Forţele Armate ale Ucrainei după un an sub comanda lui Zelensky

Se înţelege că permanentizarea războiului din Donbas a obligat conducerea statului să se concentreze într-o primă etapă pe reconsolidarea ”din mers” a Forţelor Terestre (FT), apoi  pe revitalizarea treptată a Forţelor Aeriene Militare (FAM). Deşi Marina Militară (FMM) a fost cea mai afectată – a pierdut circa 70% din capabilităţi şi personal în criza provocată de Rusia în Crimea, a trebuit să aştepte timpuri mai bune.

Abordările din ultimul an tind însă să reechilibreze şi să armonizeze dezvoltarea FAU, cel puţin la nivelul documentelor programatice de planificare a apărării pe termen mediu. Au fost elaborate strategii pentru dezvoltarea FMM şi a FAM ucrainene până în 2035. Planurile sunt ambiţioase, dar aceste întreprinderi presupun finanţări uriaşe, greu de susţinut chiar şi pentru state cu economii performante. De unde şi riscul ca lipsa de realism în planificarea apărării să facă extrem de dificilă implementarea acelor planuri.

Viziunea generală de dezvoltare a Forţelor Armate.

Rada Supremă (n.n. - parlamentul) a amendat recent, în plină pandemie, ”Legea privind securitatea naţională a Ucrainei”, o lege adoptată acum doi ani şi apreciată de unii parteneri externi datorită unor elemente reformatoare pe care le-ar fi adus în sistemul de apărare şi securitate naţională. Legea viza reforma achiziţiilor de stat pentru apărare şi sistemul de management al industriei naţionale de apărare. Deşi unele cercuri interesate aveau reţineri de a aprecia impactul real al legii asupra reformei sistemului naţional de apărare şi securitate, tocmai datorită lipsei unui progrea real în acest domeniu şi în ceea ce priveşte asigurarea unui control civil real asupra armatei şi serviiciilor speciale ucrainiene. Ultima este se pare o problema greu gestionabilă şi în prezent. Oricum, noile amendamente au urmărit cu precădere asigurarea cadrului juridic pentru implementarea mai accelerată a reformei în zona apărării.

Pe scurt, au fost vizate transformarea organismelor de comandă şi control militar la toate nivelurile FAU, precum şi introducerea unor funcţii noi în fruntea ierarhiei militare. A fost realizată o delimitare între funcţia de comandant-şef al FAU şi cea de şef al Statului Major General, ambii fiind numiţi şi eliberaţi din funcţie de preşedinte, căruia şi raportează despre activitatea lor. Aceasta a permis preşedintelui Zelensky să numească (1) persoane loiale în funcţii în primul eşalon de comandă al Forţelor Armate ale Ucrainei (FAU). Demersul s-a dorit probabil a fi un semnal clar către ceilalţi ofiţeri-comandanţi care acţionează în Donbas şi care nu au avut o prestaţie care să mulţumească pe şeful statului ucrainean.

Tot în acest prim an al mandatului preşedintelui Zelensky, s-a reuşit crearea unei Viziuni asupra dezvoltării Forţelor Armate ale Ucrainei, document conceptual care include direcţiile de acţiune ale comandantului-şef pentru dezvoltarea FAU în general, respectiv la nivelul categoriilor de forţe, pentru următorii 10-15 ani. De notat că linia generală este aceea de a se implementa standardele, procedurile şi măsuri de interoperabilitate cu NATO în toate domeniile apărării, creşterea efectivelor militare angajate în operaţii de coaliţe ale NATO, sau în exerciţii militare multinaţionale. Misiunea fundamentală a FAU nu a fost schimbată, dar au fost determinate principalele priorităţi de dezvoltare, astfel:

- adaptarea sistemului de comandă întrunită şi a celui de comandă şi control C2,  inclusiv cu ”separarea autorităţilor” între Ministerul apărării (MAp) şi FAU, acceptând de la MAp funcţii extrinseci şi personal, respectiv între Statul Major General, Comandamentul Forţelor Unificate, comandamentele categoriilor de forţe, genurile de armă şi de trupe independente, în ceea ce priveşte planificarea angajamentelor, comanda şi controlul forţelor, respectiv generarea de forţe,

- crearea Comandamentelor operaţionale ale FAM şi FMM, dezvoltarea capabilităţilor C2 pe timpul desfăşurării unei operaţii de apărare, asigurarea echilibrului optim între categoriile de forţe, genurilor de arme şi trupe independente;

- asigurarea unui nivel ridicat de pregătire de carieră a personalului militar prin instrucţie specifică în Ucraina sau în străinătate, introducerea termenelor de serviciu rotativ (model NATO) la toate eşaloanele, asigurarea unei pregătiri intense de limba engleză pentru 100% dintre ofiţeri şi cel puţin 50% din subofiţeri;

- menţinerea unităţilor militare la niveluri ridicate de pregătire pentru luptă, dotarea cu echipamente militare adecvate şi asigurarea stocurilor de luptă în stare tehnică de operativitate. Achiziţiile de armamente vor asigura cu prioritate unităţile combatante,

- achiziţiile şi dezvoltarea de echipamente militare noi ar trebui să se realizeze în primul rând pentru asigurarea de tehnică de vârf de cercetare/intelligence militar, de război electronic, de comunicaţii, de apărare aeriană şi arme cu putere mare de foc. Iar industria naţională de apărare ar trebui să-şi sincronizeze eforturile pentru a fabrica noi echipamente militare, potrivit necesarului de achiziţii,

- restaurarea sau dezvoltarea infrastructurilor militare, construirea de noi baze militare, dezvoltarea sistemului teritorial de apărare, pregătirea operativă a teritoriului şi populaţiei Ucrainei pentru apărare,

- instituirea unei cooperări efective a puterilor legislative şi executive pentru a asigura dezvoltarea completă a forţelor de apărare ale statului ucrainean.

Strategia 2035 de dezvoltare a Forţelor Maritime Militare

Urmare a agresiunii hibride a Rusiei din 2014, Ucraina a pierdut o mare parte a marinei sale militare – circa 70% dintre nave şi infrastructurile militare navale şi 75% din marinarii militari. Statul ucrainean are 2759 km de litoral şi peste 72 de mii de kmp de Zonă (maritimă) Economică Exclusivă. Peste un sfert din PIB este generat de regiuni ale căror economii sunt conectate la Marea Neagră şi Marea Azov. Prin construcţia podului Kerch, Rusia a blocat libera circulaţie a navelor civile indifent de pavilion şi obstrucţionează navigaţia în Marea Azov, subminând grav economia ucraineană. Evaluarea ameninţărilor militare pentru marina militară a ridicat patru probleme: războiul viitorului (2); factorul Rusia; influenţa dezvoltării economice; sistemul de parteneriate. Nu se exclude faptul că noile mijloace de război vor necesita o legislaţie nouă.

Reconstrucţia forţelor navale militare a devenit o prioritate de importanţă excepţională, pentru securizarea şi protejarea apelor teritoriale şi a litoralelor, respectiv a intereselor economice şi de securitate ale Ucrainei, misiuni atribuite tradiţional forţelor militare navale. Obiectivul central este restabilirea capabilităţilor navale militare la un nivel care să permită asigurarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale. Este o problemă dificilă, foarte costisitoare şi care necesită o perioadă considerabilă de timp.

A fost generată ”Strategia 2035 de dezvoltare a Forţelor Navale ale FAM ale Ucrainei”, care exprimă opţiunea pentru o forţă maritimă modernă, agilă şi inovativă, capabilă să desfăşoare operaţiuni clasice şi asimetrice decisive. Cinci elemente sunt definitorii - personalul, armamentul şi echipamentele militare, coeziunea forţelor, pregătirea pentru luptă şi asigurarea logistica completă.

Au fost stabilite trei priorităţi şi trei etape sau faze de implementare, toate incluzând achiziţii de noi nave de suprafaţă, submarine, avioane pentru marină şi alte echipamente specifice. Prima etapă, 2020-2025, va viza achiziţia capabilităţilor pentru averizare timpurie şi informaţii militare, pentru restabilirea controlului asupra apelor teritoriale, la aproximativ 40 de mile nautice de coasta Ucrainei. Controlul asupra apelor teritoriale va presupune acţiuni consolidate ISR/MDA în afara zonei de 12 mile.

A doua etapă, anii 2025 – 2030, ar asigura recuperarea şi dezvoltarea capacităţilor de protejare a intereselor naţionale ale Ucrainei în Marea Neagră şi Marea Azov, în ZEE maritimă a Ucrainei, până la 200 de mile nautice de coastă. Aceasta presupune cu precădere construirea de sisteme de interdicţie pentru acţiuni inamice – capabilităţi ”Sea Denial”, capabilităţi navale de lovire cu rază lungă de acţiune, armamente de mare precizie - sisteme anti-rachetă, anti-navă şi anti-desant maritim bazate pe platforme navale, terestre şi aeriene, achiziţia de nave pentru crearea de baraje de mine, armamente de apărare de coastă, inclusiv echipamente de război electronic.

A treia etapă, anii 2030 - 2035, va fi şi cea a marilor achiziţii pentru asigurarea controlului asupra zonelor de litoral, a apelor interne şi celor teritoriale, protecţia infrastructurilor portuare, pentru realizarea sistemului ”Sea Control”. Se prevede dezvoltarea de capabilităţi navale de anvergură inclusiv pentru a asigura interesele naţionale ucrainiene în Marea Neagră şi Oceanul Mondial. Accentul va fi pus pe dezvoltarea de capabilităţi de lovire pe mare şi uscat, creşterea numărului de  sisteme de rachetă anti-navă, rachete de croazieră.

Viziunea dezvoltării pe termen mediu a Forţelor Aeriene Militare.   

Strategii militari ucrainieni au elaborat (15 mai) ”Viziunea 2035 de dezvoltare a Forţelor Aeriene Militare ale Ucrainei”, document care proiectează renaşterea aviaţiei militare ucrainiene, în special pe dimensiunea de (re)înzestrare cu noi avioane de luptă, elicoptere şi echipamente moderne de luptă aeriană. Conform  ”Viziunii 2035”, FAM ucrainiene ar trebui să deţină pe termen mediu cel puţin 4 brigăzi de aviaţie tactică înzestrate cu avioane de luptă multirol ”generaţia 4++”, 4 brigăzi  sau regimente de aeronave militare de recunoaştere şi UAV-uri, o brigadă de aviaţie de transport militar şi de aviaţie specială, o brigada de aviaţie pentru instrucţie.

Actualmente, în înzestrarea FAM ucrainiene există aparate de producţie rusească de vânătoare, de atac, de bombardament şi de recunoaştere – în special  MiG-29, Su-27, Su-24M şi Su-24MR, Su-25. Chiar dacă o parte dintre aparate vor ieşi treptat din uz, toate capabilităţile aeriene tactice ar trebui să fie unificate şi să se concentreze pe ”Modelul de forţă obiectiv al unităţilor de aviaţie tactică multifuncţională”.

Nivelul de ambiţie pentru următorii 15 ani este de reînzestrare a FAM cu un singur tip de avioane de luptă multirol, cel puţin de ”generaţia 4++”, de fabricaţie occidentală. Sunt desemnate ca posibile opţiuni aparate ca Saab JAS-39E/F Gripen, F-16 Block 70/72, sau alte opţiuni comparabile cu cele menţionate. Ar fi preferate aeronave de luptă modernizate şi convenabile din punct de vedere al costurilor financiare. Nu va fi neglijată modernizarea şi reînzestrarea componentei aviaţiei militare de transport, care în prezent are în dotare avioane AN-24, AN-26, AN-30, IL-76 şi elicoptere Mi-8.

Începând cu 2021 ar trebui să fie semnate noi contracte de achiziţie, astfel încât primele 6-12 avioane multirol să fie primite din 2023. FAM ar urma să achiziţioneze avioane de luptă şi instrucţie, precum şi UAV-uri – drone aeriene de cercetare/informaţii militare şi de luptă - de atac. Va fi consolidată apărarea anti-aeriană, pentru care vor fi cheltuiţi separat circa 6-7 mlrd USD pentru un nou sistem de rachete ”sol-aer” cu rază medie de acţiune de fabricaţie străină. Publicaţia Defense Express raporta recent că cel puţin patru regimente de rachete ar trebui fie operaţionale până în 2030. Concomitent, industria de apărare ucraineană ar asigura sisteme de rachete de apărare anti-aeriană proprii, pentru care vor fi alocate circa 2 mlrd USD.   

Vârful de noi achiziţii ar trebui să fie realizat în perioada 2030-2035 – perioada se suprapune cu vârful de achiziţii la FMM (!), iar numărul final de avioane de luptă mutirol ar trebui să fie de 72-108 aparate. Ca atare, nu este suficient de clar cât de realistă este abordarea din punctul de vedere al posibilităţilor concrete de finanţare a unor achiziţii majore. Calculele planificatorilor arată că ar fi vorba de circa 12 mlrd USD pentru noile achiziţii de avioane multirol, pentru aviaţia de transport şi specială – de cercetare sau cercetare/lovire, respectiv pentru drone şi alte echipamente de aviaţie moderne. De asemenea, nu sunt clare nici opţiunile de bază – tehnică de aviaţie nouă sau modernizată, de producători concreţi spre care se orientează MAp ucrainean. Oricum, FAM, ca şi FMM mizează deopotrivă pe consolidarea economiei Ucrainei şi realizarea de programe guvernamentale pilot pentru (re)înzestrare, dar şi pe o asistenţă tehnico-militară generoasă din partea unor state partenere occidentale puternice.    

Linie de continuitate la nivelul Forţelor Terestre

Forţele Terestre (FT) ar urma să asigure circa 50% din puterea militară a FAU. Vor continua să fie dezvoltate astfel încât să poată derula operaţii întrunite. Achiziţiile de armamente ar trebui - potrivit planificatorilor militari, să aigure flexibilitate, manevrabilitate şi mobilitate ridicată, abilitatea de a purta operaţii independente şi de a angaja un inamic cu arme de precizie, cu sisteme de rachete şi artilerie performante.

Pe termen mediu şi lung, optimizarea structurii de forţe se va realiza fără a se reduce capacităţile combatante, dar ar viza şi structura unităţilor de sprijin pentru luptă. Pe ansamblu, FT vor fi constituite din comandamente operaţionale, brigăzi, regimente,  unităţi de sprijin şi corpul de rezervă. Comandamentele operaţionale (regionale) vor fi responsabile de apărarea teritorială, de mobilizarea pentru apărarea statului, de formarea şi instruirea corpului de rezervă, atât la pace cât şi la război. Brigăzile vor fi unităţi militare cu pregătire permanentă pentru luptă şi dotate cu armamente şi echipamente militare corespunzătoare.

(1) Generalul Ruslan Khomchak numit în funcţia de comandant-şef al FAU,  Generalul Sergey Korneychuk a fost numit şef al SMG al FAU, iar Generalul Serghei Nayev a fost numit în funţia de comandant al Forţelor Unificate (care sunt implicate în războiul din Donbas).

(2) Viziunea ţine cont de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor, avansării intense a sistemelor armate automate fără pilot capabile de atacuri grupate în aer, la suprafaţa mării şi sub apă, dezvoltării de aeronave şi nave mai eficcace, de apariţia rachetelor hipersonice, a armelor laser, electromagnetice sau bazate pe noi principii fizice. Se acordă importanţă noilor echipamentele de informaţii militare ISR, de război electronic, multiplicării operaţiilor cibernetice şi informaţionale.