Forţele pentru operaţii speciale americane i-au ajutat în secret pe talibani în Afganistan

O dezvăluire recentă a publicaţiei americane The Washington Post vine să confirme, în opinia mea, încă o dată, o astfel de afirmaţie.

Despre ce este vorba?

Se pare că, în ultima vreme, Forţele pentru operaţii speciale (FOS) americane i-au ajutat în secret, culmea, tocmai pe talibani în luptele duse de către aceştia împotriva unor inamici pe teritoriul Afganistanului (uneori pentru controlul teritoriului, alte ori din cauza diferenţelor politice), executând atacuri aeriene cu precizie chirurgicală de pe platforme aeriene americane, cu sau fără pilot la bord (drone), în sprijinul acestora.

Sursa citată menţionează un astfel de atac executat pe timpul unor confruntări dintre talibani şi luptătorii islamişti ai organizaţiei teroriste străină Stat Islamic Provincia Korasan (Islamic State of Iraq and the Levant — Khorasan Province - ISIS-K) ISIS-K, în provincia Kunar aflată la graniţa dintre estul Afganistanului şi nordul Pakistanului în care, aceştia din urmă, îşi aveau fieful.

FOS americane, în loc să planifice şi execute un atac îndreptat împotriva celor două facţiuni (talibanii pe de o parte şi luptătorii ISIS-K, pe de alta) au venit cu soluţia de a ataca aerian, în secret, membrii ISIS-K de pe platforme aeriene, atât cu, cât şi fără pilot la bord, ajutându-i astfel pe talibani în acţiunile lor de fixare a inamicului, oferindu-le un avantaj competitiv nesperat.

Acest lucru a fost recunoscut, sub protecţia anonimatului, chiar de un membru al FOS americane ce desfăşoară misiuni de combatere a terorismului şi care se află dislocate în Baza aeriană din Bagram, Afganistan. El a spus că: „Ceea ce facem cu ajutorul atacurilor aeriene împotriva ISIS-K este să îi ajutăm pe talibani să se mişte.”

Acţiunea pare asemănătoare cu folosirea, temporară şi evident la o scară mai mică, a unor grupuri armate intermediare (proxy), în cazul de faţă talibanii, pentru a rezolva problema ameninţărilor de securitate ridicate de către organizaţia teroristă ISIS-K, în principal, în estul Afganistanului.

Scriam în urmă cu doi ani într-un articol intitulat ”Schimbarea comenzii misiunii NATO Resolute Support din Afganistan. Implicaţii pentru Forţele pentru operaţii speciale din Armata României” că, în timp ce Misiunea Resolute Support condusă de NATO se concentrează pe efortul comun de instruire, consiliere şi asistenţă al forţelor afgane, efortul principal al misiunii americane de combatere a terorismului (CT) este de a destructura reţeaua teroristă Al Qaeda şi asociaţii săi şi a înfrânge organizaţia teroristă străină ISIS-K.

Obiectivul final, aminteam atunci, era protejarea forţelor americane şi zădărcinarea încercărilor de a transforma Afganistanul într-un refugiu sigur pentru teroristi, care să le permită să planifice atacuri împotriva SUA, intereselor SUA în străinătate, precum şi împotriva aliaţilor şi partenerilor acestora. Bineînţeles, acest lucru avea să se întâmple în complementaritate cu efortul principal al Misiunii Resolute Support.

Forţa Aeriană Talibană

Să fi fost soluţia aleasă de către FOS americane o abordare strategică indirectă şi mai puţin riscantă, cel puţin la adresa forţei proprii, prin care acestea şi-au propus să slăbească puterea de luptă, iar, în final, să distrugă organizaţia teroristă străină ISIS-K?

Se pare că da, deşi în toamna şi iarna anului trecut, cel puţin conform celor declarate de Administraţia Trump în perioada respectivă, FOS americane dislocate în Bagram îi ”trozneau” pe talibani cu ajutorul atacurilor aeriene „mai greu decât fuseseră loviti vreodată până la acel moment” în tentativa de a-i obliga pe aceştia să se întoarcă la masa tratativelor. Cu toate acestea, armata americană a ajutat discret talibanii să slăbească ISIS-K în feiful lor din Provincia Kunar, împiedicând astfel ca ţară să cadă în mâinile grupului terorist, despre care americanii susţin că aspiră să lovească America şi Europa.

Interesant este şi faptul că americanii au făcut acest lucru fără a fi nevoie să comunice cu talibanii, ci doar observând condiţiile din câmpul de luptă şi ascultând convorbirile dintre membrii grupului (cu mijloacele specifice de intelligence, supraveghere şi recunoaştere din dotare, inclusiv drone).

Ca un fel de confirmare a celor declarate sub protecţia anonimatului, în interiorul structurii de FOS americane dislocată în Baza Aeriană din Bagram, Afganistan şi care execută misiuni de combatere a terorismului, echipa care se ocupă cu sarcina de a planifica şi executa misiunile de atac aerian în sprijinul talibanilor este cunoscută, în glumă, drept „Forţa Aeriană Talibană”.

Cu informaţiile obţinute de la platformele pentru interceptarea convorbirilor talibanilor (mijloace SIGINT) membrii echipei FOS puteau indica când şi unde, în munţi, talibanii pregăteau lovituri împotriva Statului Islamic, ca ulterior să poată planifica atacurile aeriene acolo unde ar fi fost cele mai utile.

Unităţile talibane din teren au părut dispuse să primească ajutorul, aşteptând în aceste circumstanţe să declanşeze atacurile asupra poziţiilor ISIS-K până în momentul în care auzeau şi vedeau exploziile şi impactul produs de bombele şi rachetele Hellfire americane.

Şi se pare că nu ar fi fost pentru prima oară când talibanii au primit ajutor din partea forţelor americane. În scopuri strategice, acestea obişnuiau să „deconflicteze” cu talibanii, abţinându-se de la bombardarea unităţilor talibane care aveau intenţia să pregătească atacuri împotriva Statului Islamic. 

Unii autori cred că acţiuni militare precum cele prezentate anterior ar putea oferi o idee asupra a ceea ce le aşteaptă pe Statele Unite ale Americii în Afganistan. Este vorba despre externalizarea a ceea ce a fost mult timp o misiune militară de bază a SUA - lupta împotriva Statului Islamic şi a Al-Qaeda - către forţele greu de coordonat ale Guvernului afgan şi către talibani, dar cu sprijinul unor forţe antiteroriste americane oferit, în unele cazuri, ambilor actori.

Din punct de vedere tehnic, SUA şi talibanii au fost de acord la începutul anului 2020 să înceteze să se atace reciproc şi din luna februarie niciun militar american nu a mai fost ucis în atacurile talibanilor.

În Afganistan, situaţia de securitate rămâne volatilă

Cu toate acestea, un lucru rămâne cert. În Afganistan situaţia de securitate este încă volatilă. Într-o declaraţie recentă la televiziunea BBC, comandantul Misiunii Resolute Support, generalul american Austin Miller afirma: ”Violenţa este prea mare. Ceea ce am spus tot timpul este că toate părţile trebuie să o reducă.”

Potrivit portalului Misiunii Resolute Support accesat la data de 29.10.2020, pe teritoriul Afganistanului mai erau în total 15.937 de militari din 38 de naţiuni contributoare, din care 8.000 americani, deşi Preşedintele american a declarat, într-un interviu acordat la începutul lunii octombrie canalului american Fox Businness, că numărul acestora ar fi scăzut la 4.000.

România este contabilizată în această statistică cu un număr de 738 de militari aflaţi la datorie, încă, pe acele meleaguri. Evident, printre aceştia se numără şi câţiva zeci de operatori de FOS.