Generalul (rez.) clarifică situaţia podului de la Voila şi cum s-a ajuns la îngreunarea mobilităţii militare a NATO în România: Lipsă de interes şi investiţii coerente. Autorităţile române sabotează efortul colectiv de implementare a planurilor NATO

„Cu multă surprindere am aflat despre noua desemnare pentru funcţia de prim-ministru al României. Din nefericire, atât pentru Comandamentul NATO pe care l-am condus în perioada 2022-2025, cât şi pentru contingentele detaşate în România de diferite state aliate — în special de Franţa, ca naţiune-cadru pentru Grupul de Luptă NATO —, eforturile de a asigura accesul şi mobilitatea militară în zona poligonului Cincu (judeţul Braşov) s-au lovit, în ciuda tuturor insistenţelor şi demersurilor oficiale, de dezinteresul şi managementul defectuos al Consiliului Judeţean Braşov şi al Ministerului Dezvoltării. Ambele instituţii au fost conduse în acest interval de timp de persoana nou desemnată.

Proiectul de demolare şi construire a noului pod peste râul Olt, în zona localităţii Voila — aflat în responsabilitatea Consiliului Judeţean şi finanţat prin PNDL —, a trenat mai bine de patru ani, în special din cauza blocajelor birocratice. În tot acest timp, convoaiele militare au fost nevoite să folosească rute ocolitoare neamenajate, ceea ce a generat costuri logistice şi financiare uriaşe pentru partenerii NATO. Convoaiele grele au fost obligate să circule prin judeţul Sibiu sau pe alte trasee secundare din Ţara Făgăraşului, adăugând zeci de kilometri şi ore bune de întârziere la fiecare transport. De asemenea, tranzitul blindatelor pe drumuri judeţene înguste, neproiectate pentru tonaj greu, a deteriorat infrastructura locală şi a crescut riscul producerii unor incidente tehnice”, scrie generalul (rez.) Toma, pe Facebook.

„Ani de zile, militarii români şi cei ai NATO au utilizat un traseu improvizat: un drum comunal parţial asfaltat care traversa râul Olt pe barajul hidrocentralei din zonă, sub o restricţie severă de tonaj impusă pentru a preveni distrugerea structurii. Din acest motiv, echipamentele grele ale NATO (cum ar fi tancurile Leclerc ale armatei franceze) nu au putut trece pe aici, fiind forţate să ocolească zeci sau chiar sute de kilometri prin alte judeţe. Locuitorii din zonă au protestat de-a lungul întregii perioade şi s-au simţit abandonaţi de autorităţi în mijlocul unui tranzit militar masiv, pe care infrastructura locală nu îl putea susţine. Îmi aduc aminte starea deplorabilă a unui pod de pe acest drum comunal, pe care localnicii au ajuns, la un moment dat, să îl blocheze.

În toată această perioadă în care accesul spre localitatea Cincu şi baza militară a fost restricţionat, DJ 104 ar fi trebuit consolidat şi modernizat pentru a permite tranzitul convoaielor grele, fiind istoric afectat de fenomene de eroziune a solului şi de instabilitate a versanţilor. Cu toate acestea, nu s-a concretizat nimic; s-au elaborat doar planuri şi documentaţii tehnice. Nici măcar noua autostradă Sibiu-Făgăraş nu are prevăzut un nod de legătură în acea zonă care să asigure afluirea şi defluirea rapidă a trupelor NATO”, adaugă acesta.

„Pentru pregătirea celor mai importante exerciţii NATO din ultimii ani, DACIAN SPRING 25 şi DACIAN FALL 25, organizate şi conduse de Comandamentul Diviziei Multinaţionale de Sud-Est, am efectuat numeroase demersuri instituţionale şi personale pe lângă autorităţile centrale şi locale. Scopul a fost amenajarea unor scurte sectoare de drumuri comunale şi podeţe din judeţele Braşov şi Sibiu pentru a permite accesul trupelor în facilităţile de instruire. Timp de zece luni, MApN a trimis scrisori repetate către Ministerul Dezvoltării pentru a urgenta procedurile, însă proiectele au rămas blocate în faza de avizare. Nu cred că mai este necesar să menţionez cine era ministrul în funcţie la acea vreme, mutat ulterior, din nou, la conducerea Consiliului Judeţean Braşov. Situaţia a fost atât de critică încât ambasadorii Franţei, Belgiei şi Luxemburgului au fost nevoiţi să intervină oficial pe lângă Guvernul României pentru a solicita repararea de urgenţă a acestei infrastructuri de importanţă tactică”, mai spune el.

„Deşi se promite construirea infrastructurii pentru militarii NATO sau americani şi se avansează sume mari de la bugetul naţional, deocamdată aliaţii îşi asigură propriile resurse logistice şi financiare pentru dezvoltarea acestor facilităţi. Se discută mult despre mobilitatea militară şi despre dezvoltarea reţelei secundare de drumuri — aşa cum am mai subliniat, nu este suficient să construieşti autostrăzi dacă nu dezvolţi infrastructura secundară care să asigure efectiv mobilitatea militară —, însă faptele demonstrează că se face prea puţin. Prin lipsa totală de interes a unor astfel de personaje care au avut în mână şi autoritatea, şi fondurile necesare, autorităţile române sabotează, în fapt, efortul colectiv de implementare a planurilor NATO şi a celor naţionale”, conchide generalul (rez.).