30 aprilie 2018

Forumul de Securitate de la Kiev - Ucraina, 12 - 13 aprilie 2018

Monitorul Apărării şi Securităţii

În perioada 12-13 aprilie, a avut loc cea de a unsprezecea ediţie a Forumului de Securitate de la Kiev. Această platformă de dezbateri politice şi analitice pe problemele securităţii regionale la nivel înalt a fost lansată în anul 2007, abordând pe parcurs o paletă largă de probleme ale securităţii europene, cum ar fi conflictele regionale, securitatea energetică, protecţia şi managementul frontierelor, terorismul internaţional, proliferarea armamentelor convenţionale şi de distrugere în masă, migraţie ilegală şi refugiaţi.

Sursă foto: Mediafax

După momentul Crimeea din anul 2014, oficialii ucrainieni au focalizat această conferinţă pe evaluări de securitate naţională şi regională. Evenimentul s-a dorit o rampă de lansare către exterior a unor semnale politice pentru conştientizarea de către actorii internaţionali relevanţi din Occident a imperativelor ucraineene de securitate şi politică externă, cu privire la gravele involuţii ale securităţii din Ucraina şi din vecinătatea acesteia – în special regiunea Mării Negre, respectiv pentru sensibilizarea şi determinarea implicării unor ”jucători cheie” în gestionarea agendei de securitate din această zonă a Europei.

Programul din 2018 a Forumului a inclus următoarele teme de referinţă: ”O Europă de Est sensibilă şi Regiunea Mării Negre: conflicte a fi rezolvate”, ”Libertate fără securitate sau Securitate fără libertate. Definirea viitoarelor opţiuni”, ”Securitatea Informaţiei: descompunerea  neadevărurilor” şi ”Schimbarea ideologiei în Europa, ca reacţie la provocările moderne: impact asupra Ucrainei”. Interesul general a fost însă captat problemele grave de securitate cu care se confruntă Ucraina şi explorarea de soluţii la aceste probleme, respectiv asupra noului profil al Rusiei în politicile externe şi de securitate regionale şi mondiale.

Oficialii ucrainieni au insistat asupra importanţei majore pe care aderarea Ucrainei la NATO şi UE o are în procesul de transformare democratică şi de reconsolidare a securităţii statului ucrainean, transmiţând în această idee semnalele corespunzătoare. Potrivit lui Arseniy Yatsenyuk (fondatorul conferinţei), UE împărtăşeşte deja aspiraţiile Ucrainei de aderare la Uniune, iar "NATO spune că uşa pentru Ucraina este deschisă... Ar trebui să fie un singur răspuns pentru aliaţii noştri europeni: Da, noi vrem o Europă unită, în care Ucraina să fie stat membru!” (nr - aluzie discretă la opinia publică ucraineană, încă divizată pe acest subiect). Optimist faţă de perspectivele aderării Ucrainei la structurile euro-atlantice, acesta a prefigurat reacţia pe care o aşteaptă din partea Alianţei: "Da, Ucraina va fi ţară membră a NATO pentru că noi, cei din NATO, vrem să fim mai puternici, iar Ucraina este puternică".

Prezentă la conferinţă, adjuncta secretarului general al NATO, Rose Gottemoeller, a temperat diplomatic dezbaterea pe aspiraţiile Kievului  ("deloc idealiste”, cum le-a etichetat), avertizând însă direct ucrainienii că, pentru ”a fi gata să aderaţi la NATO, va trebui să întreprindeţi o muncă destul de dificilă".

În legătură cu priorităţile actuale ale Ucrainei, participanţii au concluzionat că, pe ansamblu, după evenimentele cunoscute din 2014 şi ocuparea unei părţi a teritoriului său de către Rusia, Kievul se confruntă simultan cu două provocări extrem de grele: prima constă în limitarea şi contracararea agresiunii Rusiei, iar a doua este dezvoltarea proiectului pentru un stat nou, modern. Mai există o problemă serioasă la nivelul societăţii ucrainiene, aceea a necesităţii ”decolonizării” la nivelul mentalului colectiv, în condiţiile unei propagande ruse extrem de performante şi intense pe teritoriul Ucrainei. A mai rezultat că statele occidentale vor oferi susţinerea necesară, dar munca cea mai grea va reveni statului ucrainean.

O mare parte a intervenţiilor s-a referit la comportamentul Rusiei şi implicaţiilor acestuia asupra lumii occidentale, după realegerea din martie 2018 a lui Vladimir Putin în funcţia de preşedinte. Linia generală a dezbaterilor a fost centrată pe o serie de evaluări agreate de mai toţi participanţii:

- Kremlinul va continua o politică mai pronunţată de confruntare cu Occidentul, pe fondul unei ”auto-izolări” agresive (dar confortabile pentru interesele politice interne) şi materializării ambiţiilor geopolitice hegemonice şi de restaurare a sferei ruse de influenţă. Rusia nu va mai admite să fie dominată prin reguli dictate de Occident - de un Occident mult mai mare, mai puternic şi total independent de Kremlin în dezvoltarea sa accelerată. Moscova este dispusă să se lanseze într-un nou război rece.

- Pentru Moscova, confruntarea cu SUA, NATO şi, într-o proporţie mai redusă cu UE, oferă actualmente o poziţionare geostrategică mult mai favorabilă intereselor ruseşti. În plus, această abordare permite Moscovei, suplimentar, preluarea conducerii ”alianţei” internaţionale emergente anti-Occident, ceea ce constituie, pentru Putin, o altă oportunitate istorică în efortul de reimpunere a Rusiei ca putere globală.

- Acţiunile şi declaraţiile Moscovei trebuie decriptate cu maximă atenţie de alte state, prin logica politicilor ruse, şi citite în ”cheia potrivită” statului interesat. Ucraina este un exemplu de ţară adusă de Rusia într-o stare extrem de periculoasă, paralizată strategic, datorită neidentificării din timp a ţintelor ruse (de pildă, nesesizarea acţiunilor derulate în timp îndelungat pentru implementarea planurilor de invadare a Crimeei şi Donbasului, acţiuni etichetate retrospectiv de către Kiev ca fiind ”elocvente” pentru ce a urmat), ceea ce a făcut posibilă criză din 2014, nerezolvată nici în prezent. Moscova mai are capacitatea de a ”manipula” încă unele state partenere sau apropiate, utilizând diferitele interese şi dependenţe ale terţilor, sau manevrând cu abilitate intenţii ”iluzorii”. Sunt expuse în special ţările ”satelit”, unde pur şi simplu nu există o alternativă externă comparabilă cu oferta Moscovei.

- La nivel internaţional, Rusia a devenit ”pentru prima dată o ameninţare sistemică la adresa sistemelor, principiilor şi valorilor noastre (nr – occidentale)... Rusia şi-a permis să intervină în alegerile din alte ţări, a încălcat drepturile omului, a comis crime de război şi a recurs la alte măsuri menite să dăuneze sistemelor existente” (N.Tenzer, preşedintele Centrului de Studii şi Cercetare pentru Deciziile Politice din Franţa).

- Moscova nu va putea ieşi învingătoare din confruntarea cu Occidentul. Mai mult chiar, lipsa de alternative la Putin ar duce la ”ruinarea Rusiei prin pierderea oportunităţilor de dezvoltare naţională” (V.Gorbulin, director al Institutului ucrainean de Studii Strategice).  

Evaluând riscurile şi ameninţările de securitate generate de intensificarea politicii ruse de confruntare, premierul Republicii Moldova, P.Filip, a atras atenţia că, pe lângă faptul că nu s-a reuşit contracararea acestor noi riscuri (ca de exemplu cele asociate războiului hibrid sau celui cibernetic), nu au putut fi eliminate nici măcar ameninţări militare ”tradiţionale”. Oficialul moldovean a subliniat că regiunea Europei de Est, inclusiv ţara sa, se confruntă pe mai departe cu ameninţări mai vechi: "Există încă ameninţări tradiţionale pe care le vedem şi în Republica Moldova, deoarece pe teritoriul nostru sunt trupe ruseşti... sunt ameninţări relevante pentru întreaga Europă de Est. Sunt trupe străine, care se află ilegal pe un teritoriu străin".

Referitor la participarea internaţională la forum, trebuie remarcată prezenţa a circa 600 de politicieni, oficiali guvernamentali, diplomaţi, funcţionari de stat şi experţi în probleme de securitate internaţională din Ucraina, dar şi din exterior, fiind reprezentate peste 20 de ţări ale lumii. Au fost prezenţi premierii Ucrainei, Lituaniei şi R. Moldova, un reprezentant special al preşedintelui Turciei, membri ai Parlamentului European. Guvernele Poloniei, Lituaniei, României şi Japoniei au participat la nivel de secretar de stat, alte state occidentale fiind reprezentate la niveluri mai mici. Au fost remarcaţi şi foşti conducători ai departamentelor apărării sau de externe din SUA, unele state membre UE şi Georgia. 

Forumul a fost susţinut de Centrul NATO de Informare şi Documentare din Ucraina, Fundaţia German Marshall, Fundaţia Victor Pinchuk, Institutul Regal britanic de Relaţii Internaţionale, Chatham House şi Reprezentanţa Regională la Kiev a Fundaţiei Friedrich Ebert.

Nu au fost remarcaţi lideri politici sau militari din state şi oganizaţii internaţionale care au politici şi interese internaţionale rezonante cu Rusia.