FOS americane îşi îndreaptă din ce în ce mai mult atenţia către inteligenţa artificială

Americanii îşi propuseseră să identifice constrângerile legate de expansiunea tehnologiilor de IA şi învăţare automată, ”Machine Learning (ML)”, să identifice oportunităţile de aplicare a acestor tehnologii (purpose-driven application), începând cu structurile dislocate în teatrele de operaţii sau zonele de interes şi terminând cu comandamentele de nivel strategic, în timp ce urmau să aloce resursele necesare şi să înceapă transformare resursei umane într-un corp de profesionişti în domeniul digital. Resursa  umană urma să identifice oportunităţi de formare a unor echipe om-maşină (human-machine teaming) în măsură să acţioneze pe întreg spectrul funcţiunilor şi acţiunilor de luptă. Nivelul de ambiţie era ca în 10-20 ani FOS americane să ajungă să folosească, din plin şi ca pe ceva foarte obişnuit, tehnologiile de IA şi ML.

Fundamentul elaborării primei strategii de IA a FOS americane ar fi fost aşa numita ”Strategie 365 de Inteligenţă Artificială a FOS” construită în jurul a 3 linii de efort şi anume: 1) pregătirea forţei de muncă în domeniul IA; 2) implementarea aplicaţiilor de IA şi 3) extinderea interinstituţională a implementării IA. Zonele de interes identificate erau: percepţie şi acţiune; planificare şi executare a manevrei; rezilienţa comunicării şi apărare cibernetică; recrutare, instruire şi managementul talentelor; mentenanţă predictivă, planificare logistică şi previziuni; managementul achiziţiilor şi contractelor.

Se anticipau rezultate colective precum: date şi servicii bazate pe cloud computing; utilizarea omniprezentă a practicilor de management ”Agile” în dezvoltarea produselor software clasificate şi neclasificate; accelerarea achiziţiilor de tehnologii digitale pentru trupele dislocate; atragerea de talente şi instruirea forţei de muncă; tranziţia către un viitor digital sustenabil.

Iată că, aproape un an mai târziu, comandantul USSOCOM, Generalul (US) Richard Clarke spunea pe timpul primei Conferinţe virtuală a Industriei FOS de luna trecută că ”Va trebui să avem inteligenţă artificială şi instrumente de învăţare automată, mai ales în domeniul operaţiilor informaţionale, pentru că va trebui să înţelegem cum gândeşte adversarul, cum gândeşte populaţia şi cum lucrează în aceste spaţii.” Acesta a menţionat că, deşi misiunile cinetice tradiţionale ale FOS nu se vor schimba prea curând, alte tipuri de misiuni ale acestor capabilităţi militare precum culegerea de informaţii, asistenţa militară, dar şi operaţiile de influenţă vor trebui reprioritizate.

Se pare că USSOCOM a început să utilizeze IA în cadrul operaţiilor informaţionale executate în teatrul de operaţii din Afganistan, dar se are în vedere extinderea folosirii acesteia pentru dezvoltarea de aplicaţii în domenii precum culegerea şi agregarea informaţiilor, supraveghere şi cercetare, conducere şi precizie a focului, sănătate şi efort fizic ale operatorilor FOS.

Se intenţionează, evident, îmbunătăţirea vitezei ciclului informaţional, permiţând analistului să se concentreze mai puţin pe sarcini de rutină, cum ar fi culegerea, citirea rapoartelor şi realizarea conexiunilor logice între diferitele date şi informaţii şi să-şi folosească timpul mai mult pentru înţelegerea exactă a informaţiei. Este cunoscut faptul că FOS au nevoie de aşa numita ”actionable intelligence”. Acestea sunt acele informaţii critice cu un grad acceptabil de certitudine, cu valabilitate pe termen limitat (perisabile) şi care, furnizate în timp scurt şi oportun, contribuie decisiv la succesul operaţiilor speciale.

Fapt care este valabil chiar şi atunci când spre exemplu, potrivit percepţiei USSOCOM, FOS se află într-un „război pentru influenţă” cu adversari dintr-o gamă largă de actori, precum unele grupuri de actori nestatali, dar şi unele care desfăşoară operaţii informaţionale finanţate de actori statali. Îngrijorarea americanilor este că adversarii lor strategici, mai ales cei de valoare aproape egală, vin puternic din urmă şi chiar îi depăşesc într-o varietate de tehnologii şi capabilităţi.

Nu ştiu în ce stadiu se află elaborarea primei strategii de IA a FOS americane, dar este clar că fără unele măsuri concrete de implementare şi trecere la acţiune aceasta nu ar avea efectele scontate.

Cert este că la începutul lunii iunie a fost înfiinţat un nou program de achiziţii în cadrul Biroului Director de Program Aplicaţii Digitale pentru FOS (Program Executive Office: SOF Digital Applications - PEO-SDA) în compunerea Centrului de Achiziţii, Tehnologie şi Logistică al FOS (Special Operations Forces Acquisition, Technology, and Logistics - SOF AT&L), structură a USSOCOM care încă din anul 1991 răspunde de toate activităţile de cercetare, dezvoltare, achiziţii, tehnologii şi logistică planificate şi executate în folosul USSOCOM. Potrivit declaraţiilor oficiale, acest program de achiziţii va dezvolta, furniza şi implementa capabilităţi de software şi date necesare operatorilor FOS pentru a câştiga în competiţia lor cu adversarii menţionaţi anterior. Mişcarea s-a realizat prin reorganizarea centrului, atât ca răspuns la deficienţele legate de dezvoltarea inteligenţei artificiale şi învăţării automate în beneficiul FOS, cât şi ca o schimbare de direcţie a comandamentului, către o abordare de natură software, dar facilitată de echipamente hardware.

Noul birou aspiră să devină „ghişeul unic” pentru aplicaţii digitale şi software intensiv (software care influenţează design-ul, realizarea, implementarea şi evoluţia sistemului ca întreg) la care atât FOS, cât şi industria pot împărtăşi din capabilităţile pe care le pot pune la dispoziţie. Acesta va atinge capacitatea operaţională iniţială într-o perioadă cuprinsă între 60 şi 90 de zile de la data constituirii, iar resursele umane vor proveni, în principal, de pe piaţa muncii şi nu din rândul militarilor activi.

Programul va include: sisteme de intelligence pentru FOS (pe structura unor reţele de calculatoare în măsură să proceseze şi disemineze informaţii - Distributed Common Ground System - DCGS SOF); sisteme pentru exercitarea comenzii centralizate şi pentru execuţia descentralizată şi realizarea imaginii operaţionale comune (Mission Command /Current Operating Picture); sisteme platformă de management al spaţiului de luptă formate, în principal, dintr-un smartphone conectat la o staţie radio (Tactical Assault Kit-Core); sisteme pentru planificarea şi executarea operaţiilor speciale (Special Operations Mission Planning and Execution); sisteme pentru planificarea instruirii, antrenării şi pregătirii FOS (SOF Planning, Rehearsal, and Execution Preparation); ecosisteme digitale pentru FOS.

Legat de folosirea tehnologiilor de IA şi ML, şeful noului program de achiziţii spunea că una dintre provocările pe care le vor întâmpina cei ce vor încadra structura va fi să asigure interoperabilitatea senzorilor autonomi precum vehiculele autonome fără pilot la bord sau capabilităţile de culegere de informaţii bazate pe spaţiu şi spaţiu cibernetic, dar şi integrarea informaţiilor provenite de la aceştia şi diseminarea lor ulterioară către operatorul final care execută misiuni specifice în câmpul tactic.

De asemenea, atragerea şi retenţia talentului specializat şi cu experienţa necesară rezolvării unor astfel de probleme tehnice, pe o piaţă a muncii foarte competitivă, va reprezenta, la rândul ei, o altă provocare ce va trebui abordată. Speranţa USSOCOM este că reprezentanţi ai industriei să se alăture acestui demers şi să ajute la implementarea tehnologiilor de IA şi ML în sprijinul FOS americane.

Comandantul USSOCOM a spus pe timpul conferinţei din luna mai că ”Avem nevoie de programatori.” şi că ”Am avut discuţii pe plan intern că cea mai importantă persoană din misiune nu mai este operatorul care sparge uşa cu piciorul, ci operatorul cibernetic pe care echipa va trebui să-l primească în teren, astfel încât aceasta să îşi poată folosi instrumentele informatice în luptă.”

Cu alte cuvinte, avem nevoie de programatori sau operatori tactici de FOS? Aceasta este întrebarea când vine vorba de competiţia dintre actorii mai mult sau mai puţin statali în aşa zisul „război pentru influenţă”.

La o astfel de dilemă eu aş răspunde că obţinerea avantajului competitiv în viitoarele confruntări militare va presupune cu siguranţă şi utilizarea unor sisteme autonome şi inteligente de armamente capabile să complinească, în cele din urmă, efortul depus de către luptătorii umani şi să îmbunătăţească performanţa şi eficienţa acestora în spaţiul de luptă.

Totuşi, operatorii FOS vor trebui să deţină în continuare controlul şi iniţiativa în câmpul tactic. Nevoia de control a factorului uman asupra IA rămâne încă obligatorie deoarece aceste sisteme inteligente vor trebui să atingă niveluri de inteligenţă mult mai înalte înainte de a fi folosite, cu o confidenţă sporită, în spaţiul de luptă modern.

Măcar şi pentru a putea realiza interoperabilitatea cu ceilalţi parteneri NATO şi a ţine pasul cu evoluţiile tehnologice, FOS române ar trebui să să se gândească deja cum se vor adapta în faţa noilor provocări. O strategie naţională în domeniul inteligenţei naţionale ar fi ajutat în acest sens. Din nefericire însă, mult trâmbiţata elaborare a ei de către guvernul precedent al României în anul 2019 nu s-a mai concretizat.