucraina, dar şi Polonia şi Ţările Baltice. Ucraina se teme că reţeaua de conducte de pe teritoriul său va deveni redundantă şi aceasta va fi privată de încasările din taxele de tranzit, care reprezintă o sursă importantă pentru bugetul naţional. Totodată, Rusia ar primi un instrument politic extrem de serios pentru a pune presiuni pe Kiev şi de a submina economia ucraineană. De asemenea, ţările din estul Europei se tem că Germania şi Rusia ar ajunge la o înţelegere, care va dăuna atât intereselor economice ale acestora, dar care ar putea duce şi la apariţia unor complicaţii în mediul general de securitate european. În plus, potrivit unei părţi a statelor membre UE, proiectul Nord Stream 2 se află în contradicţie cu obiectivul de diversificare a surselor de aprovizionare cu resurse energetice şi de a deveni independente de gazul rusesc.

Această a doua ”tabără” este susţinută de SUA, care, prin vocea preşedintelui Trump, consideră că Germania, principalul beneficiar al noului proiect energetic, ar putea deveni, prin intermediul Nord Stream 2 „ostaticul politic al Rusiei”.

Este adevărat că, pe timpul preşedinţiei române a Consiliului UE, a fost aprobat (aprilie 2019) un compromis acceptabil în domeniul energiei pentru toate statele membre UE, prin extinderea normelor care reglementează piaţa internă a gazelor naturale provenite de la conductele de gaze provenite din ţări din afara Uniunii, şi care se vor aplica şi Nord Stream 2. Prin aceste modificări s-a dorit garantarea unei pieţe europene a gazelor naturale echitabilă şi competitivă. Printre elementele principale ale modificărilor adoptate se numără separarea proprietăţii în ceea ce priveşte aprovizionarea şi producţia de gaze, accesul terţilor la capacitatea conductelor, tarifele nediscriminatorii şi cerinţele în materie de transparenţă.

Americanii joacă dur

Clasa politică de la Washington este aproape în întregime împotriva realizării proiectului Nord Stream 2. Astfel, în luna decembrie a anului trecut, cele două camere ale Congresului SUA au aprobat, cu o majoritate covârşitoare, impunerea de sancţiuni economice companiilor care contribuie la finalizarea de către Gazprom a gazoductului Nord Stream 2. Măsurile de sancţionare au fost incluse în cadrul Legii privind bugetul apărării naţionale pentru anul 2020 (National Defense Authorisation Act 2020), promulgată de preşedintele Trump, pe 21 decembrie 2019, în cadrul unei ceremonii la baza aeriană Andrews.

Sunt vizate, în mod deosebit, companiile care participă la amplasarea conductei submarine în Marea Baltică, precum şi proprietarii acestora. Măsurile prevăd anularea vizelor acestora pentru accesul pe teritoriul SUA, dar şi blocarea proprietăţilor din SUA a persoanelor fizice participante la acest proiect. Identificarea firmelor şi persoanelor implicate ar trebui să se facă într-un interval de 60 de zile, urmând ca cei vizaţi să-şi oprească activitatea după alte maxim 30 de zile.

Scopul declarat al acestor măsuri este de a contracara acţiunile liderului rus Vladimir Putin de creştere a influenţei Rusiei pe continentul european. Oficialii americani consideră proiectul Nord Stream 2 un risc de securitate pentru Europa, punerea în funcţiune a gazoductului ducând la creşterea exagerată a dependenţei energetice a acesteia de Moscova. Cu toate acestea, interesele SUA nu sunt doar geopolitice, ci au şi o latură economică. Pe de o parte, livrarea suplimentară de gaze înspre Europa va genera o creştere substanţială a veniturilor statului rus, iar pe de altă parte, americanii sunt conştienţi că aceasta va reduce nivelul distribuţiei de gaze naturale din SUA. Mărturie stau dolarii, nu puţini, investiţi deja de statul american pentru a construi o infrastructură necesară extracţiei şi transportului LNG. Este evident că Trump vrea ca Germania să-şi acopere necesarul de gaze din SUA şi nu din Rusia.

Se pune totuşi întrebarea: De ce au reacţionat americanii aşa târziu, când proiectul se apropie de final? La o analiză atentă, se poate spune că deciziile din Congresul SUA şi Casa Albă s-au bazat pe tergiversarea Guvernului danez, care s-a opus iniţial continuării traseului prin apele sale teritoriale. Însă recenta aprobare a „permisului” de liberă trecere din octombrie 2019, a declanşat accelerarea procesului de aprobare a sancţiunilor, acestea constituind se pare o ultimă modalitate de încetinire a finalizării lucrărilor.

Reacţia Germaniei şi a UE la măsurile americane

Guvernul federal german priveşte noua magistrală ca un proiect economic, care ar putea reprezenta o contribuţie importantă la securitatea energetică a Europei. Totuşi, Germania a încercat de la început să folosească în abordarea acestui subiect o dublă strategie. Cancelarul german, Angela Merkel, admite, pe de o parte, că proiectul are o puternică componentă geopolitică, dar, totodată, a asigurat Ucraina că ia în seamă în mod serios preocupările acesteia. Mai mult, a accentuat în repetate rânduri, că doreşte să prevină o posibilă consecinţă a punerii în funcţiune a Nord Stream 2, şi anume „scoaterea din joc” a rutei de tranzit ucrainiene.

De altfel, ministrul de externe din cabinetul Merkel, social-democratul Heiko Maas, a criticat sancţiunile americane, imediat după aprobarea în Congres. El a respins în mod clar interferenţele din exterior şi sancţiunile cu consecinţe extrateritoriale, afirmând că „Politica energetică europeană este decisă în Europa, nu în Statele Unite”. De asemenea, purtătorul de cuvânt pentru problemele politico-economice al facţiunii creştin-democrate din Bundestag, Joachim Pfeiffer, a considerat acţiunile americanilor nu numai „un act neprietenos, ci un act ostil al Statelor Unite împotriva aliaţilor săi şi a întregii Europe”. Acesta a fost susţinut de colegul său creştin-democrat, Andreas Nick, care a declarat pentru Deutsche Welle că sancţiunile asupra Nord Stream 2 vor uni Germania în spatele proiectului, fiind o problemă de suveranitate naţională.

Nici Camera de comerţ germano-rusă nu a stat prea mult pe gânduri şi a declarat, prin vocea şefului acesteia, Matthias Schepp, că noul proiect ruso-german este esenţial pentru securitatea energetică europeană şi chiar a solicitat sancţiuni de răspuns la adresa SUA.

De asemenea, UE s-a alăturat criticilor la adresa măsurilor impuse de SUA şi, prin vocea comisarului european pentru comerţ, Phil Hogan, s-a pronunţat împotriva sancţiunilor în raport cu orice companii din statele membre care desfăşoară activităţi legale. Acesta a afirmat că “Obiectivul Comisiei Europene a fost întotdeauna să se asigure că proiectul Nord Stream 2 se desfăşoară înr-un mod foarte transparent şi fără discriminare, cu gradul adecvat de supraveghere”. În consecinţă, Comisia Europeana analizează în prezent posibilele repercusiuni ale sancţiunilor americane.

Preşedintele Putin este decis să finalizeze Nord Stream 2 în pofida sancţiunilor SUA

Vladimir Putin s-a arătat deranjat de deciziile luate în Congresul american şi a declarat că va răspunde prin măsuri corespunzătoare împotriva Statelor Unite, dacă Washingtonul va pune în practică sancţiunile împotriva companiilor implicate în proiectul Nord Stream 2.

De altfel, potrivit purtătorului de cuvânt al lui Putin, D.Peskov, Moscova consideră intenţia de aplicare a sancţiunilor drept o încercare „incorectă” de menţinere a „dominaţiei artificiale americane asupra pieţelor europene”, pentru a-i forţa pe europeni să cumpere gaze la un preţ mai mare faţă de cel provenit din Rusia. Mai mult, oficialul rus a afirmat că acţiunile SUA sunt „un exemplu clar de concurenţă neloială”.

În aceeaşi notă, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a criticat încă din vara anului trecut  modificările aduse Directivei UE privind gazele naturale, care în opinia sa au avut menirea de a împiedica finalizarea construcţiei gazoductului Nord Stream 2. În legătură cu aceasta el a afirmat: „Pe acest fundal, încercarea anumitor forţe de a împiedica implementarea proiectului ne lasă perplecşi. Aşa considerăm amendamentele la Directiva privind gazele naturale care au intrat în vigoare în data de 23 mai şi care încalcă principiul fundamental al protecţiei investitorilor de modificări în legislaţia ţării gazdă. Dată fiind graba cu care preşedinţia română a Consiliului UE a urgentat aprobarea, nu avem nicio îndoială că singurul scop al acestor modificări este acela de a împiedica finalizarea construcţiei gazoductului”.

Ministrul rus este însă încrezător că sancţiunile impuse de SUA nu vor opri finalizarea gazoductului Nord Stream 2. În acest sens, acesta a afirmat că acest proiect energetic va continua în pofida sancţiunilor promulgate de preşedintele Trump. Potrivit unei declaraţii ale acestuia (Channel One, 22 decembrie 2019), proiectul „va fi finalizat în pofida tuturor acestor ameninţări. În primul rând, sunt convins că europenii îşi înţeleg interesul comercial. În al doilea rând, sunt interesaţi în asigurarea securităţii energetice pe termen lung. Şi în al treilea rînd, desigur, au fost umiliţi. Am auzit declaraţiile, inclusiv de la Berlin, care arată că partenerii noştri europeni au încă un simţ al demnităţii.”

Pentru a întări optimismul ministrului său de externe, preşedintele Putin a declarat, la o reuniune cu oameni de afaceri influenţi, pe final de an, că Rusia deţine o navă maritimă specială pentru instalarea conductelor (2) în vederea finalizării gazoductului Nord Stream 2, care va încetini lucrarea, probabil cu câteva luni, din cauza sancţiunilor impuse de Washington, dar care o va duce la bun sfârşit. Liderul rus a făcut această clarificare pe fondul retragerii din proiect a companiei elveţiano-olandeze Allseas (3), care a suspendat activitatea navelor sale speciale, tocmai pentru a evita sancţiunile SUA. Însă, celelate companii care participă la construcţia gazoductului Nord Stream 2 au anunţat că intenţionează să finalizeze, în cel mai scurt timp posibil, acest proiect destinat să crească livrările de gaze naturale ruseşti spre Europa.

Sunt reale temerile Ucrainei?

Autorităţile de la Kiev se opun deschis proiectului Nord Stream 2, deoarece au convingerea  că, după ce acest gazoduct va fi inaugurat, Rusia nu va mai avea nevoie ca gazele sale să tranziteze Ucraina, ceea ce ar duce la pierderi de aproximativ 3 miliarde de dolari anual pentru bugetul ucrainean. Totul în contextul în care contractul privind tranzitul gazelor ruseşti prin Ucraina expira la sfârşitul anului 2019.

În evaluarea situaţiei trebuia avut totuşi în vedere că, atâta timp cât noile conducte din proiectul Nord Stream 2 nu sunt încă pregătite pentru utilizare, este lesne de înţeles că Gazprom nu va înceta să livreze gaze naturale în Europa prin Ucraina. Mai mult, în repetate rânduri, oficiali de la Moscova au ţinut să liniştească Kievul, afirmând că Rusia nu plănuieşte să ia măsuri pentru ca gazele naturale livrate statelor europene să nu mai tranziteze Ucraina, cu toate că ar avea această posibilitate. Afirmaţiile au fost întărite chiar de către preşedintele Putin, care a reiterat că nu refuză tranzitul gazelor prin Ucraina, dar este nevoie ca omologii ucraineni să vină la masa tratativelor.

Dovadă este semnarea de către companiile Gazprom (Rusia) şi Naftogaz (Ucraina), cu o zi înainte de expirarea vechii înţelegeri, a unui nou acord (4) de tranzitare a gazelor prin Ucraina, valabil pentru o perioadă de 5 ani. Referitor la acest lucru, preşedintele Gazprom a afirmat că „După cinci zile de negocieri bilaterale continue, la Viena au fost luate decizii finale. În acelaşi timp, au fost semnate  documente şi contracte şi se poate spune în mod corect că acestea reprezintă un pachet major care a restabilit echilibrul în interesul părţilor. Aceste documente intră în vigoare astăzi (n.n. 30 decembrie), asigurând tranzitul gazelor ruseşti prin Ucraina după 31 decembrie 2019. Gazprom a făcut tot ce îi stă în putere, dovedindu-şi încă o dată reputaţia de furnizor responsabil şi partener de încredere”.

(1) Companiile germane E.ON (din 2016 Uniper, care s-a desprins din E.ON într-o entitate independentă şi a preluat afacerile cu energia fosilă) şi Wintershall Dea GmbH, grupul britanico-olandez Royal Dutch Shell, OMV din Austria şi Engie din Franţa.

(2) În 2016, grupul rus Gazprom a cumpărat un vas special pentru instalarea de conducte, numit Academic Cherskiy, pentru a fi utilizat ca măsură de ultimă instanţă în cazul în care companiile opresc lucrările la Nord Stream 2. Se pare că viteza medie cu care Cherskiy poate instala conducte este mai mică decât cea a Pioneering Spirit, a companiei Allseas. Cherskiy se află în prezent în portul rusesc Nahodka, de pe malul Pacificului.

(3) Compania elveţiano-olandeză Allseas are în dotare două vase, Pioneering Spirit şi Solitaire, cu care instala conductele la gazoductul Nord Stream 2.

(4) Noul contract prevede că Gazprom va face să tranziteze prin Ucraina cel puţin 65 de miliarde de metri cubi de gaz în 2020, apoi cel puţin 40 de miliarde pe an între 2021 şi 2024, şi va aduce Kievului „peste şapte miliarde de dolari” în total. Contractul face parte dintr-un acord mai larg pentru care Gazprom a plătit 2,9 miliarde de dolari (amendă şi dobânzi) omologului său ucrainean, Naftogaz, menit să pună capăt unui îndelungat proces în faţa instanţelor internaţionale. În schimb, Naftogaz a abandonat toate celelalte procese vizând Gazprom în Ucraina şi în Occident. https://financialintelligence.ro/gazprom-rusia-si-naftogaz-ucraina-au-semna-un-acord-pe-cinci-ani-de-prelungire-a-tranzitului-de-gaz-rusesc-prin-ucraina-catre-europa/