Flota Maritimă Militară a Rusiei în perspectiva anului 2020 (II)

În cadrul acestor noi abordări, Moscova a ajuns la concluzia că operaţiile forţelor militare navale se pretează cel mai bine pentru exercitarea influenţei în areale geografice largi, la nivel global. Operaţiile forţelor terestre, ca şi cele aeriene, sunt cantonate totuşi la pace în teritoriul naţional, iar operaţiile din spaţiul cibernetic nu au ajuns la un grad de maturizare corespunzător pentru a fi întrebuinţate adecvat în sprijinul confruntărilor actuale de tot felul. Navele de război pot însă acţiona în mod eficient asupra liniilor de comunicaţii inamice, interzicând furnizarea de materii prime sau de întăriri în caz de conflict. O flotă modernă cu înaltă mobilitate şi autonomie este capabilă să rămână în zone îndepărtate de casă, pot interzice sau în cel mai rău caz pot face dificilă lovirea teritoriului naţional, inclusiv prin utilizarea de arme strategice de distrugere în masă. Ca atare, se consideră că importanţa FMMR a redevenit vitală.

Rusia rămâne, după SUA, cea de a doua putere militară navală la nivel mondial. Ca principale echipamente majore militare de luptă, Rusia are în serviciul operativ 1 portavion, 11 submarine cu rachete nucleare balistice, 47 submarine de atac, 52 de nave grele de desant maritim, 13 distrugătoare, 134 de fregate şi corvete  şi 5 nave de luptă de croazieră purtătoare de rachete, din care 2 cu rachete nucleare.

FMMR - aspiraţii şi provocări

Planificatorii strategici ruşi au dorit ca, până în anul 2020, să reuşească crearea de grupări navale cu destinaţie multiplă, creşterea calitativă şi cantitativă a capacităţilor de luptă a submarinelor strategice şi mai ales a navelor de luptă de suprafaţă, precum şi crearea unor forţe navale de reacţie rapidă. Reamintim că, potrivit Programului de Stat pentru Armamente în perioada 2011-2020 (PSA 2020), se planificase finanţarea înzestrarii FMMR la suma record de peste 20 de trilioane de ruble, care acoperea construcţia a 50 de nave militare de suprafaţă, 8 submarine strategice şi alte 20 de submarine, respectiv până la 80 de nave auxiliare şi de sprijin.

Actualmente însă, mai toate cercurile analitice ruse de specialitate estimează că acest program de înarmare ambiţios nu putea fi realizat la parametrii planificaţi. Într-adevăr, la finele anului trecut, realizările au fost parţiale: numai trei submarine purtătoare de rachete strategice Borey (Proiect 955) şi un submarin nuclear multirol Yasen (Proiect 885).

Aşa se face că, tot anul trecut, a fost adoptat (1) un nou Program de Stat pentru Armamente pentru perioada 2018-2027 (PSA 2027), care prevede cheltuieli sensibil mai reduse pentru FMMR, planificate la un nivel de circa 19 trln. ruble. Datorită unor combinaţii de factori negativi (lipsa unor tehnologii avansate, probleme structurale ale industriei de apărare, suprapunerii de trei ani a celor două programe PSA, sancţiunilor externe etc.) evident că FMMR a pierdut o parte consistentă din finanţare de circa 2.6 trln. ruble. În consecinţă, aspiraţiile şi planurile grandioase au fost ajustate substanţial, iar focalizarea va fi asupra construcţiei de submarine şi nave mai mici.

Navele de suprafaţă reprezintă o problemă de maximă importanţă pentru FMMR, deoarece majoritatea celor aflate în serviciul de luptă sunt de provenienţă sovietică din anii 70 - 80, platformele acestora neacceptând modernizări la nivelul tehnologiilor de ultimă generaţie. De aceea, pentru navele de suprafaţă, accentul se va pune pe nave noi de diferite deplasamente şi cu înarmare mai bună, pe trecerea la amânata producţie de serie a fregatelor clasa  ”Amiral Gorshkov” şi continuarea construcţiei de fregate de clasa ”Amiral Grigorovici” cu caracteristici mai puţin avansate. Singura navă de suprafaţă de generaţie nouă care se preconizează a fi construită în timpul PSA-2027 este fregata ”Super-Gorshkov”. Pe de altă parte, FMMR se orientează spre mărirea dimensiunilor navelor mici pentru a creşte capacitatea de luptă şi rezistenţa acestora, pentru a putea amâna achiziţiile de nave de suprafaţă mari, cum ar fi distrugătoare sau portavioane.

Totodată, în ceea ce priveşte submarinele, PSA-2027 va finanţa lucrări de finalizare a şase, eventual şapte submarine nucleare cu rachete de croazieră ”Yasen-M”, precum şi pentru modernizarea a patru-şase submarine din clasele ”Oscar” şi ”Akula”, de construcţie sovietică. Intrarea în fabricaţie a submarinelor de generaţia a cincea (ca cel din clasa ”Hasky”) este aşteptată la orizontul anului 2025. Pentru submarinele diesel, accentul va fi pus pe dezvoltarea sistemelor energetice independente pentru viitoarele submarine din clasa ”Kalina”. Producţia submarinelor clasa ”Kilo” şi ”Lada” va continua, cu perfecţionarea caracteriticilor tehnico-tactice.

O altă tendinţă alternativă la crearea de noi nave şi submarine în următorii ani va fi dezvoltarea de noi sisteme de armamente şi îmbunătăţirea celor existente. Introducerea sistemelor ”Kalibr” a dat FMMR capacitatea de a lovi navele inamice şi ţintele terestre cu rachete de croazieră cu rază mai lungă de acţiune. În plus, posibilitatea ca acest sistem de rachete să fie instalat şi operaţionalizat  pe nave de luptă mai mici care operează de regulă în apropiere de casă generează o ameninţare serioasă pentru orice adversar din vecinătatea apropiată a Rusiei, în special pentru ţări membre NATO. Armata rusă a înţeles avantajele oferite de aceste rachete şi au trecut deja la instalarea lor pe un număr mare de nave de suprafaţă şi submarine, estimându-se că până în anul 2025, Rusia va continua să instaleze aceste rachete pe majoritatea navelor de suprafaţă şi submarinelor noi, să modernizeze unele dintre tipurile de nave existente pentru a le face capabile să primescă aceste rachete la bord, precum şi pentru a îmbunătăţi fiabilitatea şi performanţele rachetelor.

Totuşi, PSA 2027 a menţinut ţinte de a se asigura (re)tehnologizarea fregatelor şi corvetelor ruse, inclusiv trecerea la dotarea acestora cu rachete hipersonice ”Ţircon”, precum şi începerea construirii navelor militare de mare deplasament capabile să opereze în Oceanul Planetar la mare distanţă de casă (aici se include şi distrugătorul de generaţie nouă). Totodată se constată că se doreşte trecerea treptată către construcţia la scară largă a navelor subacvatice autonome (fără pilot) şi a sistemelor navele robotizate instalate pe platforme militare submarine. Se va urmări finalizarea cercetărilor şi experimentărilor în vederea trecerii la înzestrarea cu tehnică militară navală de următoarea generaţie.

Compunere şi capabilităţi FMMR

Dincolo de orice detalii, se poate constata că, actualmente, FMMR are pe ansamblu un arsenal impresionant de arme de distrugere, care poate fi folosit nu numai împotriva navelor maritime inamice, ci şi pentru atacarea ţintelor la sol la distanţă de sute de kilometri de coastă, la nivel planetar. În structura de forţe a marilor unităţi operativ-strategice ale FMMR (2) intră patru flote şi o flotilă, care vor fi în continuare prezentate din punct de vedere al principalelor echipamente majore pe care le deţin, a vechimii în exploatare şi a noutăţilor apărute în dotare.  

- Flota Mării Negre, cu comandamentul Statului Major la Sevastopol din septembrie 2014, intră în compunerea Regiunii Militare Sud şi se subordonează Comandamentului Strategic Întrunit ”Sud”, având sarcina fundamentală de a asigur securitatea militară a Rusiei în regiunile Mării Negre şi Mării Mediterane. Flota este bazată în porturile Sevastopol, Feodosia, Donuzlav şi Novorosiysk. Aerodromurile militare ale Flotei sunt dislocate la Belbek (un regiment de aviaţie mixtă cu circa 16 aparate Su 27CM), Gvardeyskoe (pentru aparatele Su 27M şi Su 25), Kacha (4 avioane anti-navă Be12, până la 30 elicoptere Ka 27, 8 Mi 8 şi avioane de transport AN 26) şi Saki (pentru regimentul de aviaţie de lovire, iar din 2014 pentru alte 8 avioane multirol Su 30 CM şi Su 24). Are în compunere: crucişătorul ”Moskva” Proiect 1164 ”Atlant”, 6 nave de patrulare în zona maritimă îndepărtată - fregate (o navă Proiect 61 din 1969, 2 Proiect 1135 ”Burevestnik” din 1982 şi 3 Proiect 11356 din 2014), 7 nave grele de desant (3 nave Proiect 1171 din anii 70, 3 Proiect 775 din anii 80), 7 submarine diesel-electrice (unul Proiect 877 ”Alrosa” din 1989, 6 Proiect 636.3 - ”Novorosiysk”, ”Staryi Oscol” şi ”Rostov na Donu” din 2014, ”Krasnodar” din 2015, ”Velikiy Novgorod” şi ”Kolino” din 2016), 4 nave de cercetare/informaţii militare cu rază medie de acţiune (una Proiect 864 ”Priezovye” din 1987 modernizată în 2007, una Proiect 18280 ”Ivan Hurs” din 2018, 3 Proiect 861M - ”Ecvator” din 1968 modernizată în 2013, ”Kuldin” din 1979), 12 nave uşoare purtătoare de rachete, 3 nave uşoare de luptă anti-navă, 9 nave uşoare de protecţia forţei, alte nave de sprijin. Flota are o reţea dezvoltată de Trupe de Coastă (1 brigadă de infanterie marină, 2 brigăzi de rachete şi artilerie de coastă, 1 brigadă de apărare de coastă, 1 regiment de rachete AA, 1 brigadă de cercetare/informaţii militare) şi 2 regimente de Aviaţie Marină (unul de aviaţie de vânătoare şi lovire şi unul aviaţie mixtă). Această flotă a participat la operaţiile militare din Georgia (2008), din Ucraina (anexare Crimea 2014), şi la operaţiile din Siria (din 2015), având nave dotate cu bine-cunoscutul sistem de rachete ”Kalibr”.

- Flota de Nord, cu comandamentul la Severomorsk, care intră în subordinea Comandamentului Strategic Întrunit ”Nord”. Este cea mai tânără flotă şi are în compunere portavionul ”Admiral Kuzneţov” Proiect 1143, intrat în exploatare în 1990 şi prevăzut a fi modernizat în aceşti ani (este un proiect tehnic controversat de constructorii ruşi de mult timp, soarta acestuia nefiind clară din acest motiv), 2 crucişătoare grele nucleare Proiect 1144.2 ”Orlan” purtătoare de rachete şi 1 crucişător ”Atlant”, toate construite în anii 80 (unul aflat de 7 ani în modernizare), 6 distrugătoare (din care 5 Proiect 1155 fabricate până în 1989, dar 3 modernizate, unul cu un statut necunoscut), fregata ”Admiral Gorshkov” Proiect 22350 - intrată în exploatare în 2018,  5 nave grele de desant (din care 4 Proiect 775 construite în anii 70 şi nava ”Ivan Gren” Proiect 11711 intrată în exploatare în 2018), 4 nave uşoare de desant Proiect 1176, 9 nave de luptă uşoare construite în anii 70 şi 80 (din care 6 anti-navă Proiect 1124, 3 purtătoare de rachete Proiect 1234 şi 1 de artilerie Proiect 1400M) şi alte nave de sprijin. Flota dispune de 8 submarine atomice grele purtătoare de rachete strategice (1 Proiect 941 ”Akula”, 6 Proiect 667 Delfin fabricate până în 1990, parţial modernizate şi 1 Proiect 955 Borey în compunere din 2013), 4 submarine atomice cu rachete cu aripi (din care 1 Proiect 855 ”Yasen” în compunere din 2013 şi 3 Proiect 949 ”Antey” din anii 90),  14 submarine atomice multirol (10 Proiect 971 ”Shuka”, 4 Proiect 945 ”Barakuda” şi Kondor”), 8 submarine diesel cu torpile (7 Proiect 877, 1 Proiect 677) şi 1 submarin experimental Proiect 20120 din 2008. Flota mai are la dispoziţie Aviaţia Marină (cu 1 regiment navalizat de aviaţie de vânătoare şi 3 baze cu aviaţie mixtă), Armata 45 Aer şi ApAA (în curs de consolidare din 2018), respectiv Trupele de Coastă, care includ detaşamente de forţe cu destinaţie specială pentru informaţii şi Speţnaz cu forţe şi mijloace submersibile de diversiune.

- Flota Mării Baltice, cu comandamentul la Kaliningrad, care face parte din Regiunea Militară Vest şi se subordonează Comandamentului Strategic Întrunit ”Vest”. Are în compunere 1 distrugător purtător de mine Proiect 956, 2 fregate Proiect 11540 (din care una este dotată cu tehnologie ”Stealth”), 4 corvete Proiect 20380, 3 submarine diesel Proiect 877, construite în anii 80 (unul în reparaţii), 4 nave grele de desant Proiect 775, 2 nave uşoare de desant Proiect 12322, 13 nave de luptă uşoare (din care 4 nave Proiect 1234.1, 2 nave Proiect 21631 şi 1 Proiect 22800 purtătoare de rachete, 6 nave anti-navă Proiect 1331), alte nave de sprijin. Flota mai are la dispoziţie Aviaţia Marină (cu 1 regiment aviaţie de lovire, 1 regiment aviaţie de vânătoare, 3 escadrile de elicoptere anti-navă şi de transport), respectiv Trupele de Coastă, care includ 2 detaşamente de forţe cu destinaţie specială Speţnaz (”Baltiysk” şi ”Kronshtadt”).

- Flota Pacificului, cu comandamentul la Vladivostok, care intră în compunerea Regiunii Militare Est şi se subordonează Comandamentului Strategic Întrunit ”Est”. Flota are în compunere: 1 crucişător de rachete Proiect 1164 "Atlant", 7 distrugătoare (din care 3 Proiect 956 "Sarych", 4 anti-navă Proiect 1155), 2 corvete Proiect 20380 intrate în compunere după 2017, 12 nave uşoare de luptă (din care 4 purtătoare de rachete Proiect 1234  şi 8 nave anti-navă Proiect 1124), 19 şalupe de luptă (din care 11 purtatoare de rachete şi 8 anti-diversiune), 4 nave amfibii grele de desant (dintre care 3 Proiect 775 şi 1 Proiect 1171 "Tapir"), 5 nave uşoare de desant Proiect 1176, 11770, 21820. Flota dispune de 4 submarine strategice cu rachete cu destinaţie strategică (2 Proiect 667 ”Kalmar” şi 2 Proiect 955 Borey din 2013), 5 submarine atomice cu rachete cu aripi Proiect 949, 5 submarine atomice grele Proiect 971 ”Shuka”, 7 submarine diesel-electrice cu torpile Proiect 877 ”Paltus”. Flota mai are la dispoziţie Aviaţia Marină compusă din două regimente (unul de aviaţie de vânătoare şi unul de aviaţie mixtă) şi o escadrilă de elicoptere anti-navă, respectiv Trupele de Coastă, care includ o brigadă de rachete şi artilerie de coastă, o brigadă de infanterie marină, un regiment de rachete AA şi un regiment de luptă radio-electronică.

- Flotila Caspică, cu comandamentul la Astrahan, care intră în compunerea Regiunii Militare Sud şi se subordonează Comandamentului Strategic Întrunit ”Sud”. În prezent se află în construcţie infrastructura bazei navale Kaspiysk, unde este prevăzută mutarea Flotilei în anul 2020. În compunere are: 2 corvete Proiect 11661 ”Gepard”, 13 nave uşoare de luptă (4 purtătoare de rachete Proiect 12411 şi 21631, 8 de artilerie Proiect 21630, 1204, 1400, şi 1 anti-diversiune Proiect 21980), 8 nave uşoare de desant (proiect 1176, 11770 şi 21820), alte nave de sprijin. Cele mai multe nave sunt construite între anii 2000 şi 2014. Mai are în compunere Trupele de coastă, care includ 1 regiment de infanterie marină şi 1 divizion de rachete de coastă.

Pentru realizarea obiectivelor politicii maritime ruse în alte regiuni pentru care primesc misiuni şi responsabilităţi exprese în concordanţă cu interesele conjuncturale de politică externă şi de securitate, FMMR poate dezvolta grupări navale dedicate pentru anumite misiuni şi obiective specifice în anumite regiuni şi perioade de timp. Este vorba de aşa-numitele ”Kalibrovki” ruseşti, adică anume calibrări ale structurii de forţe permanente a FMMR cu destinaţia de a acoperi anumite areale maritime strategice. Exemplul cel mai de actualitate este cel oferit de Gruparea Operativă Navală la Marea Mediterană constituită în 2013. Această grupare are o arhitectură flexibilă, fiind alimentată cu nave combatante de suprafaţă, submarine şi nave de sprijin din majoritatea forţelor navale, în special din Flota Mării Negre, Flota de Nord şi Flota Mării Baltice. Comanda este asigurată de Statul Major al Flotei Mării Negre, baza militară navală din Tartus/Siria asigurând infrastructura de coastă pentru pauzele tehnice necesare de realimentare şi refacere.  

(1) http://intersectionproject.eu/ru/article/security/gosudarstvennaya-programma-vooruzheniy-2027

(2) https://militaryarms.ru/armii-mira/voenno-morskoy-flot-rf/Военно-морской флот