25 octombrie 2019

FOS americane la mijloc între teama faţă de scurgerile de informaţii secrete şi sentimentul ruşinii abandonării intempestive a partenerilor kurzi din Siria

Daniel Ilie

Mai deunăzi, un cititor fidel al MAS îmi semnala printr-un mesaj pe una din reţelele de socializare că, potrivit unui articol din ”MilitaryTimes”, forţele spentru operaţii speciale (FOS) americane sunt îngrijorate de posibilitatea ca unele informaţii secrete pe care le-au schimbat cu membri ai Forţelor Democratice Siriene, pe timpul executării activităţilor de instruire, echipare, consiliere şi asistenţă a acestora în cadrul misiunilor de asistenţă de securitate desfăşurate pe teritoriul sirian în ultimii aproape cinci ani, ar putea ajunge în mâinile forţelor ruse din Siria şi ale forţelor regimului sirian condus de Bashar Al-Assad.

Sursă foto: Mediafax

Într-adevăr, i-am răspuns, îngrijorările par a fi îndreptăţite, cel puţin privind de pe margine şi fără a ştii exact detaliile în care a fost planificată, de către Coaliţia internaţională condusă de SUA (Combined Joint Task Force-Operation Inherent Resolve - CJTF-OIR) o astfel de misiune de coordonare a eforturilor militare necesare înfrângerii aşa numitului Califat stat islamic (ISIS), care are şi o foarte importantă componentă de asistenţă de securitate.

Misiunea CJTF-OIR este de a învinge ISIS în zonele desemnate din Irak şi Siria şi de a crea condiţiile pentru operaţii ulterioare de stabilitate regională, în Siria, Coaliţia fiind parteneră cu Forţele Democrate Siriene şi cu Coaliţia Arabă Siriană, care sunt concentrate pe lupta împotriva ISIS. Teritoriile siriene controlate de aşa numitul Califatul stat islamic din Siria în care Coaliţia va executa şi sincroniza operaţiile proprii, precum şi ale forţelor partenere aflate în luptă directă cu ISIS (ca forţă militară), nu includ, însă, vestul acestei ţări.

În cele din urmă, victoria militară asupra ISIS va fi realizată de forţele indigene, Coaliţia îşi va îndeplini misiunea cu sprijinul acelor forţe indigene şi va fi obţinută o stabilitate regională îmbunătăţită prin intermediul acelor parteneri, se mai afirmă în declaraţia de misiune a CJTF-OIR.

Uitându-ne pe designul campaniei militare a CJTF-OIR vom observa că aceasta a fost proiectată să se desfăşoare pe 4 faze şi 3 linii de efort (o linie ce leagă toate acţiunile, militare şi non-militare, ale unei forţe militare în scopul stabilirii unui set de condiţii pentru îndeplinirea misiunii). În sprijinul celei de-a doua linii de efort ”Înlesnirea sustenabilităţii capacităţii militare de apărare şi securitate a partenerilor din Siria” Coaliţia a desfăşurat activităţi militare de instruire, echipare, consiliere şi asistenţă a acestora.

Din punct de vedere al misiunilor de bază pentru care sunt destinate FOS, aceste activităţi desfăşurate în sprijinul creării şi dezvoltării unor capabilităţi militare partenere în măsură să combată reţele teroriste reprezintă o misiune (sarcină) de asistenţă de securitate. Aceste structuri militare formate din operatori cunoscători ai mai multor limbi străine de interes, cu o cunoaştere situaţională culturală aprofundată, cu abilităţi de consiliere, cu expertiză şi relaţii regionale, constituie una din cele mai bune opţiuni când vine vorba de desemnarea unor forţe militare care să execute astfel de misiuni. FOS americane au fost printre capabilităţile nominalizate să desfăşoare misiuni de asistenţă de securitate, într-un parteneriat ce durează de mai bine de 4 ani, cu fostele miliţii kurde din cadrul organizaţiei separatiste Partidul Muncitorilor din Kurdistan, redenumite pe timpul administraţiei Obama în Forţele Democrate Siriene, considerate singurele în măsură să se lupte de la egal la egal cu luptătorii ISIS pe teritoriul Siriei.

O problemă complexă, însă, în cazul unor astfel de misiuni o reprezintă asigurarea securităţii operaţiei (OPSEC) şi prevenirea scurgerii de informaţii critice, inclusiv după încheierea misiunii şi eventuala încheiere a parteneriatului, mai ales că astfel de operaţii nu sunt, neapărat acoperite, sau clandestine.

Teoria militară spune că, de regulă, forţele întrunite, în cazul nostru cele ale coaliţiei, se află sub observaţie permanentă atât în bazele lor de dislocare la pace, pe timpul activităţilor de instrucţie şi pregătire, pe timpul executării exerciţiilor, pe timpul diferitelor manevre executate pe timp de pace cât şi, bineînţeles, pe durata dislocării lor în zone de operaţii unde desfăşoară acţiuni militare reale. Specialiştii în intelligence ai adversarului analizează şi interpretează în mod continuu informaţiile colectate (atât clasificate, cât şi neclasificate), punându-le cap la cap pentru a descoperi informaţii critice (intenţii, capabilităţi, activităţi) şi a putea prezice, cu cât mai multă acurateţe, viitoarele cursuri de acţiune ale forţei întrunite.

Şi atunci, de ce colectarea informaţiilor despre anumite tactici, tehnici şi proceduri, caracteristicile tehnico-tactice ale unor echipamente militare sensibile şi chiar numele unor operatori de FOS la care Forţele Democrate Siriene asistate de SUA au avut acces în ultimii ani, ar face excepţie de la astfel de reguli?

Acordarea de asistenţă de securitate presupune că un număr important de membri oficiali ai unei naţiuni gazdă, membri forţelor partenere, precum şi o parte a populaţiei vor fi la curent cu unele activităţi desfăşurate de personalul militar al Coaliţiei, în cazul acesta. Mai mult, grupuri insurgente sau criminale vor încearca să racoleze sau infiltreze, de regulă, informatori în aceste structuri. Sunt, deci, suficiente motive ca membri comunităţii FOS americane să fie îngrijoraţi de eventuale scurgeri de informaţii critice care vor putea avea efecte negative asupra protecţiei forţei şi a misiunii, în situaţia retragerii intempestive a lor din Siria şi abandonarea forţelor partenere kurde care ar putea chiar să fie forţate să împărtăşească astfel de informaţii cu forţele ruse din Siria şi forţele regimului sirian condus de Bashar Al-Assad.

Ca în cazul oricărui alt tip de misiune sau operaţie militară, şi înainte de trecerea la executarea unor misiuni de asistenţă de securitate eşti nevoit să prevezi şi să planifici, încă din cele mai timpurii stadii ale planificării, acele măsuri de securitate a operaţiei necesare prevenirii scurgerii de informaţii despre forţele proprii sau prietene, inclusiv după terminarea acesteia.

Este, însă, foarte adevărat că în acest caz imaginarea unor strategii şi măsuri eficace este o chestiune foarte dificilă întrucât orice plan pe termen lung este, inevitabil, însoţit de o gamă largă de incertitudini. Mai ales atunci când este vorba, în principal, de lucrul cu factorul uman. Iar acel plan trebuie revizuit permanent pentru a ţine pasul cu desele şi rapidele schimbări ale mediului operaţional, determinate, în acest caz, tocmai de unele decizii neprevăzute ale propriului leadership. 

Americanii trebuie să fi învăţat, de mult, nişte lecţii referitoare la pericolele asociate retragerii, mai mult sau mai puţin pripite, a forţelor şi nevoia de a proteja informaţiile critice, în urma participării la acţiuni militare. De exemplu în teatrul de operaţii Irak sau în urma acţiunilor de sprijinire a aripei Haqqani a musulmanilor mujahedini pentru a se opune invaziei sovietice pe timpul războiului din Afganistan (1979-1989) şi care, după ce americanii au intrat în Afganistan în anul 2001, au întors armele împotriva celor care i-au sprijinit, transformându-se, de această dată, în aripă a noii insurgenţe talibane. Cu siguranţă pe mâna unora dintre aceştia au intrat tot felul de informaţii, mai mult sau mai puţin critice, dar şi unele echipamente militare sensibile.

Aparent, conform ultimelor informaţii apărute în spaţiul virtual şi declaraţiilor făcute pe Twitter de către purtătorul de cuvânt al coaliţiei CJTF-OIR, pe fondul intensificării tensiunilor din nordul Siriei, coaliţia continuă să pună în aplicare unele măsuri de OPSEC considerând protecţia forţelor ca fiind prioritatea numărul unu. Astfel, forţele coaliţiei au continuat retragerea deliberată din nord-estul Siriei, spre vestul Irakului, evacuând recent baze operaţionale înaintate din fabrica de ciment Lafarge situată între Kobani şi Ain Issa, din Raqa şi din Tabqah. Printre aceste măsuri s-au numărat şi încercările de a diminua tensiunile cu trupele turce, forţele kurde acceptând să se retragă de la frontieră, să distrugă fortificaţiile şi să returneze unele arme grele.

Imediat după dezafectarea centrului operaţional de comandă întrunit şi evacuarea  personalului şi echipamentelor esenţiale ale coaliţiei din baza operaţională înaintată FOS creată în fabrica de ciment Lafarge pentru a sprijini operaţii cheie din Siria, precum operaţia întrunită a forţelor kurde şi FOS americane de forţare a râului Eufrat şi a asediului asupra oraşului Raqqa, două avioane de vânătoare tip F-15Es americane au executat cu succes un atac aerian pre-planificat asupra acesteia, indisponibilizând-o şi aruncând în aer un depozit de muniţii al Coaliţiei (devenite, probabil, excedentare ca urmare a retragerii inopinate, dar, pare se, planificată).

Pe baza unor fapte care au avut loc între 2011 şi 2014, când Lafarge a decis să îşi menţină activităţile comerciale în Siria, în mijlocul războiului civil sirian, această companie a fost acuzată de complicitate la crime de război, crime împotriva umanităţii, finanţarea unei organizaţii teroriste, punerea în pericol în mod deliberat a vieţii oamenilor, precum şi muncă forţată. Compania ar fi cumpărat materie primă de la diverse grupări jihadiste, printre care şi ISIS şi este bănuită că a negociat trecerea sigură a lucrătorilor şi produselor sale în schimbul unor compensaţii în valoare de 13 milioane de euro.

Peste toate acestea, Comandamentul Central American ( USCENTCOM) se pare că se pregăteşte să trimită sute de forţe americane suplimentare pentru a ajuta la securizarea bazelor în care FOS americane operează împreună cu partenerii kurzi sirieni, iar, deocamdată, comunicarea cu Forţele Democrate Siriene va continua.

Dacă retragerea Coaliţiei va fi una rapidă şi totală, iar planurile iniţiale de sprijin al Forţelor Democrate Siriene cu capabilităţi militare şi logistice, inclusiv după înfrângerea aşa numitului Califat, abandonate, s-ar putea ca trecerea la faza a 4-a a campaniei din Siria, aceea de sprijin şi stabilizare pe parcursul căreia ar fi trebuit furnizat sprijin ”autorităţilor adecvate” siriene, să nu mai aibă loc. Probabil că va fi nevoie, în cele din urmă, de o revizuire a acestui plan de campanie care nu a fost îndeplinit în totalitate.

În tot acest timp, mai multe voci din comunitatea FOS încep să se facă auzite şi să-şi exprime sentimentele de ruşine în faţa iminentei abandonării intempestive a principalilor lor aliaţi kurzi din Siria, ”lăsaţi să fie măcelăriţi”, potrivit spuselor comandantului Forţelor Democtrate Siriene.

În timp ce kurzii învingeau ISIS, comandanţii FOS americane realizau că descoperiseră un aliat valoros în lupta împotriva grupării teroriste. Mii de luptători kurzi au fost instruiţi de FOS americane în tactici ale câmpului de luptă, misiuni de cercetare şi de acordare a primului ajutor. Echipele de cercetare au învăţat să identifice locurile de dispunere ale membrilor ISIS şi să le transmită în centrul operaţional de comandă al Coaliţiei pentru a planifica atacuri aeriene, iar membri ai Forţelor Democrate Siriene aflaţi pe linia frontului au putut fi observaţi folosind iPad-uri şi laptopuri pentru a schimba informaţii cu partenerii americani.

Se pare că în ultimii doi ani coordonarea dintre FOS americane şi luptătorii kurzi se intensificase profund, iar încrederea reciprocă devenise foarte mare, partenerii completându-se reciproc, deoarece această colaborare între kurzii din teren şi sprijinul aerian furnizat de coaliţie a adus rezultate enorme. FOS americane au instruit unităţile de combatere a terorismului kurde să execute raiduri tactice la ascunzătorile ISIS şi le-au furnizat informaţiile necesare pentru planificarea lor.

Unul din foştii comandanţi ai Comandamentului SUA de Operaţii Speciale, Amiral (Rz) McRaven, spunea recent că a eşua în a preţui ceea ce face ca o organizaţie să fie măreaţă, deschide o prăpastie potrivită pentru prăbuşirea acesteia, acuzându-l pe Preşedintele Trump de incapacitatea de a aprecia semnificaţia unor astfel de valori. El se întreba despre cum ar mai putea SUA să-şi asigure vreodată încrederea din partea aliaţilor dacă promisiunile Statelor Unite vor fi goale şi ce ar mai inspira bărbaţii şi femeile să se înroleze în forţele armate americane. ”În esenţă, SUA este cea mai puternică naţiune datorită valorilor pe care ea le promovează, precum libertatea şi egalitatea universale”, a spus el. ”Dacă nu suntem campioni a ceea ce-i bine şi drept, atunci cine ne va urma? Şi dacă nu ne urmează nimeni - unde va sfârşi lumea?”

În loc de concluzie

După primirea semnalului de retragere din Siria, mai mulţi ofiţeri din FOS americane spun că simt remuşcări adânci la ordinul de a-şi abandona aliaţii. Eu înclin să-i cred pentru că ştiu că sunt instruiţi să construiască relaţii de parteneriat pe bază de încredere reciprocă, înţelegere şi respect, pentru a putea influenţa deciziile şi acţiunile celeilalte părţi atunci când execută sarcini de asistenţă de securitate. În acest sens, consilierii FOS sunt nevoiţi să demonstreze că se poate conta pe ei şi trebuie să facă, întocmai, tot ceea ce promit că vor face.

Abandonarea la ordin politic a parteneriatului dintre FOS americane şi membri Forţelor Democrate Siriene s-ar putea să aibă un efect negativ pe termen lung şi anume, tocmai, zdruncinarea încrederii în parteneriate, demonstrând încă o dată că alianţe sa pot face şi desface, chiar şi fără vreo logică sau morală evidente, obligând-ui pe aceştia din urmă să încheie unele înţelegeri cu forţele ruse din Siria şi cu forţele regimului sirian condus de Bashar Al-Assad.