Forţele pentru operaţii speciale (FOS) sunt esenţiale în gestionarea provocărilor actuale şi viitoare ale mediului de securitate internaţional (spune noul Preşedinte ales al Adunării Parlamentare a NATO)

(Abstract)

În conjunctura noilor tipuri de ameninţări la adresa securităţii naţionale şi la aproape 15 ani distanţă de la aderarea la NATO, în calitate de membru cu drepturi depline care şi-a confirmat voinţa şi capacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile şi angajamentele asumate, cred că n-ar mai trebui să existe îndoieli referitoare la oportunitatea investirii în FOS de către un stat cu o strategie militară cu caracter defensiv-activ, precum România.

Acum ar fi momentul să facem tot posibilul să identificăm şi alocăm resursele necesare dezvoltării şi menţinerii în stare de operativitate a unor capabilităţi de reacţie rapidă, de nivel strategic, instruite şi dotate pentru executarea misiunilor de cercetare specială, acţiuni directe, de asistenţă militară şi neconvenţionale, precum şi misiuni complementare acestora pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, în condiţiile legii, independent sau împreună cu forţele speciale ale coaliţiilor şi alianţelor din care România este parte, aşa cum, de altfel, le defineşte chiar legea .

Context

În a doua parte a lunii noiembrie 2018, Adunarea Parlamentară a NATO s-a reunit în Halifax , capitala provinciei Noua Scoţie din Canada pentru a consolida angajamentele atlantice şi a stabili următoarele priorităţi din domeniul securităţii.

Peste 270 de membri ai Adunării Parlamentare a NATO au transmis la sfârşitul activităţii un mesaj puternic despre unitatea şi forţa transatlantică în faţa mai multor provocări de securitate, adoptând o serie de rezoluţii pentru a contracara ameninţările din partea Rusiei şi din alte părţi.

Pe parcursul celor patru zile de dezbateri, au fost discutate, printre altele, rolul FOS în actualul mediu de securitate, precum şi aspecte privind stabilitatea regională în Afganistan, Balcani şi Marea Neagră (regiuni în care inclusiv FOS din AR sunt implicate în planificarea, organizarea, participarea la şi executarea de exerciţii şi misiuni specifice).

Adunarea a ales-o pe Madeleine Moon, fost raportor britanic, în funcţia de nou preşedinte al acesteia.

Concluziile raportului ”FOS din NATO în mediul de securitate modern” formulate de fostul raportor britanic Madeleine Moon 

Aşa cum scrie Madeleine Moon (actualul preşedinte al Adunării Parlamentare a NATO) în proiectul de raport ”NATO Special Operations Forces in Modern Security Environment” , supus aprobării Comitetului de Apărare şi Securitate al Adunării Parlamentare a NATO, în luna octombrie 2018, FOS competente sunt esenţiale în gestionarea provocărilor actuale şi viitoare ale mediului de securitate internaţional.

Concluziile raportului menţionează că diferiţii actori care caută să submineze coeziunea Alianţei vor încerca din ce în ce mai mult să facă acest lucru prin intermediul tacticilor aplicate în aşa numita ”zonă gri”, concept utilizat în ultima vreme de către analiştii militari şi despre care am scris în articolul de pe MAS intitulat ”Forţele pentru operaţii speciale (FOS) în războiul modern” .

Astfel de acţiuni hibride care urmăresc să exploateze vulnerabilităţile legate de dependenţa economică sau de resursele unui anumit actor statal, de instituţii slab pregătite şi corupte, sau referitoare la tensiunile etnice existente într-un stat ţintă nu sunt acţiuni noi, ci au fost folosite de-a lungul istoriei umanităţii pentru atingerea unor obiective strategice şi constituie lecţii învăţate ce ne ajută să ne pregătim pentru confruntări viitoare.
Aceste tactici le-ar permite adversarilor să încerce să evite consecinţele unei eventuale invocări a Articolului 5 de către Alianţă, lucru care ar implica utilizarea forţei net superioare a Alianţei într-un conflict şi care ar reduce considerabil şansele de succes ale oricărui adversar.

Pentru a contracara tacticile folosite în Zona Gri de către adversar, FOS pot executa, în general, misiuni esenţiale de cercetare specială, culegere de informaţii, precum şi acţiuni directe chirurgicale, se mai menţionează în proiectul de raport.

În articolul publicat pe MAS în luna septembrie şi menţionat anterior, propuneam o serie de activităţi pe care FOS le pot planifica şi executa în scopul furnizării unui răspuns adecvat la astfel de acţiuni hibride.

Rezultatele reuniunii Adunării Parlamentare a NATO din luna noiembrie 2018

Printre recomandările formulate guvernelor aliate, de către membri Adunării Parlamentare a NATO, la sfârşitulreuniunii de luna trecută din Halifax, Canada s-au numărat:
• consolidarea măsurilor de descurajare la graniţa de est a NATO prin îmbunătăţirea infrastructurii strategice, dezvoltarea de sisteme de avertizare timpurie [include dezvoltarea de capabilităţi FOS specifice] şi menţinerea în stare de operativitate permanentă a forţelor de reacţie rapidă [include capabilităţi FOS];
• colaborarea cu societatea civilă şi sectorul privat pentru a proteja alegerile de eventuale interferenţe străine;
• luarea în considerare a aplicării de sancţiuni vizate ca răspuns la eventuale atacuri hibride ale Federaţiei Ruse.
Parlamentarii au subliniat, de asemenea, necesitatea efectuării unor investiţii pentru a menţine avantajul tehnologic al NATO şi au îndemnat guvernele să îşi dubleze eforturile pentru a îndeplini orientările convenite privind cheltuielile de apărare.

Prevederi ale rezoluţiilor adoptate în urma reuniunii relevante pentru FOS din NATO

Ca o dovadă a importanţei pe care o acordă membri Adunării Parlamentare a NATO dezvoltării unor capabilităţi regionale competente de FOS, pe lângă raportul foarte detaliat întocmit chiar de preşedintele acesteia referitor la rolul FOS în noul mediu de securitate, voi menţiona doar câteva din prevederile Rezoluţiilor nr. 445 (Updating the Responses to Russia’s Hybrid Tactics) şi 448 (Reinforcing NATO’s Deterrence in the East) aprobate în urma ultimei reuniuni.

În acestea se ia la cunoştinţă de faptul că utilizarea de către Rusia a unor tactici hibride împotriva comunităţii euroatlantice a crescut considerabil în ultimii ani, iar aceste tactici continuă să reprezinte o provocare serioasă pentru securitatea, stabilitatea şi unitatea euroatlantică, precum şi pentru viziunea NATO asupra păcii unei Europe întregi şi libere. Mai mult, teritoriile şi populaţiile NATO se confruntă cu ameninţări semnificative convenţionale şi hibride, în special în estul Alianţei.

Se exprimă, de asemenea, îngrijorarea referitoare la dislocarea de către Rusia a unor sisteme moderne de blocare a accesului/ interzicerea zonei (anti-access/area denial - A2/ AD) de-a lungul flancului estic al NATO [vezi militarizarea continuă a Peninsulei Crimeea, de exemplu], care ar putea împiedica libertatea de mişcare a Alianţei şi se subliniază importanţa prezenţei aliată înaintată adaptată (tailored Forward Presence - tFP) în Regiunea Mării Negre, ca una dintre măsurile cheie de descurajare şi apărare pentru a asigura flancul estic al NATO.

În finalul rezoluţiilor, pe lângă continuarea dialogului cu Rusia, Adunarea Parlamentară a NATO îndeamnă guvernele NATO să implementeze unele măsuri printre care şi:
• luarea în calcul a noilor realităţi ale mediului de securitate şi a ameninţărilor de tip hibrid ale Rusiei la elaborarea noii Concepţii Strategice a NATO;
• reiterarea poziţiei că atacurile hibride pot declanşa dreptul aliaţilor la apărare colectivă (invocarea Articolului 5);
• continuarea investiţiilor în dezvoltarea FOS naţionale bine pregătite ca prime capabilităţi de răspuns rapid;
• intensificarea cooperării coordonate şi cuprinzătoare cu aliaţii şi partenerii din Balcanii de Vest şi din Europa de Est privind combaterea tacticilor ruse de război hibrid;
• asigurarea sustenabilităţii şi operativităţii prezenţei înaintate a NATO în Regiunea Mării Negre, a Forţei de Răspuns cu Nivel de Reacţie Ridicat (VJTF) şi a Forţei de Răspuns a NATO (NRF);
• sporirea cunoaşterii strategică prin îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi a cooperării între agenţiile naţionale şi consolidarea structurii comune întrunite de informaţii şi securitate a NATO (NATO’s Joint Intelligence and Security Division) [”FOS au nevoie de o înţelegere profundă, atât a adversarului cât şi a mediului operaţional în care operatorii urmează să execute misiuni specifice. ”];
• investirea în îmbunătăţirea infrastructurii strategice ca element necesar pentru combaterea războiului hibrid, cum ar fi îmbunătăţirea drumurilor, podurilor, infrastructurii de comunicaţii, porturilor şi aeroporturilor şi consolidarea securităţii proiectelor energetice [FOS au nevoie de facilitarea proiecţiei forţei şi de libertate de mişcare];
• finanţarea planurilor de contingenţă ale Alianţei, inclusiv nevoile de alocare a capabilităţilor luptătoare prevăzute în Planurile de răspuns gradual (Gradual Response Plan - GRP) pentru furnizarea răspunsului la ameninţările din estul Alianţei [ex. apărarea României şi Bulgariei ].

În loc de concluzii

Între timp, la nici o săptămână de la terminarea reuniunii Adunării Parlamentare a NATO, parcă într-o continuare a unor acţiuni de tip hibrid de tipul celor executate în estul Ucrainei şi odată cu ocuparea Peninsulei Crimeea, Rusia a capturat trei nave ucrainene care încercau să treacă spre Marea Azov, prin strâmtoarea Kerci, folosind nave de patrulare ale Pazei de Coastă, avioane şi elicoptere de atac şi, aparent, chiar şi forţe pentru operaţii speciale care, se pare, au acţionat în afara apelor teritoriale pentru sechestrarea a 24 militari ucraineni ambarcaţi la bordul navelor.

În contextul acestor noi tipuri de ameninţări la adresa securităţii naţionale şi la aproape 15 ani distanţă de la aderarea la NATO, în calitate de membru cu drepturi depline care şi-a confirmat voinţa şi capacitatea de a-şi îndeplini obligaţiile şi angajamentele asumate, cred că n-ar mai trebui să existe îndoieli referitoare la oportunitatea investirii în FOS de către un stat cu o strategie militară cu caracter defensiv-activ, precum România.

Acum este momentul să facem tot posibilul să identificăm şi alocăm resursele necesare dezvoltării şi menţinerii în stare de operativitate a unor capabilităţi de reacţie rapidă, de nivel strategic, instruite şi dotate pentru executarea misiunilor de cercetare specială, acţiuni directe, de asistenţă militară şi neconvenţionale, precum şi misiuni complementare acestora pe teritoriul statului român sau în afara acestuia, în condiţiile legii, independent sau împreună cu forţele speciale ale coaliţiilor şi alianţelor din care România este parte, aşa cum, de altfel, le defineşte chiar legea.

În vecinătatea României nu există stat, fie el şi defensiv, sau chiar din afara Alianţei care să nu fi operaţionalizat (creat, instruit, dotat, antrenat şi utilizat) capabilităţi de FOS. Şi există chiar o competiţie între acestea, la nivel regional, care le determină să încerce să ţină pasul cu noile provocări ale evoluţiei tehnologice şi ale unui mediu de securitate  impredictibil şi în continuă transformare, străduindu-se să fie, astfel, vârful de lance în lupta împotriva ameninţărilor hibride, împotriva terorismului şi nu numai.

Dovadă că la nivel NATO politicienii încearcă să înţeleagă rolul, locul şi importanţa unor astfel de capabilităţi stau şi acest gen de reuniuni bi-anuale desfăşurate în plen în urma cărora comisiile Adunării Parlamentare a NATO adoptă recomandări politice care sunt supuse votului plenului Adunării şi transmise, ulterior, Consiliului Nord Atlantic.

@@@

i ) Legea nr. 167/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării
ii0  https://nato-pa.int/news/nato-parliamentary-assembly-sends-message-unity-promotes-defences-against-hybrid-threats
iii) https://www.nato-pa.int/document/2018-nato-special-operations-forces-modern-security-environment-moon-draft-report-169
 iv) https://monitorulapararii.ro/fortele-pentru-operatii-speciale-fos-in-razboiul-modern-1-5636
 v) https://monitorulapararii.ro/fortele-pentru-operatii-speciale-in-campul-de-lupta-modern-1-6072
vi)  https://www.atlcom.nl/ap_archive/pdf/AP%202017%20nr.%203/Rynning.pdf