Fost pilot militar: sunt şanse de 1% să dobori o dronă Gerbera sau Shahed cu un avion F-16. Rusia a trecut la încălcarea cu intenţie a spaţiului aerian NATO. Cum ne protejăm?

Conform unui fost pilot militar, sunt şanse de doar 1% să dobori o dronă Gerbera sau Shahed cu un avion F-16, sau alt tip de avion de vânătoare modern. În primul rând nu te ajută fizica - drona zboară mult mai încet, la o altitudine mult mai mică, face viraje mult mai strânse – dar nu te ajută nici sistemele de la bord, deoarece drona are amprente radar şi termică mici. Mi-a dat exemplul din Polonia, unde pilotul a reuşit să prindă drona după senzorul termic, dar sursa a dispărut la un moment dat şi racheta a căzut inertă pe o casă.

Pentru eficienţă, Polonia este sprijinită de avioane AWACS din Italia şi de alimentare în zbor din Ţările de Jos, dar efortul financiar total este imens comparabil cu o dronă Gerbera care costă 10.000 dolari şi un Geran/Shahed, care poate ajunge de la 50.000 la 200.000 de dolari (Geran3).

De asemenea, folosirea sistemelor de artilerie de la sol, precum Gepard sau Oerlikon, sau chiar cele de pe navele fluviale, se poate face doar pentru protejarea unor obiective punctuale, localităţile din zonă de exemplu, deoarece din cauza razei mici de acţiune ar trebui puse din trei în trei kilometri şi nu avem destule astfel de echipamente.

Nici folosirea elicopterelor sau a avioanelor IAR-99 Şoim nu ar ajuta foarte mult, deoarece acestea nu au radar la bord şi le ia mai mult timp să ajungă în zonă, dar şi să repereze drona.

Mai sunt şi sisteme de bruiat care pot da jos o dronă sau chiar să preia controlul ei, dar astfel de echipamente au fost comandate, ReDrone de la Elbit, de MApN doar anul acesta şi contractul este pe o perioadă de trei ani.

În plus, pentru a doborî dronele în siguranţă cu muniţie de război, în afara poligoanelor, ar trebui ca spaţiul aerian să fie restricţionat iar populaţia de la sol alarmată şi dusă la adăpost.

Ar fi bine dacă un expert de la MApN ar explica aceste situaţii, care sunt valabile doar pe timp de pace. Toate aceste probleme ar dispărea în caz de război, când toate sistemele ar fi activate şi puse în spatele liniei frontului, şi vedem la Ucraina că rata de doborâre a dronelor ajunge undeva la 70%. Dar cum ar trebui să procedăm pe timp de pace?

De 39 de ori au fost găsite drone sau resturi de drone pe teritoriul României şi de 11 ori drone despre care MApN a spus că sunt ruseşti a încălcat spaţiul aerian. Acest lucru nu a fost îngrijorător pentru securitatea României până acum, în apropierea porturilor ucrainene la Dunăre atacate constant de Rusia nu sunt localităţi mari, dar viaţa acelor oameni a fost dată peste cap. De asemenea, nu au fost indicii că Rusia a folosit dronele pe teritoriul României în scop de atac, mai degrabă a vrut să evite antiaeriana ucraineană sau au fost greşeli de pilotare. Dar acest lucru pare să se schimbe.

Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în Polonia şi Estonia, incidente care arată intenţie din partea rusă şi care au făcut ca ambele state aliate să activeze articolul 4 al Tratatului Atlanticului de Nord, în care se cer consultări cu aliaţii, trebuie să ne pregătim ca astfel de situaţii să aibă loc şi în România.  

În acest caz ar trebui să ştim dacă la nivelul Statului Major al Apărării a fost actualizată metodologia pentru realizarea misiunilor de poliţie aeriană, pentru a fi eficienţi împotriva dronelor, şi dacă au fost luate în calcul puncte fixe de observare pe braţul Chilia pentru a opri dronele maritime ruseşti care intră în apele teritoriale ale României.

Prima măsură pe care Polonia a luat-o a fost să inspecteze toate adăposturile, să le modernizeze şi chiar să construiască altele. Pentru protejarea populaţiei este necesar ca aceasta să fie la adăpost, mai ales dacă se ia decizia de doborâre a dronelor, când pe lângă resturile de drone cad la sol şi resturi de rachete antiaeriene sau proiectile de la tunurile antiaeriene.