Forţele hibride - mercenari, armate private

Invazia Crimeei de către Rusia în anul 2014 a fost, în fapt, omologarea prin luptă a conceptului de război hibrid modern. Despre războiul hibrid s-a scris şi s-a vorbit foarte mult în ultimii 7-8 ani. Acesta a fost asociat mai ales cu războiul informaţional şi cel cibernetic şi mai puţin cu acţiunile de luptă ale mercenarilor, miliţiilor, forţelor speciale sau ale armatelor private care acţionează cu ştirea, finanţarea, dar fără implicarea formală guvernelor marilor puteri. Aceste forţe aflate mai degrabă în zona gri decât în cea legală sunt denumite de unii analişti ca fiind forţe hibride. Acestea acţionează, de regulă în favoarea regimurilor dictatoriale sau autoritare. Ele sunt folosite însă şi de către unele state, cu mare putere financiară, pentru a acţiona cu mijloace şi în medii în care implicarea guvernelor le-ar afecta prestigiul şi credibilitatea.  

Forţele hibride sunt constituite din foşti militari de înalt profesionalism care, din diverse motive au părăsit structurile active ale armatei sau servicilor de informaţii naţionale. Aceştia semnează contractele sau primesc misiunile de la persoane private sau guverne, întotdeauna prin proxi.

Într-un articol publicat în iulie 2018 de revista  Russian Military-Industrial Courier , comandantul Districtului Militar Sud al Rusiei, general colonel Alexandr Dvornikov, erou al Federaţiei Ruse, aprecia succesul în utilizarea mercenarilor ruşi fără uniforme, a miliţiilor locale ca şi a trupelor regulate pentru eliminarea rebelilor sirieni ce acţionau împotriva regimului Assad. În cartea sa The Staff of Future Wars (Statul Major al Războaielor Viitorului, Dvornikov afirmă faptul că tehnicile şi tacticile folosite de forţele hibride ruse în Siria sunt un exemplu al modului în care Putin va acţiona împotriva forţelor de eliberare în orice loc pe pământ.  Acest gen de forţe au fost denumite de generalul rus ca forţe expediţionare ieftine.

Analizând cartea lui Dvornikov, Mark Voyger fost consilier al general locotenent Ben Hodges, fost comandant al Trupelor de uscat ale SUA în Europa, sublinia faptul că aceasta reprezintă un adevărat manual al  folosirii mercenarilor, miliţiilor şi tacticilor sub acoperire “pentru a câştiga războaie nu împotriva armatei SUA, a Europei sau NATO ci împotriva revoltelor populare ca cea din Siria” 

Această combinaţie de forţe speciale, mercenari, miliţii constituite din forţe locale formează ceea ce Dvornikov a numit ca fiind grupuri integrate, şi au fost folosite, conform afirmaţiilor sale, şi de către SUA în Iugoslavia şi în Irak. În Balcani este cunoscut cazul firmei americane MPRI, formată din foşti militari ai SUA, care a instruit armata croată.

Afirmaţiile din cartea lui Dvornikov amintesc de celebrul articol al Şefului Statului Major General al Armatei Ruse generalul Gherasimov referitor la războiul hibrid, cunoscut ca Doctrina Gherasimov. Cercetătorul britanic Mark Galleoti, profesor la Royal United Services Institute,  a afirmat că şeful Armatei Rusiei s-a inspirat în aceste acţiuni, din modul în care au acţionat SUA pentru a controla guvernele unor ţări din zone de interes strategic.

Forţele hibride sunt constituite din grupări integrate în care sunt folosite, în primul rând resursele umane locale grupate pe principii de opoziţie faţă de forţele antagoniste, naţionalişti extremişti sau grupări confesionale. Acestea sunt organizate în structuri paramilitare conduse de foşti militari angajaţi de firme private. De multe ori acţiunile militare sunt conduse chiar şi de Forţe Speciale din armata activă, aşa cum este exemplul participării Forţelor Speciale ruse în Siria, în sprijinul lui Assad începând cu anul 2015.

Prezentând modul de acţiune al forţelor hibride în Siria, Dvornikov discreditează armata siriană insistând pe slăbiciunile acesteia pentru a evidenţia, în fapt, succesele grupărilor integrate ce au acţionat, prin proxi, sub comandă rusă.

Direcţiile principale de acţiune ale forţelor hibride în Siria au fost:

-        lansarea de lovituri cu scopul de a reduce potenţialului economic al forţelor potrivnice lui Assad pentru ca acestea să nu mai aibă suficiente resurse  financiare pentru finanţarea acţiunilor îndreptate împotriva regimului aflat la guvernare

-        desfăşurarea de acţiuni psihologice şi de dezinformare îndreptate către liderii militanţi în vederea descurajării acestora ca şi a limitării capacităţii lor de conducere.

-        creşterea mobilităţii şi a manevrabilităţii forţelor de distrugere pe direcţiile de interes în favoarea regimului Assad

-        folosirea eficientă a tacticilor luptelor de guerilă urbană: pasaje subterane, tuneluri, comunicaţii specializate, mijloace de distrugere şi echipamente de construcţii adecvate

-        implicarea în acţiuni de mare mobilitate a vehiculelor uşoare de tip Tachanka

-        utilizarea de echipamente mobile pentru atacuri cibernetice la nivel tactic ca şi sisteme de bruiaj atât a comunicaţiilor cât şi a sistemelor de declanşare radio a dispozitivelor explozive improvizate.

Modul în care forţele hibride ruse au acţionat în Siria poate să fie un exemplu al modului în care se vor desfăşura conflictele în viitorul apropiat. O dovadă în acest sens este gruparea de aproximativ 100 de militari conduşi de un general al forţelor terestre ruse care au aterizat pe aeroportul din Caracas în Venezuela, în vederea acordării sprijinului necesar dictatorului Maduro, pe care Rusia intenţionează să o facă operaţională prin firme militare private fără implicarea formală a guvernului rus. Mercenarii ruşi care au acţionat în Siria s-au specializat în folosirea tacticilor hibride pe care le pot aplica, pe bază de contract, în orice parte a lumii, inclusiv în Venezuela..

Activarea acestora se poate face prin contractarea companiilor private care primesc doar misiunea, modul de îndeplinire a acesteia aparţinând în totalitate contractorului fără a ţine cont de restricţiile legale.

Una dintre cele mai eficiente firme de mercenari care acţionează în prezent în Siria ca şi în alte zone ale lumii unde Rusia are interese strategice, este Wagner Group.

Wagner este numele de cod ce a aparţinut ofiţerului GRU, locotenent colonel Dmitry Utkin, fondatorul  companiei, finanţată de Evgheny Prigozin, un apropiat al lui Putin, care se află şi pe lista sancţiunilor impuse Rusiei de către SUA.

Firma Wagner s-a făcut cunoscută prin misiunile sale în Ucraina în anul 2014 şi în Siria, începând cu anul 2015. Recrutarea de luptători se face din rândurile armatei ruse, mai ales dintre cei care au participat la misiuni de luptă atât pe teritoriul Rusiei cât şi în afara ei. Mercenarii se supun unor riscuri uriaşe, însăşi existenţa lor într-o anumită zona a lumii fiind, în orice condiţii, negată de reprezentanţii oficiali ai guvernului rus.

În conformitate cu datele făcute publice, pentru a-şi atrage recruţi, Wagner oferă salarii de 250.000 de ruble (aproximativ 4.000 $) pe lună, cu mult peste salariul unui militar profesionist rus. Riscul este însă pe măsură. Este cunoscut faptul că în februarie 2018 câteva zeci de mercenari ruşi au fost ucişi pe timpul atacului unei baze militare aparţinând forţelor antiguvernamentale siriene în care erau poziţionate forţe militare aparţinând SUA. A fost prima ciocnire dintre Forţele Armate ale Rusiei şi cele ale SUA din Siria. Rusia a negat însă faptul că mercenarii participanţi la luptă ar fi avut vreo legătură cu autorităţile ruse.

Fără a fi făcute publice date oficiale, se presupune că în Siria ar acţiona aproximativ 2.000 de luptători aparţinând firmei Wagner.

Misiunile mercenarilor aparţinând companiei Wagner se subordonează, în primul rând planurilor operative ale armatei ruse, participând acolo unde nivelul de pericol este cel mai ridicat. De asemenea, nu de puţine ori aceştia primesc şi comenzi de la persoane private privind obiective economice sau protecţia persoanelor în mediul ostil. De exemplu, Wagner trebuie să ocupe şi să apere zone de extracţie petrolieră în Siria, pe baza comenzii şi finanţării lui Prigozin care are afaceri în acest domeniu. Tot el este cel care asigură echiparea mercenarilor prin punerea la dispoziţia acestora de armament cu mare capacitate de distrugere dar şi din categoria dirty bombs.

Componenţa de mercenariat din cadrul forţelor hibride ale Rusiei poate servi scopurilor lui Putin prin efectuarea de incursiuni militare clandestine şi fără autor cert, în teritoriile statelor vecine, pregătirea forţelor proxi pentru destabilizarea guvernelor democratice ale unor state de interes, sau prin acţiuni decisive asupra unor posibile grupări ruse ostile lui Putin.                    

Acţiunile forţelor hibride de contact şi de distrugere prin operaţii clandestine şi cu imposibilitatea de a fi atribuite unui anumit guvern reprezintă o nouă formă de desfăşurare a războiului hibrid care se poate suprapune celorlalte forme de manifestare a războiului modern.