08 noiembrie 2018

FOS sunt atacate cu drone comerciale de mici dimensiuni în teatrele de operaţii în care execută misiuni. Cum se pregătesc să respingă astfel de atacuri?

Daniel Ilie

Sursă foto: Mediafax

(Abstract)

Procesul de modernizare a FOS din România va presupune, inclusiv, regândirea şi adaptarea strategiei de înzestrare cu echipamente şi tehnică militară a acestor capabilităţi pentru a putea fi pregătite să facă faţă noilor tipuri de ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi. Numai o analiză serioasă a nevoilor misiunii relativ la riscuri şi costuri asociate va da răspunsul la întrebarea: Este necesară, oportună şi accesibilă achiziţia şi introducerea în înzestrarea FOS a echipamentelor de contracarare a sistemelor de aeronave ostile fără pilot la bord? 

Am fost martori la, sau am aflat ştiri în ultima vreme referitoare la intensificarea utilizării dronelor în conflicte de tip asimetric, atât de către entităţi statale, cât şi de către actori nestatali.

Ce sunt şi cum se clasifică dronele?

Aşa cum este precizat pe site-ul Autorităţii Europeane pentru Siguranţa Aviaţiei (EASA), dronele sunt "aeronave fără pilot la bord”, termen ce include atât aeronave de dimensiuni mari şi foarte mari, similare, în ceea ce priveşte dimensiunile şi complexitatea, cu aeronavele cu echipaj, dar şi aeronave de dimensiuni foarte mici, din categoria electronicelor de consum.

Potrivit NATO UAS Tactical Pocket Guide , sistemele de aeronave fără pilot la bord (Unmanned aircraft systems - UAS) asigură structurilor militare capabilităţi tehnologice necesare sprijinului cu informaţii, supravegherii şi cercetării, precum şi de sprijin aerian tactic furnizându-le, aproape în timp real, informaţii detaliate despre organizarea pentru luptă a inamicului, planurile sale de mişcare, capabilităţile acestuia de ducere a acţiunilor ofensive şi de apărare, teren şi dispunerea inamicului, achiziţia şi executarea focului asupra ţintelor, dar şi posibilitatea evaluării daunelor produse în luptă (battle damage assessment - BDA).

Metaforic spus, aceste tipuri de drone asigură, în spaţiul aerian, ”ochii” (culegerea informaţiilor de tip IMINT ), ”urechile” (culegerea informaţiilor de tip SIGINT ) şi, eventual, funcţie de tipul acestor sisteme, chiar şi ”unealta” de lovire cu foc a ţintelor, necesare operatorilor care execută misiuni în spaţiul de luptă.

Ele pot fi clasificate într-o varietate de moduri pe baza caracteristicilor tehnico-tactice ale sistemului, însă majoritatea acestor clasificări se bazează pe greutate, altitudinea de zbor, sau viteza de deplasare.

Astfel, NATO clasifică aceste echipamente în 3 clase: clasa I-a (greutate mai mică de 150 kg) - pentru misiuni la nivel tactic unitate/ subunitate, clasa a II-a (cu greutatea între 150 şi 600 kg)  - pentru misiuni la nivel tactic grup de luptă şi clasa a III-a (greutate mai mare de 600 kg) - pentru misiuni la nivel operativ şi strategic.

Dronele din clasa I-a sunt împărţite pe 3 sub-clase: mică (greutate mai mare de 15 kg), mini (greutate mai mică de 15 kg) şi micro (care dispun de un agregat energetic ce poate furniza o energie mai mică de 66 Juli şi care nu reprezintă un pericol pentru siguranţa vieţii sau a proprietăţii, fiind incapabile să transporte încărcături periculoase).

Care sunt câteva din reglementările la nivel european şi naţional?

La nivelul Uniunii Europene, unde dronele de dimensiuni mici sunt utilizate din ce în ce mai mult, cadrul de reglementare a operării acestora este unul fragmentat, specific aplicării normelor naţionale de siguranţă. Acestea diferă în întreaga uniune, iar o serie de garanţii-cheie nu sunt abordate în mod coerent şi unitar.

Ca urmare, EASA  a înaintat o propunere, ce se aşteaptă să fie aprobată de către Comisia Europeană până la sfârşitul anului 2018, pentru un nou regulament privind utilizarea/ operarea dronelor clasificate în categoriile ”deschisă” şi ”specifică”, pentru a treia categorie denumită ”certificată”, existând deja obligaţii exprese de certificare a sistemelor şi de asigurare a unui pilot la distanţă licenţiat, precum şi a unui operator aprobat de autoritatea competentă, pentru a asigura un nivel adecvat de siguranţă.

Ţinând cont de riscurile implicate, în categoria categoria "deschisă" intră acele drone a căror utilizare nu necesită o autorizare prealabilă din partea autorităţii competente şi nici o declaraţie a operatorului UAS, înainte de efectuarea operaţiunii. În cea de-a doua categorie, “specifică", se găsesc acele drone a căror utilizare necesită o autorizare a autorităţii competente înainte de efectuarea operaţiunii, luând în considerare măsurile de atenuare identificate într-o evaluare a riscului operaţional, cu excepţia anumitor scenarii standard în care declaraţia operatorului este suficientă, sau atunci când operatorul deţine un certificat de operator UAS uşor, cu privilegiile corespunzătoare.

Pe plan naţional se aşteaptă, încă, aprobarea prin lege a Codului aerian al României, care are în vedere implementarea proiectului Cer European Unic şi a conceptului de utilizare flexibilă a spaţiului aerian, acţiune ce implică măsuri de colaborare civil-militară în domeniul managementului spaţiului aerian naţional, precum şi armonizarea şi integrarea cadrului legislativ în domeniul aviaţiei, care să reglementeze printr-un cod aerian unic atât domeniul aeronautic civil, cât şi cel militar.

Ministerul transporturilor a înaintat cu ceva timp în urmă acest proiect de lege  care, printre altele, conţine prevederi clare privind aplicabilitatea tuturor dispoziţiilor Codului aerian referitoare la aeronavele fără pilot la bord, prevede restricţii privind operarea acestora deasupra obiectivelor structurilor din sistemul naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi, foarte important, dispoziţii privind dreptul autorităţilor competente de a indisponibiliza o aeronavă fără pilot la bord care a efectuat un zbor cu încălcarea dispoziţiilor Codului aerian. Proiectul de lege asigură, de asemenea, aplicarea pe teritoriul României şi a viitoarelor reglementări europene în domeniul aeronavelor fără pilot la bord.

De reţinut, totuşi, că anumite operaţii militare ar putea necesita unele derogări de la normele şi reglementările valabile pe timp de pace. Utilizarea ilegală sau ostilă a dronelor presupune, cu atât mai mult, ignorarea oricăror reguli de utilizare a spaţiului aerian, complicând şi mai mult ecuaţia spaţiului de luptă.

Considerente legate de ameninţări la adresa dronelor

În general, din punct de vedere militar, dronele din dotarea trupelor (puţine au în dotare sisteme de contracarare a ameninţărilor de la sol, sau din aer) sunt operate astfel încât să evite zonele de ostilităţi intense şi în care se află sisteme de apărare anti-aeriană, artilerie şi rachete. Deşi, de cele mai multe ori, este dificil să distrugi o dronă în misiune, date despre traiectul de zbor, altitudine şi punctele de inserţie/ extracţie trebuie avute în vedere în procesul de planificare a misiunilor. Cu cât dimensiunile dronei sunt mai mari, planificatorii trebuie să ia în considerare, în plus, şi potenţiale ameninţări venite din partea unor capabilităţi de atac aer-aer inamice.

Accesul facil şi ieftin la tehnologii de fabricaţie a dronelor civile de uz comercial şi de dimensiuni reduse (ele pot fi construite inclusiv acasă, prin asamblarea artizanală a diferitelor piese componente, de către personal cu ceva abilităţi tehnice, care poate beneficia de know how, documentaţie tehnică şi aplicaţii software open source pentru îmbunătăţirea controlului sistemelor, în termeni de parametri de zbor, calitatea imaginii/ video, sau cartografiere, chiar descărcate de pe Internet), precum şi rapida dezvoltare tehnologică a acestui domeniu, par să găsească autorităţile puţin nepregătite în efortul de a reglementa utilizarea în scopuri legale a unor astfel de echipamente.

Exemple de utilizare recentă a dronelor împotriva trupelor

Dronele folosite până în prezent de anumiţi actori nestatali în zone de conflict fierbinţi, împotriva forţelor de apărare, securitate, ordine publică şi siguranţă naţională au fost, în general, de dimensiuni mici, relativ ieftine şi care pot fi utilizate cu mare eficienţă în scopuri ilegale, sau în desfăşurarea unor acţiuni asimetrice în cazul unor conflicte ca cele la care am fost martori în ultima vreme, la nivel global. Nici unii actori statali nu au stat deoparte şi, folosind prezenţa lor (mai mult sau mai puţin acceptată în mod oficial) în zone de conflict (ex. Siria, sau estul Ucrainei), au testat vigilenţa unor state precum Israel, încercând să execute atacuri cu drone asupra unor obiective de interes de pe teritoriul acestora.

Sunt cunoscute cazurile în care multiple tipuri de platforme aeriene fără pilot la bord au fost folosite în estul Ucrainei, în zona Donbass, împotriva Forţelor pentru operaţii speciale (FOS) ucrainene, în conflictul cu trupele separatiste pro-ruse, în scopul culegerii de informaţii tip IMINT, sau SIGINT necesare în procesul de planificare a acţiunilor militare.

Au fost, de asemenea, mediatizate cazurile în care elemente insurgente din teatrele de operaţii (TO) Irak, sau Siria au folosit drone civile de uz comercial, achiziţionate de pe piaţa liberă cu preţuri de câteva sute de euro, cărora le ataşau dispozitive de lansare a grenadelor, a diferitelor lovituri de artilerie de calibru mic, sau chiar a dispozitivelor explozive improvizate, pentru a executa atacuri asupra forţelor de coaliţie, sau asupra civililor.

La începutul acestui an Ministerul rus al apărării anunţa că un număr de 13 drone neidentificate, controlate de la o depărtare de peste 50 de km, cu sisteme de poziţionare globală (GPS) moderne, de către rebelii sirieni, au încercat să efectueze un atac aerian de masă (în formaţie de roi de drone) asupra Bazei aeriene ruse din Khmeimim (la sud est de oraşul sirian Latakia şi a cărei securitate, se pare că, este asigurată inclusiv de trupe Spetsnaz), precum şi asupra unei facilităţi navale ruse din portul sirian la Marea Mediterană, Tartus.

Nu în cele din urmă, au existat rapoarte conform cărora gruparea jihadistă Stat islamic a atacat cu drone şi FOS americane ce executau operaţii în zona oraşului Raqqa din Siria.

În TO Afganistan dronele civile de uz comercial, cărora li s-au ataşat camere de luat vederi, au început să fie folosite de insurgenţi pentru a identifica şi transmite în timp real poziţia în spaţiu a forţelor de coaliţie (inclusiv FOS), în scopul conducerii cu precizie sporită a focului de artilerie cu lovituri de mortier îndreptat asupra bazelor militare de dispunere a acestora.

Navele americane din Golful Persic sunt în mod regulat survolate, uneori în mod riscant,  de sisteme de aeronave fără pilot la bord iraniene (unele operează fără lumini de navigaţie şi pot provoca coliziuni cu aeronave ce pot decola, sau ateriza de pe/ pe portavioane).

Cum pot fi contracarate dronele?

Posibilitatea producerii unor acţiuni de tipul celor enumerate mai sus a dus la necesitatea imaginării şi dezvoltării unor capabilităţi de contracarare a lor, menite să asigure protecţia forţelor proprii şi a infrastructurii critice în faţa acţiunilor inamice de supraveghere, război electronic şi atacuri convenţionale. Şi nu este vorba doar despre neutralizarea dronei, ci despre o abordare mai cuprinzătoare care să aibă în vedere detecţia, urmărirea, asigurarea siguranţei zborului şi minimizarea efectelor colaterale (când, de exemplu, astfel de acţiuni se desfăşoară în zone urbane), în cazul distrugerii acesteia.

Armata rusă pretinde că forţele sale au distrus 7 dintre cele 13 drone de atac operate de rebelii sirieni în atacurile asupra bazei aeriene şi facilităţii navale ruse de pe litoralul sirian al Mării Mediterane, folosind sistemul de apărare antiaerian sol-aer Pantsir-S şi că le-a deazactivat pe celelalte 6 cu ajutorul armelor cyber.

Firma Raytheon, care furnizează deja diferitelor baze de dispunere a forţelor coaliţiei din TO Afganisatn, sau Irak sisteme C-RAM (Counter Rocket, Artillery and Mortar)  de apărare antiaeriană împotriva loviturilor de artilerie lansate de insurgenţi asupra instalaţiilor militare şi personalului, testează montarea, pe aceste sisteme, a unor senzori şi armament special destinate contracarării ameninţărilor de atac cu drone.

Armata israeliană a identificat şi doborât o dronă iraniană ce se pare că transporta o încărcătură explozivă pentru a executa un atac pe teritoriul statului Israel, folosind elicoptere de atac, ţinta fiind angajată conform procedurilor specifice pentru neutralizarea ţintelor aeriene.

Acestea sunt doar câteva exemple de metode de neutralizare a dronelor ostile şi care au fost folosite, până în prezent, cu succes. Totuşi, se pune problema rentabilităţii şi eficacităţii unor astfel de metode, în raport cu riscurile la adresa securităţii, când vine vorba de a investi în sisteme de contracarare a dronelor, mai ales a celor ieftine şi uşor accesibile. Şi aici, se pare, nu s-a găsit încă o soluţie universală agreată şi eficientă. Din datele disponibile online, se pare că piaţa potenţială pentru sistemele de contracarare a dronelor este una concurenţială ce depăşeşte deja, conform estimărilor, cifra de 500 milioane de euro.

În competiţie se află inclusiv NATO Allied Command Transformation care, prin intermediul organizaţiei de tip think tank NATO Innovation Hub , desfăşoară zilele acestea o întrecere cu tema ”Protejarea trupelor şi a populaţiei împotriva dronelor ostile”. Concursul va oferi câştigătorilor premii pentru cele mai inovatoare soluţii la problema complexă a contracarării sistemelor de aeronave, dar şi a celor terestre, fără pilot la bord.

În mare, tehnologiile dezvoltate până în prezent se referă la acţiuni de detectare, monitorizare şi capturare/ doborâre a dronelor şi, eventual a operatorilor acestora, utilizând: senzori optici, acustici, infraroşu şi termici, radare, receptoare radio, bruiaj radio, bruiajsemnal GPS, fascicole laser, microunde de mare putere, puls electromagnetic, armament cu muniţii, dresaj de păsări de pradă în capturarea dronelor de mici dimensiuni etc. 

Cum se pregătesc FOS pentru contracararea dronelor pe timpul misiunilor?

În faţa noilor provocări de securitate, majoritatea structurilor de FOS îşi adaptează doctrina operaţiilor speciale, tehnicile, tacticile şi procedurile de luptă, modul de instruire, elaborează noi documente ale misiunii şi cu cerinţe operaţionale, testează noi tehnologii, asigură în limita bugetelor proprii fondurile necesare, achiziţionează, introduc în înzestrare şi exploatare, îşi instruiesc operatorii şi utilizează sisteme noi de contracarare a dronelor, pe care le integrează apoi în sistemul de comandă-control (C2).

Forţele de securitate din Polonia, de exemplu, au achiziţionat şi utilizat tehnologii de contracarare non-cinetică a dronelor din sub-clasele mini şi micro, în scopul asigurării securităţii pe timpul summit-ului NATO şi a vizitei Papei, în anul 2016.

Pe timpul încercărilor şi a exerciţiilor, astfel de sisteme de contracarare a aeronavelor fără pilot la bord sunt testate cu privire la modul în care elemente de infrastructură, mai ales în zonele urbane, (aeroporturi, porturi, poduri, căi ferate, linii de telecomunicaţii, ansambluri de clădiri, turnuri) influenţează senzorii şi interconectarea cu sistemul de C2 şi dacă reduc din eficienţa acestora.

Se testează, de asemenea, capacitatea sistemelor de a detecta, urmări şi a face diferenţa dintre platformele aeriene proprii şi cele ale inamicului. Identificarea pozitivă se bazează pe elementele componente ale sistemelor şi anume, radare, senzori, componente de identificare amic-inamic (IFF), informaţii digitale (digital data links) etc.

Se exersează procedurile de control în conformitate cu măsurile planificate privind controlul spaţiului aerian. Acestea pot include regulile de angajare, zonele de operare restricţionate,  traiectul de zbor aprobat, manevre de identificare a aeronavelor fără pilot la bord, măsuri de coordonare a sprijinului cu foc, traiecte de zbor de risc minim, zone de control al spaţiului aerian, precum şi un modul de coordonare între diferitele structuri implicate. În plus se perfecţionează metodele şi procedeele de instruire şi antrenare a operatorilor FOS în scopul prevenirii fratricidului.

Exersarea de către FOS a misiunilor este de importanţă critică datorită complexităţii inerente şi a riscului ridicat asociat cu operaţiile speciale. Prin repetiţie, sunt descoperite deficienţele unui plan, iar opţiunile acestuia sunt testate şi validate.

În acest sens, FOS daneze au fructificat oportunitatea oferită de exerciţiul de specialitate cu participare multinaţională, Night Hawk 18 , desfăşurat în baza aeriană Aalborg din Danemarca, la sfârşitul lunii septembrie, de a testa o serie de tehnologii de viitor, printre care şi unele de contracarare a sistemelor de aeronave fără pilot la bord şi de C2.

Potrivit comandantului Comandamentului FOS daneze, un grup terestru (Special Operations Land Task Group - SOLTG), unul naval (Special Operations Maritime Task Group - SOMTG) şi unul aerian (Special Operations Air Task Group - SOATG) de FOS au planificat şi executat un exerciţiu integrator întrunit pe timpul căruia au utilizat echipamente şi tehnologii de contracarare a sistemelor de aeronave fără pilot la bord şi de C2, urmând ca pe baza lecţiilor identificate să fie elaborate noi proceduri de operare. Întrucât tehnologiile UAS, cât şi de contracarare a UAS au reprezentat punctul focal al exerciţiului, mai multe firme din industria de apărare specializate în aceste domenii au participat la expoziţia de echipamente şi tehnică militară organizată pe timpul activităţii.

”Reglementările daneze pentru zborul cu drone au fost actualizate tocmai înainte de exerciţiu, acestea intrând prima dată în uz, chiar pe timpul acestuia. Noile reglementări sunt mai flexibile şi oferă posibilitatea antrenării atât cu aeronave fără pilot la bord, cât şi cu avioane cu echipaj”, a mentionat comandantul FOS daneze.

În România, procesul de modernizare a FOS va presupune, inclusiv, regândirea şi adaptarea strategiei de înzestrare cu echipamente şi tehnică militară a acestor capabilităţi pentru a putea fi pregătite să facă faţă noilor tipuri de ameninţări, riscuri şi vulnerabilităţi. Numai o analiză serioasă a nevoilor misiunii relativ la riscuri şi costuri asociate va da răspunsul la întrebarea: Este necesară, oportună şi accesibilă achiziţia şi introducerea în înzestrarea FOS a echipamentelor de contracarare a sistemelor de aeronave ostile fără pilot la bord? 

Între timp aşteptăm cu nerăbdare aprobarea Legii Codului aerian al României care să reflecte transformările care au avut loc în domeniul reglementărilor, de la intrarea României în Uniunea Europeană şi până azi.

 

Raport Anual: Agenda de Securitate a anului 2018, pe scurt

Evenimente care au marcat anul 2018, pe diverse niveluri ale securității

  • National
  • European
  • Internațional