Forţele navale pentru operaţii speciale - multiplicator de forţă în cadrul planificării şi executării operaţiilor de interdicţie maritimă

Forţele navale pentru operaţii speciale (FNOS) sunt un multiplicator de forţă care vin în sprijinul Forţelor navale române ce execută astfel de misiuni de monitorizare şi control al traficului maritim sau de control al navelor militare şi civile pătrunse în zona de interdicţie. Membri ai acestor capabilităţi de elită au exersat proceduri ale misiunilor de interdicţie maritimă pe timpul exerciţiului multinaţional „Sea Breeze 19” desfăşurat în bazinul vestic al Mării Negre, în luna iulie 2019.

Definiţie

În literatura de specialitate NATO[i], operaţia de interdicţie maritimă (maritime interdiction operation - MIO) este definită ca ansamblul măsurilor din domeniul naval, necesare punerii în aplicare a legislaţiei (”seaborne enforcement measures”) referitoare la interceptarea deplasării pe cale maritimă către şi dinspre apele terioriale sau zona de responsabilitate, a anumitor tipuri de obiecte desemnate (”certain types of designated items”). Aceasta este limitată, de regulă, la interceptarea şi, doar dacă este necesar, la abordarea navelor în scopul verificării, redirecţionării sau confiscării/ sechestrării încărcăturii, în sprijinul aplicării unor sancţiuni economice sau militare.

Obiectivele MIO sunt de a determina dacă o navă/ ambarcaţiune respectă sau încalcă motivul de interdicţie declarat şi de a colecta informaţii despre itinerariul şi intenţiile viitoare ale acesteia şi despre activităţile militare şi de transport în şi în jurul porturilor unei ţări aflate, de exemplu, sub embargou.

Capabilităţile navale angajate în planificarea şi executarea MIO desfăşoară, de regulă, interogarea navelor şi ambarcaţiunilor, altele decât cele care execută trecerea inofensivă[ii], trimiterea de echipe înarmate de abordare (boarding) a navelor şi ambarcaţiunilor  desemnate ca suspecte, verificarea documentelor de transport şi a încărcăturii acestora, căutarea şi identificarea încărcăturilor ilegale şi interzise, forţarea părăsirii apelor teritoriale sau zonei desemnate de către navele şi ambarcaţiunile suspecte şi eventuala confiscare/ sechestrare a acestora în cazul refuzului de a părăsi apele teritoriale. Una din procedurile folosite în acest sens este procedura de vizitare, abordare, căutare şi eventuală confiscare/ sechestrare (visit, board, search, and seizure - VBSS) a navei/ ambarcaţiunii.

În mod normal, fără o rezoluţie a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), navele care au încălcat normele internaţionale şi transportă încărcături interzise nu pot fi confiscate în timpul unei MIO executate de NATO, ele fiind redirecţionate către un port terţ sau către portul de origine.

Întrebuinţarea FNOS în operaţiile de interdicţie maritimă

Potrivit doctrinei (am argumentat în acest articol de ce România are nevoie de o nouă doctrină a operaţiilor speciale) FNOS din Armata României (AR) ar trebui întrebuinţate, de regulă, la planificarea şi executarea misiunilor cu grad ridicat de risc, de abordare a navelor şi ambarcaţiunilor ostile, care nu cooperează şi se opun/ rezistă abordării (opposed boarding).

Literatura NATO consideră că avem de-a face cu acţiuni de ”opposed boarding” atunci când una, mai multe, sau toate condiţiile următoare sunt îndeplinite: comandantul refuză în mod activ să permită abordarea navei/ ambarcaţiunii proprii; măsurile de rezistenţă pasivă în vigoare sunt în mod clar destinate să provoace vătămare sau să creeze un mediu foarte periculos pentru forţele ce urmează să execute abordarea (boarding-ul); informaţiile indică apariţia unei ameninţări la bordul navei/ ambarcaţiunii sau că la bordul acesteia se află elemente teroriste.

De asemenea, datorită instruirii lor speciale, FNOS mai pot fi folosite în cadrul MIO şi la executarea procedurii de vizitare, abordare, căutare şi eventuală confiscare/ sechestrare a navei/ ambarcaţiunii cu ajutorul infiltrării din elicopter, pe frânghia rapidă, procedură denumită în limbaj NATO ”heliborne visit, board, search, and seizure (HVBSS) procedure”, precum şi la planificarea şi executarea operaţiilor speciale sub apă.

Acestea sunt misiuni specifice FNOS, iar ele nu pot fi aprobate să fie executate de echipele de boarding aflate la bordul navelor din dotarea Forţelor navale participante la MIO, altele decât cele de forţe pentru operaţii speciale. Pentru minimizarea riscului asupra forţei, în eventualitatea că o procedură de tip VBSS devine, pe timpul executării acesteia, una de ”opposed boarding”, misiunea executată de echipa de boarding care nu este formată din operatori FNOS trebuie abandonată şi trebuie executate, imediat, procedurile de extracţie a echipei.

Importanţa MIO pentru asigurarea securităţii maritime şi în gestionarea crizelor

Pentru România, ţară riverană Mării Negre, cu un litoral (ţărmul terestru) ce se întinde pe o lungime de 245 km (trei sectoare geomorfologice - Delta Dunării, Razim-Sinoe şi coasta Dobrogei), cu o mare teritorială[iii] având lăţimea de 12 mile marine (22,224 km), cu o zonă contiguă (fâşia de mare adiacentă mării teritoriale) care se întinde spre largul mării până la distanţa de 24 mile marine şi cu o zonă economică exclusivă situată până dincolo de limita apelor mării teritoriale şi adiacent acestora, existenţa unor capabilităţi navale în măsură să planifice şi execute întreaga gamă de misiuni de interdicție maritimă, în sprijinul aplicării legislației internaționale și al prevenirii proliferării armelor de distrugere în masă, contribuie în mod decisiv la asigurarea securităţii maritime şi a gestionării crizelor, inclusiv în eventualitatea producerii unor ameninţări şi acţiuni de natură hibridă.

În aceste zone România îşi exercită suveranitatea în conformitate cu legislaţia naţională, cu prevederile convenţiilor internaţionale la care este parte şi ţinând seama de principiile şi normele dreptului internaţional şi exercită, de asemenea, controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, ale legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat.

În acest sens, printre misiunile Forţelor navale române enumerate pe site-ul propriu regăsim şi ”Participarea la operaţiuni de interdicţie maritimă prin monitorizarea şi controlul traficului maritim, controlul navelor militare şi civile pătrunse în zona de interdicţie”. În mod normal, în cadrul acestor misiuni, la bordul navelor militare ale Forţelor navale (ex. fregatele de tip 22 şi Mărăşeşti) trebuie să existe echipe de boarding proprii, iar FNOS pot furniza, la solicitarea Statului Major al Forţelor Navale, acele capabilităţi specifice suplimentare care vin să augmenteze echipajul navei (cu o grupă dintr-un detaşament naval de operaţii speciale), în rol de multiplicator de forţă în măsură să execute misiunile specifice cu un grad de risc sporit, menţionate anterior.

Particularităţi ale misiunilor de ”opposed boarding” executate de FNOS

În cadrul MIO fazele de abordare a navei (boarding) şi scotocire/ căutare sunt printre cele mai importante, dar şi printre cele mai periculoase. Boarding-ul este periculos atât pe timpul operaţiunilor de inserţie pe apă cu ambarcaţiuni mici sau cu ajutorul elicopterului (dacă este disponibil), cât şi pe timpul execuţiei operaţiunilor efective de abordare şi scotocire/ căutare a navei/ ambarcaţiunii suspecte. În aceste condiţii este imperativ necesar ca membri echipei de boarding să dea dovadă de adaptabilitate la dinamica mediului operaţional-tactic, să fie relaxaţi, dar în măsură să gândească rapid şi raţional, să dea dovadă de încredere şi siguranţă în abilităţile şi deprinderile proprii, să adopte o poziţie cordială, rămânând în permanenţă în alertă psihică şi fizică pentru a răspunde rapid provocărilor, dacă este necesar.

Înaintea trecerii la executarea misiunii, regulile de angajare trebuie revizuite cu atenţie, scenariile discutate şi procedurile repetate astfel încât echipa de boarding, structura de comandă-control (C2), precum şi structura de sprijin MIO a navei să fie pe deplin pregătite să execute întreaga misiune de VBSS. De asemenea, criteriile No-Go (criterii funcţie de care se decide abandonarea sau nu a misiunii) trebuie să fie înţelese în mod clar de toţi participanţii la misiune, acestea trebuie evaluate în mod continuu în toate fazele operaţiei, iar fiecare operator trebuie să fie capabil să recunoască potenţialele probleme şi să fie instruit pentru a face faţă acelei situaţii şi/ sau, eventual, să abandoneze misiunea, având în vedere securitatea personalului.

În cazul misiunilor reale, membri echipelor de boarding trebuie să fie în permanentă stare de alertă fizică şi psihică şi, în acest sens aceştia trebuie scutiţi, pe cât posibil, de la efectuarea serviciului de permanenţă pe navă. De cele mai multe ori o echipă de boarding este obligată să urce înălţimi de până la 20 de metri, pe scara de pilot, de la ambarcaţiunea de inserţie, până la bordul navei suspecte, pe timp de noapte şi în condiţii de vreme nefavorabilă şi de aceea operatorii trebuie să fie într-o permanentă condiţie fizică excelentă.

Ca în orice altă operaţie specială, informaţiile cât mai precise şi furnizate în timp util sunt determinante în analiza comparativă ameninţare/ grad asociat de risc versus capabilităţi acţionale la dispoziţie/ beneficiile misiunii de interdicţie maritimă, în cazul particular al ”opposed boarding”.

Pachetul de forţe necesar executării misiunii de ”opposed boarding” de către FNOS ar trebui să includă ambarcaţiuni rapide de inserţie pe apă tip Rigid Hull Inflatable Boat (RHIB), elicopter de sprijin, o grupă sau un detaşament naval de operaţii speciale şi echipamentul de luptă, inclusiv materialele periculoase (pentru toate acestea trebuie prevăzute locuri de depozitare la bordul navei gazdă). În cazul acestor misiuni, pentru a realiza surprinderea adversarului, de multe ori este nevoie de folosirea aşa numitei metode de inserţie dincolo de orizont (over the horizon - OTH), cu platforme de tip RHIB.

În loc de concluzii

Sunt foarte multe alte elemente pe care specialiştii le iau în calcul atunci când planifică,  se instruiesc şi pregătesc, execută şi evaluează astfel de operaţii speciale.

Nu mai ştiu care este măsura performanţei actuale a FNOS din AR în executarea unor astfel de misiuni dificile şi complexe, dar cred că orice oportunitate de instruire şi exersare a procedurilor de VBSS trebuie exploatată de către astfel de capabilităţi militare, în mod repetat. De la cunoaşterea tactică a psihologiei echipei de boarding şi gestionarea stresului indus de acţiunile de combat, la problemele practice de execuţie efectivă a procedurilor de boarding la nivel tactic (instrucţia tragerii, inclusiv sniper de pe platforme instabile, scotocire/ căutare, controlul echipajului, operarea ambarcaţiunilor mici, inserţia/ extracţia cu platforme de tip RHIB, inserţia/ extracţia cu ajutorul elicopterului, abordarea navelor sub diferite ameninţări etc.), la culegerea de informaţii şi până la planificarea diferitelor faze ale operaţiei de interdicţie maritimă şi integrarea celorlalte elemente de sprijin, precum cel aerian apropiat, toate aceste abilităţi şi deprinderi trebuie permanent antrenate, perfecţionate, sau măcar menţinute.

Mă gândeam că un exerciţiu multinaţional precum Sea Breeze 19 organizat de Forţele navale din Ucraina cu sprijinul NATO şi desfăşurat în bazinul vestic al Mării Negre, în luna iulie 2019, la care au participat şi nave militare din dotarea Forţelor navale române ar fi putut fi o astfel de oportunitate. Şi pentru că în în mass-media românescă nu au ”transpirat” informaţii referitoare la antrenamentele pe care le-au executat FNOS din Divizionul 164 Forţe navale pentru operaţii speciale, am căutat şi am avut şansa să găsesc aici un videoclip de promovare a exerciţiului multinaţional Sea Breeze 2019 în care, surprinzător, am putut identifica atât simularea unei misiuni de VBSS de către operatori români de FNOS, cât şi o scurtă evoluţie pe mare a Fregatei 221 ”Regele Ferdinand” din dotarea Forţelor navale române, participantă şi ea la exerciţiul multinaţional.

Se pare că, în cadrul exerciţiului, militarii români au exersat o infiltrare pe mare cu o ambarcaţiune de mici dimensiuni tip RHIB, urmată de execuţia unei proceduri complete de boarding VBSS la bordul Fregatei canadiene HCMS ”Toronto” care a făcut parte din gruparea navală permanentă SNMG-2 (Standing NATO Maritime Group) şi care a operat în Marea Neagră, pe perioada exerciţiului. Ca o confirmare suplimentară că au participat la exerciţiu, i-am putut identifica pe câţiva dintre operatorii FNOS într-o fotografie de la ceremonia de sosire în Portul Militar Constanţa a Fregatei „Regele Ferdinand” F-221 la finalul participării ei la misiuni în cadrul Grupării Navale Permanente a NATO, SNMG2 şi la exerciţiile Sea Breeze 2019 şi la exerciţiul Breeze 2109 organizat de Bulgaria.

Reamintim că Forţele navale pentru operaţii speciale se subordonează Comandamentului forţelor pentru operaţii speciale şi reprezintă componenta navală a trupelor de elită ale Ministerului Apărării Naționale care au participat la misiuni specifice în vestul Oceanului Indian, în cadrul Operației Atalanta a Forțelor Navale ale Uniunii Europene de combatere a pirateriei somaleze, la misiuni de instruire, consiliere și asistență a unor structuri militare din țări partenere în Dialogul Mediteranean al Alianței, în cadrul unui element de comandă al Comandamentului NATO de Operații Speciale, participant la Operația de securitate maritimă Sea Guardian, din Marea Mediterană, precum şi la misiuni de instruire, consiliere și asistență a Forțelor de Securitate afgane, în teatrul de operații Afganistan.

Operatorii FNOS din Divizionul 164 Forţe navale pentru operaţii speciale pot fi consideraţi Navy SEALs de România. S-ar putea să-i vedem evoluând, ca de obicei, în cadrul exerciţiului naval întrunit ”Forţele Navale Române 19” planificat să se desfăşoare la Constanţa, odată cu celebrarea Zilei Marinei Române, la data de 15 august 2019.