Generalul (r) Silviu Predoiu, la „ÎN SECURITATE”: „România este al doilea furnizor de informaţii către NATO”

Prezentăm principalele declaraţii ale generalului Silviu Predoiu, joi seara, la „ÎN SECURITATE”, alături de Bogdan Nicolae, la Aleph News:

NATO avea aceeaşi nevoie de România, pe cât România avea nevoie de NATO

Silviu Predoiu: „NATO a evoluat. Dacă la început era preponderent defensivă, a evoluat gradual către o organizaţie cu caracter asertiv, un caracter anticipativ-preventiv, o organizaţie care nu s-a rezumat doar la monitorizarea situaţiei din statele membre, în scopul identificării şi corectării vulnerabilităţilor, ci a început să se uite către exterior, încercând să identifice şi riscurile care se constituie la dresa organizaţiei, încercând să le gestioneze înainte ca acestea să se transforme în ameninţări.”

Silviu Predoiu: „Interacţiunea cu NATO, mie, mi-a dat un motiv suplimentar de mândrie, pentru că mi-a confirmat ceea ce intuiam. M-a făcut să mă simt mândru că sunt român, să mă simt mândru că sunt ofiţer român, că sunt cadru în Serviciul Român de Informaţii Externe, pentru că am avut ocazia să constat că omologii noştri din NATO nu sunt altfel decât noi, ba dimpotrivă, ne sunt egali în multe planuri, ca inteligenţă, ca devotament, ca implicare, ca iniţiativă, şi nu avem doar de învăţat de la ei, sau de luat, avem multe de dat către ei. NATO, în opinia mea, avea, cel puţin în planul activităţii de informaţii şi securitate, aceeaşi nevoie de România, pe cât România avea nevoie de NATO”.

România este al doilea furnizor de informaţii către NATO

Silviu Predoiu: „În momentele de început, atitudinea lor era una condescendentă, cu accente de superioritate, nejustificate: o să vedeţi voi ce înseamnă, o să vedeţi voi cum este când o să fiţi, a evoluat către o atitudine de respect şi am terminat cu una de invidie în foarte multe situaţii. În mod paradoxal sunt mulţi cetăţeni care zâmbesc atunci când se vorbeşte despre România ca furnizor de securitate, nu doar ca beneficiar de securitate. Vreau să vă spun cu toată răspunderea, că cel puţin pe zona de securitate şi informaţii, România este mai mult un furnizor decât un beneficiar de securitate în relaţia cu NATO. Am ajuns în mai puţin de 10 ani de la aderarea noastră oficială, al doilea furnizor de informaţii către NATO, atât în plan cantitativ cât şi în plan calitativ, ceea ce este o performanţă la care am ajuns prin foarte multă muncă.”

Aprecieri am primit mult mai des de la beneficiarii din NATO, decât de la beneficiarii români

Silviu Predoiu: „Din păcate, aprecieri am primit mult mai des de la beneficiarii din NATO, decât de la beneficiarii români, ceea ce înseamnă fie că ai noştri sunt mult mai exigenţi, fie că sunt mult mai puţin pregătiţi să exploateze acele informaţii. Sincer, aş prefera să cred prima variantă, care este cumva măgulitoare şi pentru ei şi pentru noi.”

Rivalitatea dintre serviciile civile (SRI, SIE) şi cele militare ale MApN

Silviu Predoiu: „Aici ne-am înscris în linia generală. În mod paradoxal, noi personalizăm foarte mult relaţia dintre servicii şi depinde foarte mult de relaţia dintre persoanele din frunte. Ca urmare, am avut situaţii când relaţiile au fost foarte bune, perioade când relaţiile au fost tensionate, iar acest lucru a fost sesizat de parteneri, aşa cum şi noi sesizăm, urmărind raporturile dintre servicii, care este dinamica. Suntem într-o zonă în care persoanele contează mai mult decât instituţiile şi personalizăm relaţiile. Am încercat însă toţi, pe parcursul celor 17 ani, să minimizăm impactul în plan extern al unor eventuale tensiuni între structurile de informaţii.”

Schimbarea de generaţii a ajutat la implementarea procedurilor NATO

Silviu Predoiu: „A fost foarte dificil. Una este să modifici normele, regulamentele şi alta este să ajungi la faza de interiorizare a prevederilor din norme şi regulamente. Dacă am fi aşteptat să apară nevoia să le implementăm, probabil că şi acum eram în anticamera de intrare în NATO. S-a procedat cumva invers: am creat cadrul şi apoi am presat şi forţat pentru modelarea atitudinii lucrătorilor. Ne-a ajutat şi schimbarea accelerată de generaţii, care a început cu perioada 2002 – 2003, schimbarea rapidă de generaţii în interiorul serviciilor a ajutat cumva la interiorizarea în spirit a acestor valori. Domeniul cel mai dur a fost cel pe protecţia contrainformativă. A impus generarea de structuri noi. Cele pe care le găsim în filmele americane, de regulă, cu reprezentanţii direcţiilor de internal affairs, de contrainformaţii, pe care îi urăşte toată lumea. Ei bine, şi la noi au apărut, şi la noi erau urâţi de toată lumea.”

În fiecare om există şi eroul şi trădătorul

Silviu Predoiu: „Spionajul şi trădarea nu pot să existe unul fără celălalt, sunt realităţi. Nu sunt doar nişte poveşti sau nişte ficţiuni vehiculate de promotorii teoriilor conspiraţiilor. Ele există, sunt lângă noi şi aşa cum spuneam tot timpul colegilor: în fiecare om există şi eroul şi trădătorul. Coexistă în acelaşi timp în proporţii variabile. Spionul caută să găsească pe cei în care ponderea trădătorului este ceva mai ridicată decât cea a eroului şi încearcă să-l valorifice.”

În Bulgaria au ales să trădeze foarte mulţi

Silviu Predoiu: „În Bulgaria au ales să trădeze foarte mulţi. Povestea cu bulgarii, cu şase cadre ale serviciului de informaţii militare care colaborau, sub regia unui rezident, unul dintre ei, care evident făcuse studiile la Moscova, care fusese cadru al sistemului pe vremea comunismului şi care era însurat şi cu un cetăţean rus, care ţinea legătura cu ambasada, oferă aparent nişte răspunsuri. Ce ne încurcă este ştirea care a apărut despre italieni. Pentru că ar fi foarte uşor să spunem: deci asta este cheia trădării, deci trebuie să fi făcut studiile la Moscova, trebuie să fii o ţară ortodoxă, o ţară slavă. Noi aici scăpăm. Cei care au făcut studiile la Moscova nu prea mai sunt, să ai partenerul de viaţă cetăţean rus, să fi lucrat în regimul comunist. Ei bine, italianul nici nu făcuse studii la Moscova, nici nu era căsătorit, dar ştirile ne spun că după bulgari a fost prins şi un ofiţer superior din marina italiană, care lucra în Ministerul Apărării.”

Silviu Predoiu: „Atenţie, în ambele situaţii, documentele pe care le furnizau Rusiei, conform datelor publice, că n-am acces la alte informaţii, nu vizau în prima speţă securitatea Bulgariei şi în a doua speţă securitatea Italiei. În ambele situaţii, ceea ce ei furnizau ofiţerului rus de legătură erau informaţii privind securitatea Alianţei.”

Avem acces la informaţii ale unei aliaţe, ale unor aliaţi

Silviu Predoiu: „Am întâlnit suficient de mulţi interlocutori care spun: hai domnule, ce să fure de la noi ruşii? Ce au nevoie? Ei uită că prin statutul nostru de membri NATO, membri UE, avem deja acces la nişte informaţii ale unei alianţe, ale unor aliaţi, cunoaştem foarte multe informaţii, din fericire unii nici măcar nu sunt conştienţi, care pot fi utile unui actor ostil.”  

De ce este spionajul necesar

Silviu Predoiu: „Oricât de ciudat, anacronic, crud, ilogic poate să pară spionajul, o să spun că el este necesar. Este binevenit, pentru că spionajul înseamnă obţinerea de informaţii. Informaţia înseamnă cunoaştere, cunoaşterea înseamnă prevenţie şi nimic nu mi se pare mai important în ziua de astăzi decât prevenirea războiului. Este foarte bine că am alocat doi la sută pentru apărare, că ne cumpărăm armament modern, capabil să ucidă mai mult, mai repede, mai eficient şi mai în siguranţă pentru militari. Dar ne întrebăm: asta ne dorim? Este util pentru descurajare, dar cu bani mult mai puţini şi cu încredere şi dăruire poţi, prin spionaj, să obţii informaţie care să-ţi prevină războiul. Pentru că nu vorbim de acţiuni de spionaj reuşite, nimeni nu vorbeşte despre ele, dar în cazul unui eşec în spionaj, preţul plătit, care înseamnă câteva persoane, condamnate, poate executate, suferinţă pentru membrii de familie, o situaţie jenantă pentru ministere de externe şi ceva explicaţii pe la conferinţe între şefi de stat şi de guvern, este infinit mai mic acest preţ, decât preţul pe care-l plătim într-o confruntare militară în acestă epocă, care înseamnă zeci de mii, mii de victime, civili sau militari, pierderi uriaşe materiale, etc.”

Toată lumea spionează

Silviu Predoiu: „Orice poveste ţine dacă este spusă cu dăruire şi dacă este spusă adaptând-o la nevoile ţintei. Ori asta înseamnă spionajul. Să identifici deţinătorul de informaţie şi să creezi o poveste care să îl facă pe el să se împace cu gestul pe care i-l ceri să-l comită.”   

Silviu Predoiu: „Toată lumea spionează pentru că este o alternativă care îţi permite să previi alte forme de acţiune mult mai greu de tolerat decât spionajul. Este foarte important şi de făcut oricând, în toate sezoanele, ca să spunem aşa.”

Nu există reţetă sigură protecţia informaţiilor clasificate

Silviu Predoiu: „Nu există reţetă sigură. Întotdeauna cei de la securitate internă cunosc foarte multe elemente, pentru că ăsta este job-ul lor, despre deţinătorii de informaţie, dar niciodată nu au coşmaruri pentru ce cunosc. Coşmarul lor este dat de ceea ce nu cunosc. Este dat de întrebarea care nu te lasă nici ziua nici noaptea: oare ce nu ştiu încă? De aceea, normele NATO prevăd controale frecvente, controale inopinate, interviuri, completare de documente, monitorizare aleatoare sau dedicată, pe momente operative şi aşa mai departe a subiecţilor. Toţi cei care deţin informaţii clasificate pot fi ţinta unor acţiuni de spionaj.”

Ce a făcut generalul-maior Iulian Gherghe este o nemeritată palmă în onoarea tuturor militarilor. A fost un lanţ de slăbiciuni şi de vulnerabilităţi care a permis o asemenea atitudine

Silviu Predoiu: „Ce a făcut generalul-maior Iulian Gherghe este o nemeritată palmă în onoarea tuturor militarilor, în această epocă a generalizărilor nepermise. Am vazut o grămadă de articole în presă care se terminau cu toţi, ei sunt cei care, pensionarii speciali şi aşa mai departe. Ce a făcut dumnealui este o palmă nemeritată pentru toţi ceilalţi corecţi şi harnici. Nu este în regulă şi tocmai de aceea este bine să vorbim despre acest lucru. Iar faptul că el a fost documentat şi sancţionat, urmează să se ia măsuri, că înţeleg că şi-a recunoscut fapta, nu schimbă cu nimic situaţia. Şi este foarte greu să le spui oamenilor: noi răspundem pentru dumneavoastră, noi vă apărărm pe dumneavoastră.”

Silviu Predoiu: „Dincolo de acest aspect, rămân foarte multe lecţii şi sper ca cei în măsură, colegii din DGIA, dar nu numai ei, să le înveţe. Eu mă îndoiesc că domnul general a fost un elev la şcoala militară integru desăvârşit, corect, cinstit, un locotenent foarte bun, un locotenent-major dedicat, un căpitan şi aşa mai departe şi s-a apucat de furat când era general, pentru că nu pot să-l numesc altfel decât furt. Înseamnă că aşa a fost dintotdeauna. Personalitatea se formează în tinereţe, caracterul se formează în tinereţe. Putem să modificăm comportamente, aşa cum vedem, dar nu caracterul. Rolul măsurilor de control la încadrare, testelor, aceasta vizează: descoperirea celor cu anumite tare, inadecvări la restricţiile şi aşteptările de la un cadru militar.”  

Silviu Predoiu: „Pe parcursul carierei, sunt nenumărate acţiuni de control, de verificare. Faptul că dumnealui a stat un an de zile cu suma respectivă, 180.000 de dolari, în fişet, îmi arată că nimeni nu i-a făcut niciun control. Eu, inclusiv ca director interimar al serviciului, aveam cel puţin două controale inopinate pe an la fişet. Evident că puteam să spun colegilor să-şi vadă de treabă, dar cum mai puteam eu după aceea să le cer să-şi facă datoria. A fost un lanţ de slăbiciuni şi de vulnerabilităţi care a permis o asemenea atitudine.”  

În alte ţări nimeni nu a spus că protestele anti-restricţii sunt organizate de servicii

Silviu Predoiu: „Concomitent cu protestele de la noi au avut loc proteste în Italia, în Austria, în Elveţia. Proteste tot anti-restricţii. Au avut loc proteste masive în Germania. Citeam undeva că în oraşul Kasel, 20.000 de oameni au protestat, au avut loc ciocniri violente cu poliţia, a fost nevoie de intervenţii cu tunuri de apă şi gaze lacrimogene. În ciuda dimensiunilor, la ei nimeni nu a spus că mişcările sunt organizate de serviciile de informaţii. Nimeni n-a spus că participanţii sunt needucaţi, analfabeţi, funcţionali sau nu, sau că sunt nişte sărăntoci care locuiesc împreună cu părinţii. La noi s-au spus toate astea. Pentru că întotdeauna preferăm să vedem lucrurile aşa cum ne convin. Noi căutăm teorii ale conspiraţiei. Singura conspiraţie este a prostiei şi a nesimţirii. Atunci când iei măsuri care limitează drastic drepturi fundamentale, ca dreptul la liberă exprimare, dreptul la liberă circulaţie, dreptul la protest, trebuie să te aştepţi ca lumea să vrea explicaţii. ”

Silviu Predoiu: „Atunci când explici ceva şi ai senzaţia sau certitudinea că cel de vizavi nu înţelege, este reflexul cel mai simplu să spui că respectivul interlocutor este prost sau incapabil să te înţeleagă. Pentru că alternativa care îţi rămâne este că tu eşti prost sau incapabil să explici. Ambele sunt la fel de nepermise.”

Silviu Predoiu: „Mitingurile atrag după ele şi elementele recalcitrante. Le întâlnim întotdeauna. Asta nu înseamnă nici că ele le-au determinat şi nici că serviciile sunt în spatele acestor acţiuni, serviciile noastre, într-o teorie a conspiraţiei, sau serviciile străine.”  

Am fost martori la foarte multe răzgândeli

Silviu Predoiu: „Am auzit cu ceva timp în urmă, tot un oficial al aceluiaşi guvern, spunând că de la 1 aprilie, se vor lua măsuri astfel încât fiecare cetăţean înscris pe platforma de vaccinare să poată să-şi vadă poziţia pe care se află. A venit 1 aprilie şi acelaşi demnitar a spus că am înţeles greşit, nu a spus asta. Să vedem ce se va spune pe 2 iunie, pe 3 iunie, pentru că am fost martori împreună la foarte multe răzgândeli, care nu sunt de natură să genereze încredere. Se închid magazinele la ora 6.00. E o măsură fermă. Şi după aceea am văzut tot felul de oficiali care au spus poate ne-am pripit, poate mai reevaluăm.”