Forţele pentru operaţii speciale (FOS) ies la cumpărături

Achiziţia unui sistem este un proces care începe cu identificarea unei nevoi. Scopul achiziţiei este de a procura, furniza beneficiarului în timp util şi de a susţine, ulterior, un sistem eficient care satisface nevoia misiunii, la un cost pe care acesta să şi-l permită. Costul trebuie privit ca totalul resurselor necesare dobândirii, producerii, operării, susţinerii şi declasării/ casării (scoaterii din serviciu) a respectivului sistem.

Potrivit literaturii de specialitate, managementul procesului de achiziţii reprezintă conducerea sistematică şi logică a efortului necesar transformării nevoii într-un sistem operaţional. În Ministerul Apărării Naţionale este implementat Sistemul integrat de achiziţii pentru apărare, similar celor din ţările membre NATO, cu ajutorul căruia se identifică și se stabilesc nevoile și cerinţele de noi sisteme de arme, priorităţile privind necesarul de resurse și se gestionează întregul proces de achiziţii. Acesta foloseşte managementul achiziţiilor prin programe, sau proiecte.

Absolut toate programele de achiziţii necesită un efort de asigurare a unui suport logistic integrat (SLI) care începe înainte de iniţierea formală a programului şi continuă pe întregul ciclu de viaţă al sistemului.

Sunt doar câteva din elementele de care trebuie să ţină cont structurile beneficiare din domeniile apărării şi securităţii atunci când ajung în faza elaborării unor liste de cumpărături pentru completarea deficitelor în echipamente şi sisteme de armament necesare dotării/ echipării trupelor, în vederea executării misiunilor specifice. Şi FOS din Armata României (AR) nu fac excepţie de la aceste imperative.

Pentru că începutul anului 2019 pare a fi unul promiţător în ceea ce priveşte continuarea modernizării şi operaţionalizării structurilor de FOS, iată mai jos câteva exemple de liste de cumpărături, sau priorităţi în achiziţia de sisteme de armamanet şi echipamente necesare dotării acestor structuri de elită care, cel puţin pentru actorii interesaţi din industria de apărare, sau cei din domeniul cercetării-dezvoltării, pot constitui indicii ale unor oportunităţi de afaceri, sau cooperare.

Lista de cumpărături a USSOCOM

Pe timpul celei de-a 30 a ediţii a conferinţei ”Special Operations-Low Intensity Conflict Symposium and Exhibition” desfăşurată în Wasington D.C., SUA, la începutul lunii februarie 2019, şeful achiziţiilor (James Smith) din Comandamentul SUA de Operaţii Speciale (US Special Operations Command - SOCOM) a prezentat o ”listă de cumpărături” de echipamente şi sisteme de armament pentru forţele speciale americane în contextul adaptării forţei la actualele priorităţi descrise în noua Strategie Naţională de Apărare, lupta pentru supremaţie ca mare putere militară globală.

Acesta opina că echipe de dimensiuni mici [se referea, cel mai probabil, la capabilităţi de FOS] pot reprezenta elementul supravieţuitor care poate influenţa spaţiul de luptă în favoarea SUA, într-o eventuală confruntare a lor cu un adversar de valoare aproximativ egală, în timp ce capabilităţi/ platforme de dimensiuni sporite vor fi mult mai dificil să-şi îndeplinească misiunile, într-un mediu caracterizat de competiţia dintre marile puteri [near-peer]. Şi ca urmare, aceste structuri de elită specializate vor trebui să fie dotate, cât mai curând posibil, cu echipamente şi sisteme de armament care să le sporească letalitatea, astfel:

• Sisteme de intelligence, supraveghere şi recunoaştere (ISR): USSOCOM caută modalităţi de a găsi ”băieţii răi” prin mijloace de social media şi alte mijloace digitale, precum şi prin folosirea de sateliţi în spaţiu şi drone de dimensiuni mai mici, folosite în formaţie de roi de drone. În opinia şefului achiziţiilor, drone mari precum MQ-9 Reaper nu vor mai fi o soluţie fezabilă în viitor, făcând aluzie la recenta proliferare a rachetelor avansate de tip sol-aer care ar putea fi folosite şi pentru doborârea unor astfel de sisteme de avioane fără pilot. Personal aş argumenta că mai este mult până acolo şi că astfel de drone cu posibilităţi de a fi înarmate şi executa focul asupra ţintelor alocate îşi vor demonstra, în continuare, utilitatea. Chiar şi împotriva unor adversari de valoare apropiată. Dar preocuparea este, totuşi, mai mult decât îndreptăţită.
• Mijloace moderne de asigurare a mobilităţii (transport): USSOCOM se bazează în continuare pe aeronave de luptă şi transport, atât aripă fixă, cât şi aripă rotativă, construite pe platformele C-130J Hercules, respectiv Chinook. Vor investi în continuare în astfel de platforme existente în scopul creşterii capabilităţilor de supravieţuire a acestora, printre modernizările avute în vedere enumerându-se: metodele de navigare fără GPS şi reducerea detectabilităţii acestor aeronave de dimensiuni mari.
• Precizia şi eficienţa executării focului: USSOCOM caută să achiziţioneze muniţii de precizie şi aşa numitele drone sinucigaşe. Amintind că industria de armament din SUA nu are dezvoltate în prezent astfel de tehnologii care să satisfacă în totalitate nevoile şi cerinţele USSOCOM, Smith a menţionat că se are în vedere cooperarea cu anumiţi parteneri externi şi că vor fi efectuate experimente cu acest tip de tehnologie, în luna mai 2019. Am prezentat într-un articol din august 2018 intenţia USSOCOM de a achizţiona astfel de muniţii inteligente pentru dotarea SEAL. 
• Operaţii bazate pe asistenţă/ sprijin avansat: în timp ce USSOCOM renunţă pentru moment la proiectul Tactical Assault Light Operator Suit (TALOS), mult promovatul robot portabil (”soft exosuit”, sau ”exosckeleton”) din cauza complexităţii interconectării diferitelor subsisteme şi a eficienţei scăzute în câmpul tactic caracterizat de o dinamică înaltă a acţiunilor de luptă, structura îşi va concentra efortul, în schimb, pe spaţiul cognitiv şi spre nevoia de informaţii prelucrate în timp real din social media, dar şi din alte surse de informaţii, pentru a fi puse la dispoziţia trupelor aflate pe câmpul de luptă. Se caută sisteme care să poată duce informaţia prelucrată special pentru misiunea specifică, în câmpul tactic, la detaşamentele, sau operatorii individuali de FOS aflaţi chiar pe linia de contact. Sisteme care să structureze datele pe straturi de acces, să folosească o mare putere de calcul şi în măsură să relaţioneze cu un cloud unde poate fi stocată o cantitate foarte mare de date necesare efectuării unor analize predictive de intelligence, într-un timp cât mai scurt.
• Reţele şi date: Smith spune că, în ultimele 12 luni, cultura USSOCOM s-a schimbat dramatic, menţionând că însăşi şefa informaţiilor are studii avansate de matematică şi informatică. Nu este vorba atât despre soluţia materială, cât despre cum poate fi dezvoltată arhitectura [stratificată] şi despre implementarea protocoalelor reţelelor de date, astfel încât să poată fi obţinut un conţinut mult mai bogat de date pentru organizaţie.

Interesant de menţionat este că USSOCOM doreşte să aibă în proprietate toate datele proprii, adică cele generate de ei, atât datele de intrare, cât şi cele de ieşire din astfel de sisteme care au capabilitatea de a prelucra date, ca de exemplu dronele cu capabilităţi ISR. Se pare, însă, că în prezent companiile din industria de apărare nu sunt foarte dispuse să facă acest lucru, cel puţin nu gratis.

Un alt element care a fost evidenţiat, cu o oarecare urmă de frustrare, a fost faptul că în raport cu nevoile urgente de echipare şi dotare a forţelor speciale americane, firmele din din industria de apărare se mişcă prea încet, îngreunând procesul de adaptare a forţei la noile provocări de securitate şi apărare.

Cerinţe critice, esenţiale şi de sprijin pentru FOS belgiene

În catalogul de capabilităţi al Global SOF Foundation (organizaţie nonprofit americană menită să sprijine FOS), în pregătirea conferinţei Global SOF Symposium - Europe 2019 ce se va desfăşura în toamnă în Bruxelles, Belgia, FOS belgiene au publicat lista proprie de echipamente critice, esenţiale, sau complementare necesare îndeplinirii misiunilor. Intenţia este de a capta atenţia şi a stârni interesul firmelor din industria de apărare de a participa la expoziţia de tehnică şi echipamente militare organizată cu ocazia conferinţei. Câteva dintre cerinţele critice şi esenţiale sunt prezentate mai jos:

Cerinţe critice

Sisteme optice de augmentare vizuală: aparatură optică de vedere şi de ochire pe timp de noapte multi-spectrală - să poată fi integrată pe armament uşor şi greu de infanterie;

• Echipamente şi sisteme individuale de protecţie balistică: tehnologii şi modele noi de protecţie balistică, cu o greutate redusă la un nivel superior de protecţie;
• Tehnică şi echipamente navale: ambarcațiuni rapide, gonflabile, cu cocă rigidă, Rigid Hull Inflatable Boat (RHIB); echipamente pentru executarea operaţiunilor subacvatice (aparatură de respirat sub apă, costume de scufundare, sisteme de navigaţie subacvatică, mini submarine, sisteme de comunicaţii subacvatice etc.); ambarcaţiuni rapide de patrulare de coastă;
• Capabilităţi de intelligence şi achiziţia ţintelor: dispozitive portabile de cartografiere geospaţială, sisteme de urmărire, sisteme de supraveghere şi comunicaţii securizate;
• Sisteme de aviaţie: capabilităţi aeriene de transport, atac şi sprijin adaptabile, inovatoare care pot sprijini în mod eficient îndeplinirea misiunilor FOS;
• Sisteme de avioane fără pilot la bord (UAS): UAS - sisteme portabile de dimensiuni mici ce pot fi lansate manual şi utilizate de detaşamente tactice operaţionale şi care pot furniza capabilităţi de cercetare, supraveghere şi achiziţia ţintei de tip ”vedere peste deal, sau după colţ”; C-UAS (contracararea UAS) - sisteme proiectate pentru detectarea, urmărirea, identificarea şi doborârea UAS ostile.    

Cerinţe esenţiale:

• Mobilitate terestră: protecţie balistică discretă şi transferabilă pentru vehicule comerciale non-standard - materiale de blindaj discrete care pot fi transferate şi integrate de la un vehicul la altul cu o forţă minimă de muncă şi într-un interval de timp minim;
• Sisteme optice de augmentare vizuală: dispozitive optice de vedere şi ochire uşoare ce pot fi montate pe casca balistică, ce pot fi folosite manual, ce pot fi montate pe armament, precum şi accesorii pentru achiziţia ţintelor; dispozitive manuale pentru integrarea imaginii operaţionale comune (situational awareness) cu hub integrat de date şi dispozitiv de gestionare a alimentării;
• Sisteme de arme: amortizoare de zgomot, dispozitive de ascundere a focului la gura ţevii, port arme şi port încărcătoare pentru mascarea armamentului şi muniţiilor din dotare;
• Muniţii de precizie şi materiale explozibile de pătrundere (breaching);
• Echipament individual de protecţie balistică şi kit-uri medicale pentru acordarea primului ajutor;
• Echipament pentru abordajul navelor;
• Capabilităţi de intelligence şi achiziţia ţintelor: include dispozitive de colectare şi analiză a datelor biometrice compatibile cu cele din dotarea USSOCOM, dispozitive portabile pentru extracţia datelor din computere sau dispozitive de stocare a datelor etc.
• Sisteme C4ISR (Comandă, Control, Comunicaţii, Calculatoare, Informaţii, Supraveghere şi Recunoaştere): include dispozitive care pot furniza servicii PNT (Positioning Navigation & Timing) în absenţa semnalului GPS.

Amintim că în luna iulie 2018, Belgia a anunţat înfiinţarea Regimentului de Operaţii Speciale (ROS) prin transformarea Brigăzii de infanterie uşoară. ROS este compus din Grupul de Operaţii Speciale, Batalionul 2 Comando, Batalionul 3 Paraşutişti, Grupul 6 Comunicaţii şi Informatică şi Centrele de instruire.

FOS din AR achziţionează prestări de servicii de import-export produse militare

Potrivit unui website de monitorizare a licitaţiilor publice, U.M. 01016 Târgu Mureş, unitate cu competenţe în achiziţii de bunuri şi servicii pentru Comandamentul de Forţe pentru operaţii speciale (CFOS), în calitate de autoritate contractantă delegată, încearcă de la începutul anului să atribuie, prin licitaţie publică, prin procedură simplificată, un contract de prestări de servicii aferente realizării importurilor şi exporturilor de produse militare, pentru perioada 2019-2022, pentru un beneficiar unitate militară aflată în finanţarea Programului major Stat Major al Apărării/Conducere Strategică. Valoarea estimată a contractului de prestări de servicii este de 164.210,53 lei.

În conformitate cu prevederile caietului de sarcini, produsele vor fi livrate conform acordurilor LOA (Letter of Offer and Acceptance) încheiate de la Guvern la Guvern, între Guvernul Statelor Unite ale Americii – Departamentul Apărării şi Guvernul României – Ministerul Apărării Naţionale, iar valoarea maximă a produselor militare estimate a fi importate-exportate este de 63.157.894,72 lei (aprox. 15.058.748 USD).

Când ne referim la acorduri LOA putem să presupunem că este vorba despre execuţia unui program de asistenţă de securitate, în cadrul cooperării în domeniul securităţii, acordată de Guvernul SUA Guvernului României prin implementarea unui proces cunoscut sub denumirea de Foreign Military Financing (FMF)/Foreign Military Sales (FMS).

Din datele publicate nu reiese dacă produsele militare, dar şi cele cu dublă utilizare, în valoare de peste 15 milioane USD sunt subsecvente unui program de asistenţă de securitate americană pentru ”Crearea capacităţilor de execuţie a operaţiilor de stabilitate şi contraterorism” a forţelor armate ale unui stat străin de tipul Section 1206 (Train & Equip Authority)/2282 (Building Capacity of Foreign Security Forces), sau clasificate de tipul Section 127e ”Sprijinul FOS în operaţii de combatere a terorismului”.

Ce ştim este că programele de asistenţă de securitate acordate de guvernul SUA sprijină România să-şi modernizeze forţele armate, printre care şi FOS, în scopul îmbunătăţirii şi atingerii interoperabilităţii cu forţele armate ale NATO şi ale SUA şi creşterii capabilităţilor expediţionare de dislocare în sprijinul apărării colective a NATO şi al operaţiilor de stabilitate în coaliţiile din care fac parte şi SUA.

Potrivit unui raport al Biroului de audit al Guvernului federal al SUA (https://www.gao.gov/assets/700/692152.pdf), în perioada 2016-2017, România a beneficiat de asistenţă de securitate americană în valoare de 24.450.000 USD, în cadrul proiectelor de tip ”Global Train and Equip Projects” derulate prin grija US European Command (EUCOM).

Evident că beneficiarii unor programe FMS vor trebui să plătească anumite taxe generale necesare acoperirii costurilor de funcţionare ale structurilor guvernamentale SUA implicate în derularea unor astfel de proceduri de export-import de tehnică militară, sau furnizarea de servicii de securitate şi apărare.

Caietul de sarcini spune că valoarea comisionului perceput conţine totalitatea cheltuielilor suportate de către furnizor, inclusiv totalitatea operaţiunilor efectuate de comisionarii vamali (cu excepţia T.V.A. şi a cheltuielilor de depozitare rezultate din vina exclusivă a autorităţii contractante) şi va fi calculat ca procent din valoarea în lei a produselor militare estimate a  fi importate/ exportate. Cu toate acestea, prima licitaţie programată pentru data de 7 februarie 2019 a fost anulată deoarece la data limită de depunere de ofertă nu au existat ofertanţi înscrişi.

Deşi putem argumenta asupra motivelor care ar putea să fi contribuit la acest prim eşec, de la faptul că poate fi vorba despre lipsa expertizei în rândul antreprenorilor, despre valoarea contractului de prestări de servicii de 164.210,53 lei pentru un interval de timp de 3 ani (0,26% din valoarea produselor militare de importat), despre lipsa de informare referitoare la datele de desfăşurare a licitaţiei, sau de un amestec de cauze, raţiuni şi calcule, adevăratul motiv nu-l ştim.

Cert este că orice întârziere în procesul de achizţii de sisteme de armament şi echipamente pentru dotarea corespunzătoare a FOS din AR va afecta în mod negativ starea de operativitate a forţei, cu consecinţe nedorite asupra capacităţii acestor trupe de elită de a-şi îndeplini misiunile încredinţate, tocmai acum când acestea trec printr-un proces de modernizare şi adaptare la noile riscuri la adresa securităţii şi apărării naţionale.

Şi, la aproape un an de la înfiinţarea CFOS, în contextul în care, odată cu alocarea de către România a 2% din Produsul Intern Brut pentru apărare, cheltuielile de capital (înzestrare cu echipamente, infrastructură) ar fi trebuit să devină prioritare, nu prea am văzut achiziţii importante de tehnică şi echipamente militare pentru dotarea FOS din AR.

Măcar acum când putem beneficia de un sprijin financiar de la un partener de Alianţă să încercăm să profităm şi să identificăm, cu pragmatism, pârghiile şi stimulentele legale necesare pentru finalizarea cât mai rapidă a achiziţiilor de tehnică militară şi echipamente atât de necesare completării deficitelor.