Germania apără „ideea de Occident” în contextul incertitudinilor din Europa şi la nivel mondial

La această ediţie a Conferinţei Germania a fost o voce puternică, fiind reprezentată la nivel înalt de către preşedintele federal în exerciţiu, Frank-Walter Steinmeier, precum şi de miniştrii de externe, Heiko Maas, respectiv al apărării, Annegret Kramp-Karrenbauer. Aceştia au reliefat pericolele la care este supusă ordinea internaţională prin acţiunile egocentriste, naţionaliste ale principalelor puteri mondiale şi au exprimat convingerea că ar putea fi identificate soluţii comune pentru consolidarea principiilor liberale şi a rolului global al Occidentului. Germania îşi propune şi este pregătită să se implice mult mai activ pentru construirea unei Europe mai puternice, dar fără a neglija în acelaşi timp relaţia transatlantică, care a devenit din ce în ce mai fragilă.

Politica de competiţie dintre marile puteri pune în pericol ordinea internaţională

În deschiderea Conferinţei de securitate de la München, preşedintele german Steinmeier s-a referit la starea actuală a relaţiilor internaţionale şi a reproşat principalilor actori mondiali – SUA, Rusia şi China, că, prin acţiuni unilaterale concurenţiale, în care interesele proprii sunt puse mai presus de interesele celorlalţi, periclitează serios ordinea internaţională şi crează o stare de insecuritate şi neîncredere.

Steinmeier a criticat în primul rând Rusia, care, prin anexarea Crimeei fără respectarea dreptului internaţional, „şi-a construit din nou un instrument politic din folosirea forţei militare şi schimbarea violentă a frontierelor pe continentul european.” Prin astfel de metode, arată acesta, au rezultat „incertitudinea, imprevizibilitatea, confruntarea şi pierderea încrederii”. În acest sens, preşedintele german a făcut apel la statele membre UE pentru dezvoltarea unei politici europene privind Rusia, care „să nu se limiteze numai la condamnarea declaraţiilor şi la sancţiuni”.

În acelaşi timp însă, China, care a devenit un jucător important în cadrul instituţiilor internaţionale în contextul ascensiunii sale fulminante din ultimul timp, „acceptă dreptul internaţional doar selectiv, acolo unde nu contravine propriilor interese”. Oficialul german face referire la acţiunile statului chinez din Marea Chinei de Sud, care deranjează vecinii din regiune, dar şi la acţiunile acestuia împotriva minorităţilor din propria ţară, care afectează întreaga comunitate internaţională. Şi în cazul Chinei, Steinmeier cheamă statele membre UE să identifice relaţii echilibrate cu aceasta, undeva între cooperarea atât de necesară şi intensificarea concurenţei în sistemul internaţional, cu luarea serioasă în considerare şi a altor potenţiali parteneri puternici din Asia.

Nu în ultimul rând, liderul german a remarcat că SUA, „cel mai apropiat aliat” al Germaniei, resping sub actuala administraţie ideea unei comunităţi internaţionale, considerând că fiecare ţară ar trebui să se ocupe de ea însăşi şi să-şi pună propriile interese mai presus de cele ale unor terţe părţi. A ţinut să atace, de asemenea, în mod direct, sloganul de campanie al preşedintelui Trump „să facem America măreaţă din nou” (Make America great again), care vine în detrimentul aliaţilor şi partenerilor.

Preşedintele Steinmeier consideră că un mod de gândire şi acţiune în care interesul naţional este mai presus de interesul comunitar dăunează tuturor şi readuce statele „într-o perioadă în care fiecare îşi caută propria securitate în detrimentul altora”. Această abordare cu urmări nu tocmai fericite generează „mai multă neîncredere, mai mult armament şi mai puţină securitate”. De aici până la reluarea cursei înarmării nucleare nu mai este decât un pas, care „nu va produce doar mai multe arme, dar mai ales mai multe puteri nucleare, cu toate riscurile de rigoare pentru stabilitatea strategică, deja precară”.

Revenirea la interesele naţionale împiedică în mod clar comunitatea internaţională să evolueze mai departe şi să dezvolte răspunsuri şi soluţii comune pentru problemele globale. Exemplul folosit a fost cel al schimbărilor climatice, care nu pot fi rezolvate prin acţiuni singulare la nivel naţional şi care vor afecta generaţiile următoare. În acest sens, pentru preşedintele german cooperarea transatlantică are un rol foarte important şi trebuie menţinută la parametri înalţi.

Plecând de la aceste constatări, înaltul oficial este de părere că Germania trebuie să adopte o atitudine de creştere a rolului său de contributor la securitatea europeană şi să se îndrepte spre o politică de menţinere a unei Europe unite, dar fără a pierde din vedere câtuşi de puţin relaţia specială cu SUA. „Pentru Germania, dezvoltarea unei politici europene capabile de apărare este la fel de esenţială ca extinderea pilonului european al NATO. Viitorul este adesea descris ca şi cum Germania ar trebui să se decidă pentru o opţiune. Consider că acest este o miopie strategică.” Aşadar, pentru a menţine Europa împreună pe probleme de securitate, Steinmeier consideră că nu este suficient să fie creată o UE puternică din punct de vedere al apărării şi securităţii, ci trebuie investit în continuare în legătura transatlantică.

În plus, Berlinul ar trebui să trateze subiectul securităţii europene cu mai multă seriozitate şi încredere în cadrul relaţiei speciale cu vecinul şi aliatul său, Franţa. În acest sens, Germania ar trebui să accepte invitaţia franceză la dialog în privinţa problemelor de securitate europeană ridicate de preşedintele Macron cu o săptămână înainte de Conferinţa de la München, în discursul de la Şcoala de război din Paris. În viziunea lui Steinmeier, aceasta înseamnă „să ne plasăm în perspectiva Franţei şi să ne aducem propria contribuţie la dezvoltarea acelei culturi strategice comune, fără de care Europa nu va ajunge cu adevărat un actor în domeniul politicii de securitate.” În acelaşi timp însă, Steinmeier nu acceptă „autonomia strategică” a Europei în viziunea preşedintelui francez, securitatea europeană nefiind gândită la Berlin fără existenţa unei Alianţe Nord-Atlantice puternice. De altfel, acest aspect a fost întărit şi de către secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, care a afirmat că „Europa şi America de Nord trebuie să continue să stea împreună în faţa unei concurenţe globale sporite”.

O nouă ordine internaţională este în curs de dezvoltare

În aceeaşi notă critică, şi-a prezentat discursul la Conferinţă şi şeful diplomaţiei germane, Heiko Maas, care a scos în evidenţă, la fel ca şi preşedintele Steinmeier, faptul că se află „în dezvoltare” o nouă ordine internaţională, care nu prea mai are de-a face cu principii precum cele „liberale” sau „bazate pe reguli sau norme”. Aşa cum a afirmat demnitarul german, responsabilitatea apariţiei noii ordini mondiale nu îşi are rădăcinile în „ascensiunea” Chinei, care se poate observa de zeci de ani şi nici în importanţa strategică scăzută a Europei după încheierea Războiul Rece, ci mai degrabă în sfârşitul „epocii omniprezentei forţe poliţieneşti mondiale americane”, dând ca exemple Siria, Afganistan sau Africa. Acest aspect este rezultatul schimbării radicale a angajamentului actualei Administraţii americane faţă de ordinea mondială creată chiar de către SUA şi nici pe departe nu se datorează scăderii puterii militare sau economice a acestora.

Potrivit ministrului de externe german, în această „gaură geostrategică”, care este în prezent foarte vizibilă în Orientul Apropiat şi Mijlociu, şi-au făcut loc actori precum Rusia, Turcia sau Iran, care urmăresc de multe ori alte valori, interese sau noţiuni privind ordinea mondială decât cele promovate de Occident. Oficialul este de părere că, în acest fel, „viitorul Orientului Mijlociu este decis acum în Astana sau la Sochi, în loc de Geneva sau New York”, iar escaladarea din Libia arată foarte clar că „astfel de aranjamente sunt construite pe nisip”.

Situaţiile invocate nu fac altceva decât să întărească convingerea că europenii au stat de prea mult timp cu ochii închişi în faţa realităţii crude pe care a reprezentat-o retragerea SUA din angajamentele şi tratatele internaţionale şi care s-a produs oricum într-un ritm accelerat, spre surprinderea aliaţilor europeni. Între timp însă, se pare că europenii au înţeles că trebuie să facă mai mult pentru securitatea proprie şi pentru stabilitatea vecinătăţilor continentului european, fie că este vorba de Ucraina, Orientul Apropiat şi Mijlociu, Libia sau Sahel. Aceste acţiuni ar trebui să includă atât componenta militară, dar şi cea civilă şi diplomatică.

În contextul menţionat, Heiko Maas a avansat trei direcţii importante de urmat. În primul rând, este de părere că Europa trebuie să fructifice punctele sale forte în viitor. În acest sens, este necesară dezvoltarea unei Uniuni a apărării şi securităţii europene, ca un pilon puternic şi european al NATO. Iar astăzi „nu mai este vorba despre «dacă», ci doar despre «cum» poate fi realizat acest obiectiv”. Germania este pregătită să se implice mai mult, chiar şi în plan militar, dar această implicare militară trebuie încorporată într-o logică politică, aşa cum anterior afirmase preşedintele Steinmeier. Deja există în acest moment o colaborare intensă cu Franţa, iar Berlinul va lua în serios oferta preşedintelui Macron pentru un dialog strategic dedicat pe acestă temă. Diplomatul german este convins că securitatea europeană trebuie apărată chiar şi în Irak, Libia sau Sahel, dar trebuie completată prin diplomaţie la masa negocierilor de la New York, Bruxelles sau Geneva.

În al doilea rând, alianţele şi coaliţiile multilaterale trebuie adaptate la realităţile poltice mondiale. Acest aspect este în primul rând valabil, în viziunea lui Maas, pentru Uniunea Europeană, care trebuie să dezvolte politici concrete, bazate pe valori, pentru mai multă „suveranitate europeană” în toate domeniile – politic, economic, tehnologic. Pentru a atinge acest obiectiv Guvernul federal german va acţiona pe durata Preşedinţiei Consiliului UE din a doua jumătate a acestui an. În plus, oficialul german consideră necesară regândirea rolului NATO, care îndeplineşte în prezent şi alte misiuni decât cele clasice de acum aproape 20 de ani, cum este cazul misiunii de instruire a forţelor de securitate irakiene pentru lupta împotriva teroriştilor IS.

Nu în ultimul rând, în contextul în care cele mai mari responsabilităţi pe linia securităţii europene cad în sarcina SUA, diplomatul german a invocat din nou o consolidare a relaţiilor transatlantice, întrucât Europa are nevoie în continuare de partenerul american. Pentru aceasta este nevoie de „o dezbatere politică serioasă privind parteneriatul transatlantic în secolul XXI, în lumina realităţilor cu care ne confruntăm astăzi”, proces de reflecţie care a şi fost declanşat în decembrie 2019 în cadrul NATO. Totul pe fondul constatării că „numai împreună putem avea puterea economică, potenţialul militar şi ordinea politică necesară pentru a apăra ordinea mondială bazată pe reguli”.

Germania şi Europa trebuie să contribuie mai mult pentru securitatea comună

În continuarea ideilor transmise de cei doi oficiali germani, ministrul federal al apărării, Annegret Kramp-Karenbauer, a făcut apel chiar la debutul discursului său pentru „a apăra Occidentul” şi valorile sale comune, care se află sub presiune atât din interior, cât şi din exterior. Pentru ministrul german, „Occidentul este o idee”, care nu se limitează doar la Europa, America de Nord, UE sau NATO, ci „include toate ţările din lume, care promovează „societatea liberă, drepturile omului, statul de drept”, precum şi „ordinea internaţională bazată pe parteneriate”.

„Ideea de Occident” este contestată astăzi din mai multe direcţii, nu numai pe hârtie sau în discursuri dramatice, ci chiar în mod concret, adversarii acesteia impunând noi condiţii, chiar prin folosirea forţei militare. Referindu-se la acest aspect, politicianul german a exemplificat cu anexarea Crimeei prin încălcarea dreptului internaţional, terorismul islamic, războiul din Siria, proliferarea armelor nucleare sau cu pretenţiile teritoriale nelegitime din regiunea Indo-Pacific.

În acest context, Kramp-Karrenbauer este de acord cu preşedintele francez Macron şi consideră că „nu trebuie numai să ne vedem punctele slabe, să comentăm şi să ne plângem de acţiunile altora – ci trebuie mai mult, să purtăm un dialog strategic în Europa”. Aceasta a solicitat statelor europene să facă mai mult pentru securitatea comună, „să dezvolte mai multă capacitate şi voinţă de acţiune”.

Ministrul german al apărării a susţinut discuţia despre parteneriatul transatlantic din timpul Conferinţei şi a precizat că, în conflictul ideologic dintre SUA şi China, europenii şi germanii „nu sunt neutri, nici undeva la mijloc, ci sunt şi rămân în Occident”. Aceasta „deoarece stăm ferm de partea libertăţii, a statului de drept şi a democraţiei...de partea multilateralismului, a comerţului liber echitabil şi a transparenţei sociale”. Această abordare, arată oficialul german, este valabilă nu numai în cazul concurenţei dintre SUA şi China sau referitor la atacurile hibride şi la încălcările suveranităţii teritoriale a statelor europene de către Rusia - fie că este vorba de Ucraina, Ţările Baltice, Marea Britanie sau Germania, ci şi în ceea ce priveşte vecinătatea sudică a Europei – Africa, Orientul Apropiat şi Mijlociu.

Pe fondul celor declarate, ministrul a afirmat că Germania este un aliat activ şi de încredere, dar trebuie să se implice mai mult în plan acţional. Aceasta a reamintit că, în urmă cu 6 ani în cadrul aceluiaşi forum de securitate, Joachim Gauck, preşedintele federal de atunci, solicita un rol mai mare pentru Germania în problemele de securitate, în managementul crizelor internaţionale. Având în vedere că promisiunile de atunci nu au fost onorate în totalitate, Kramp-Karrenbauer consideră că ar trebui ca cele afimate în 2014 să fie transformate acum în acţiuni concrete.

În acest sens, ministrul german al apărării a lansat o serie de iniţiative, printre care foarte importantă este cea privind creşterea capacităţii operaţionale a Bundeswehr-ului, care va îmbunătăţi vizibil echipamentele şi capacitatea de luptă a acestuia încă din acest an. De asemenea, menţine promisiunea făcută aliaţilor din NATO şi îşi propune creşterea constantă, an de an a bugetului apărării, în aşa fel încât să poată ajunge (2031) la cei 2% din produsul intern brut alocaţi pentru apărare. Totodată, nivelul de ambiţie este ca 10% din toate capabilităţile necesare NATO să poată fi puse la dispoziţie de către Germania.

Potrivit ministrului, regiunea Sahel este o „regiune-cheie” pentru Europa, cel puţin când este vorba de migraţie sau ameninţările teroriste. De aceea, este important pentru Germania să rămână angajată în această zonă, chiar din punct de vedere militar. Bundeswehr-ul desfăşoară aici o misiune de instruire, însă trebuie „să devină mai puternic în astfel de misiuni”, pentru a avea „o amprentă mai mare” în punctele fierbinţi de pe glob.  

Kramp-Karrenbauer militează, de asemenea, pentru valorificarea mijloacelor Tratatului UE pentru iniţierea unei misiuni comune „a celor dispuşi” pentru protejarea rutelor maritime şi menţinerea stabilităţii în strâmtoarea Hormuz. Germania nu participă la actuala misiune SUA, dar consideră că are, împreună cu Franţa, atât instrumentele, cât şi interesele comune pentru acţiune, fiind nevoie doar de „voinţă politică comună”.

De asemenea, ministrul german al apărării este bucuros că poate fi folosit în continuare formatul E3 (Germania, Franţa, Marea Britanie) pentru discuţii cu preşedintele turc Erdogan în ceea ce priveşte situaţia populaţiei din nordul Siriei. Totodată, aceasta propune ca acest format, care de acum are „o funcţie de balama” între NATO şi UE, să devină mai flexibil şi să poată include şi Italia, în special când vine vorba de stabilizarea situaţiei din Libia.

Nu în ultimul rând, oficialul german a făcut referire la proiectele comune pe care Germania le dezvoltă cu Franţa sau cu Spania şi care vor contribui la consolidarea forţei şi capacităţii de acţiune a UE în viitor. Mai mult, aceasta a afirmat că Germania rămâne deschisă colaborării şi cu alte state, declarându-se interesată de atragerea aliaţilor din centrul şi estul Europei, cu care îşi propune să aibă discuţii în săptămânile următoare.