27 octombrie 2018

Fenomen îngrijorător pentru FOS dislocate în Afganistan: Se înmulţesc atacurile din interior la adresa militarilor care instruiesc, consiliază şi asistă Forţele naţionale afgane de securitate şi apărare

Daniel Ilie

Menţionam într-un articol din luna septembrie 2018, imediat după ce la comanda misiunii NATO din Afganistan, Resolute Support, se instalase generalul (SUA) Austin Miller, fost comandant al Comandamentului Întrunit de Operaţii Speciale al SUA, al Componentei Comandamentului NATO de Operaţii Speciale din Afganistan (NATO Special Operations Component Command-Afghanistan - NSOCC-A) şi al Comandamentul American al Forţelor pentru Operaţii Speciale Întrunite din Afganistan, că, deşi există progrese în dezvoltarea sustenabilă a capacităţilor de securitate şi apărare proprii, situaţia actuală de securitate din Afganistan este caracterizată, încă, de incertitudine.

Sursă foto: Mediafax

Din punctul meu de vedere, înmulţirea recentă a numărului aşa numitelor incidente ”green on blue” (atacuri ale unor membri ai forţelor naţionale afgane de securitate şi apărare [green] pe care coaliţia îi consiliază pe timpul misiunii din Afganistan, asupra forţelor proprii ale coaliţiei [blue]), confirmă într-o oarecare măsură îngrijorările referitoare la înrăutăţirea situaţiei de securitate pe teritoriul Afganistanului.

Dovadă, în acest sens, sunt ştirile venite din Afganistan în ultimile patru luni (iulie, august, septembrie şi octombrie), referitoare la membri ai Forţelor pentru operaţii speciale (FOS) ale coaliţiei ucişi pe timpul misiunilor, în atacuri provenite din interior, de tip ”green on blue”.

Atacurile s-au intensificat şi au atins un vârf în a doua parte a lunii octombrie 2018, odată cu aparenta încercare de eliminare a generalului (SUA) Miller, comandantul misiunii Resolute Support, soldată în fapt cu uciderea unuia din cei mai influenţi şi respectaţi (inclusiv de coaliţia internaţională) comandanţi afgani din sudul Afganistanului, generalul -locotenent Raziq, şef al Poliţiei din provincia Kandahar, dar şi cu rănirea generalului de brigadă (SUA) Smiley, comandantul comandamentului TAAC–S (Train Advise Assist Command – South) al coaliţiei, dislocat în Kandahar. Uciderea ulterioară a unui membru al FOS din Republica Cehă, operator în cadrul Grupului 601 forţe speciale care execută misiuni de de instruire, consiliere şi asistenţă în provincia Herat din vestul Afganistanului, aparent de către un taliban infiltrat, pe data de 22 octombrie 2018, încheie o săptămână sângeroasă în această ţară măcinată de conflicte armate ce durează de 17 ani.

Din nefericire, în urmă cu doi ani, FOS din Armata României (AR) au fost şi ele ţintă de oportunitate a unui atac similar în care doi operatori români au fost împuşcaţi de doi talibani care purtau uniforme şi se infiltraseră în forţele naţionale afgane de securitate şi apărare, pe care militarii noştri le consiliau pe timpul misiunilor.

Care sunt cauzele unor astfel de incidente tragice?

Raţiunile unor astfel de incidente rezidă într-o paletă mai largă de justificări pornind de la cele necunoscute (în cazul în care atacatorul scapă, sau este eliminat fizic şi nu mai poate fi interogat, de exemplu), până la cele referitoare la factori de stres traumatic asupra militarilor afgani, ori manifestarea unor nemulţumiri, sau frustrări determinate de particularităţile culturale ale mediului operaţional.

Din ce am văzut recent, deşi nu putem estima cu o foarte mare certitudine, pare că printre motivele principale se află încercările reţelelor insurgente de a infiltra, prin convingere sau constrângere, atacatori îndoctrinaţi, sau care nu mai au nimic de pierdut, în rândurile forţelor naţionale afgane de securitate şi apărare pe care, instructori ai coaliţiei internaţionale urmează să le consilieze. Nu pot fi excluse nici motivaţiile de natură ideologică, sau criminală, sau cele legate de corupţie.

Pe de o parte, în Afganistan, sub o formă sau alta, este încă război, iar astfel de atacuri din interior vor continua. Ele sunt un modus operandi al talibanilor care vor încerca să lovească centrul de greutate al coaliţiei internaţională de forţe, şi anume coeziunea acesteia, în scopul destabilizării ei şi renunţării la acţiunile de forţă îndreptate împotriva insurgenţei.

Pe de altă parte, pentru misiunea NATO din Afganistan, Resolute Support, intensificarea unor astfel de ameninţări ar putea avea consecinţe nefaste la nivel strategic afectând negativ voinţa naţiunilor contributoare care suferă pierderi omeneşti în incidente de acest tip, compromiţând, în cele din urmă, eforturile de dezvoltare de o manieră sustenabilă a instituţiilor şi forţelor naţionale afgane de securitate şi apărare, precum şi parteneriatul strategic NATO-Afganistan.

Ce ar trebui să facă FOS române pentru a preveni şi răspunde la astfel de atacuri?

Din experienţă ştiu că, de cele mai multe ori, există în rândul militarilor tendinţa de a ignora riscurile asociate unor potenţiale atacuri din interior, pentru că în subconştientul nostru se instalează o stare de suficienţă periculoasă care ne îndeamnă să credem că tocmai nouă, ca individ, sau entitate, ori grup, nu are cum să ni se întâmple un astfel de eveniment. Şi, tocmai de aceea, trebuie trezită vigilenţa şi crescut profesionalismul structurilor care participă la misiuni în teatrul de operaţii (TO).

De la nivelul strategic (Comandamentul de FOS - CFOS) şi până la nivelul tactic, grup, detaşament, echipă, sau chiar acela de operator FOS aflat în misiune independentă, trebuie stabilite şi implementate cu stricteţe măsuri de pregătire pentru misiune, descurajare, identificare, interzicere, eventuală întârziere, apărare şi neutralizare, ulterior managementul consecinţelor şi exploatarea lecţiilor învăţate în urma producerii unui atac provenit din interior, de tip ”green on blue”, pe timpul executării misiunilor de consiliere a partenerilor afgani.

Într-un concept simplist, măsurile de prevenire şi răspuns la un atac provenit din interior ar putea arăta, schematic (este doar o variantă), ca în imaginea de mai jos. Ele sunt similare cu măsuri şi activităţi simple care se folosesc, inclusiv, în asigurarea securităţii căminelor noastre şi proprietăţii private, în limbajul de specialitate anglo-saxon răspândite sub abrevierea 5xDs (Deter - descurajare, Detect - identificare, Deny - interzicere, Delay - întârziere şi Defend - apărare).

Măsuri de prevenire şi răspuns la atacuri de tip ”green on blue”

Astfel de abordări nu sunt noi şi, cel puţin pentru TO Afganistan, măsuri similare au fost elaborate pe parcursul misiunilor de tip combat, cum a fost misiunea International Security Assistance Force - ISAF care s-a încheiat la 31 decembrie 2014, în cadrul unor Ghiduri de pregătire şi instruire a militarilor care urmau să participe la aceasta. Prin acest proces am trecut toţi cei care am executat misiuni sub umbrela NATO, în teatrul de operaţii, iar printre cei care azi conduc destinele FOS din AR se numără multe astfel de cadre militare pentru care propunerile de mai jos n-ar trebui să fie o mare surpriză.

Comandamentul de FOS va trebui să revizuiască periodic cerinţele de instruire specifice contracarării incidentelor de tip ”green on blue” bazate pe lecţiile învăţate şi experienţă,  să amendeze politicile de implementat în domeniul protecţiei forţei, să revadă regulile de angajare (din punct de vedere naţional) în astfel de evenimente şi să formuleze criteriile de selecţie a personalului în vederea participării la misiune. În plus, trebuie să fie pregătit să contribuie la efortul naţional de elaborare a mesajelor specifice de comunicare strategică, să execute investigaţii în urma incidentelor, să colecteze lecţiile învăţate şi să fie în măsură să furnizeze intelligence de nivel strategic specific şi în timp oportun structurilor participante la misiune.  

Structurile şi personalul de stat major de FOS care se pregătesc pentru participarea la misiuni, se dislocă pentru misiune, execută misiuni, se repatriază după misiunea din TO şi reiau ciclul operaţional, este recomandat să pună în aplicare, cât mai serios, la nivelurile operaţional şi tactic, pe întreg ciclul operaţional, măsurile descrise în imaginea anterioară, astfel:


Pregătirea pentru misiune (activitate continuă):

• Asigurarea rigurozităţii procesului de selecţie pentru participarea la misiune a celor mai potriviţi şi mai motivaţi candidaţi;
• Instruirea în domeniile conştientizare culturală şi acceptare a diversităţii, conştientizare a ameninţărilor specifice mediului de securitate la adresa forţei şi, nu mai puţin important, crearea deprinderilor de a depista ceea ce este anormal în activităţile specifice de consiliere;
• Exersarea continuă şi riguroasă a tehnicilor, tacticilor şi procedurilor de contracarare a ameninţărilor de tip ”green on blue”, cu accent atât pe prevenire, dar şi, foarte important, pe viteza de reacţie, acurateţea mânuirii armamentului individual şi preciziei executării focului, în condiţiile păstrării calmului şi menţinerii sub control a situaţiei;
• Exersarea cu responsabilitate a fiecărei misiuni planificate şi aprobate în TO, conform planului descris în Concepţia operaţiei (CONOP), înaintea executării efective a acestora;
• Permanenta evaluare a riscurilor, vulnerabilităţilor şi riscurilor la adresa forţei, sau a misiunii şi luarea măsurilor de minimizare a lor;
• Pregătirea din timp a mesajelor de comunicare în eventualitatea nefericită a producerii unor incidente.

Descurajare (pe întreaga perioadă a dislocării în TO):

• Impunerea riguroasă a regulilor de acces şi securitate, prin proceduri standard şi încurajarea personalului propriu de a raporta, sau opri orice fel de tentativă de încălcare a acestora;
• Impunerea riguroasă a regulilor de păstrare, purtare şi mânuire a armamentului şi muniţiilor din dotarea militarilor, indiferent de categoria din care aceştia provin, ”green”, sau ”blue”;
• Stabilirea şi menţinerea unor relaţii interpersonale cu partenerii afgani, la toate nivelurile, bazate pe respect, empatie şi încredere.
Identificare, interzicere şi întârziere (încep odată cu începerea misiunii de consiliere aprobată de comandanţi):
• Efectuarea cu cea mai mare stricteţe a procesului de identificare şi verificare a personalului care urmează a fi consiliat. Cooperarea cu structurile ce execută procesul de verificare în cadrul activităţii de recrutare, sprijinul acestora în procesul de colectare a datelor biometrice şi actualizării bazelor de date, precum şi schimbul oportun de informaţii vor contribui în mare măsură la minimizarea riscurilor producerii unor incidente grave;
• Creşterea vigilenţei, aplicarea întocmai a procedurilor standard de protecţie a forţei şi depistarea, după caz, a indicatorilor ce ar putea anunţa iminenţa declanşării unui atac din interior;
• Raportarea cu celeritate a oricăror suspiciuni, sau evenimente deosebite, pe cale ierarhică, comandanţilor şi eşaloanelor superioare, în scopul informării tuturor asupra eventualităţii producerii unor incidente;
• Investigarea ulterioară a indicatorilor de apariţie a unei ameninţări la adresa forţei şi rapida diseminare a avertizărilor necesare;
• Conformarea strictă la regulile şi procedurile standard de operare referitoare la purtarea echipamentului de protecţie, portul şi mânuirea armamentului individual şi muniţiilor, precum şi a posturii, poziţiei şi prezenţei (în special a operatorilor ce asigură protecţia personalului propriu, aşa numiţii ”Guardian Angels”).

Apărarea şi neutralizarea atacului

Răspunsul la un atac din interior trebuie să se bazeze pe concentrarea rapidă şi decisivă a forţei (se poate obţine doar prin instruire continuă şi susţinută) şi pe încercarea de a  prelua şi menţine controlul, concomitent cu solicitarea unor întăriri şi impunerea unor măsuri excepţionale de protecţie a forţei şi acces. Atacatorul/ atacatorii trebuie cât mai repede izolaţi, iar atacul neutralizat complet având în vedere limitarea la maxim a efectelor acestuia (lucru uşor de spus, dificil de pus în practică dacă nu dispui de personalul potrivit misiunii). Pentru acest lucru, cel puţin militarii care asigură protecţia trebuie să fie selectaţi dintre cei mai buni şi cei mai antrenaţi operatori de FOS.

Managementul consecinţelor, continuarea misiunii, exploatarea şi operaţiile viitoare

Aşa cum menţionam anterior, astfel de incidente violente produse între partenerii de coaliţie, pot fi exploatate de reţelele insurgente în scopul subminării coeziunii dintre membri acesteia şi pot avea consecinţe nefaste la nivel strategic asupra misiunii condusă de NATO în Afganistan.

Gestionarea lor, investigarea ulterioară a circumstanţelor şi comunicarea bine informată a faptelor prin mesaje de comunicare strategică este esenţială în calmarea situaţiei şi evitarea escaladării eventualelor tensiuni. Activitatea trebuie urmată de măsuri de refacere a moralului militarilor şi de refacere şi menţinere a relaţiilor de cooperare cu partenerii de coaliţie pentru a asigura condiţiile necesare continuării misiunii.

Lecţiile învăţate în urma exploatării trebuie colectate şi diseminate pentru a trage învăţămintele necesare şi a adapta politicile, doctrinele, regulamentele, modul de organizare, echipare şi de instruire a structurilor de FOS în vederea participării lor la operaţii viitoare.

Cei care au experienţa teatrului de operaţii ştiu că succesul se construieşte pe relaţiile interpersonale, respectul şi empatia arătate membrilor naţiunii gazdă, că în general lucrurile nu sunt în alb şi negru şi, un consilier, prins între două culturi şi două sisteme diferite, trebuie să se simtă confortabil într-un astfel de mediu. Creativitatea în imaginarea unor soluţii la probleme complexe, precum şi folosirea trocului şi negocierii în Afganistan, vor face, de cele mai multe ori, diferenţa între succes şi eşec.

Concluzie

Chiar dacă numărul atacurilor din interior executate împotriva membrilor coaliţiei internaţionale ce instruiesc, consiliază şi asistă forţele naţionale afgane de securitate şi apărare este departe încă de vârful înregistrat în anul 2012 (statistică efectuată pe timpul misiunii ISAF), realitatea ne demonstrează că aceste evenimente nefericite sunt la ordinea zilei, iar reţelele insurgente vor continua să caute şi să folosească ferestre de oportunitate pentru planificarea şi executarea unor astfel de acţiuni cinetice menite să zădărnicească eforturile internaţionale de stabilizare a Afganistanului.

Prin natura şi numărul mare al misiunilor pe care trebuie să le execute în TO Afganistan, membri FOS, precum şi liderii coaliţiei de la nivel strategic sunt cei mai expuşi la acest tip de atacuri şi pot deveni oricând ţinte de oportunitate pentru insurgenţi. Ironic este faptul că noi îi învăţăm chiar pe unii dintre aceşti atacatori, vremelnic membri ai forţelor naţionale de securitate şi apărare afgane, să se organizeze pentru misiuni militare specifice, îi ajutăm să se doteze cu armament, muniţii şi echipamente militare, inclusiv să-şi însuşească şi perfecţioneze tehnici, tactici şi proceduri ce pot fi utilizate, ulterior în luptă, tocmai împotriva unor membri ai coaliţiei. Este acesta un compromis necesar însoţit de riscuri? Sunt aceste riscuri calculate şi asumate? Sunt FOS din AR suficient de pregătite, experimentate şi vigilente în a preveni şi rezolva favorabil astfel de incidente iniţiate din interiorul forţelor naţionale afgane de securitate şi apărare pe care le consiliază?

Comandanţii actuali de la toate nivelurile ierarhice trebuie sa fie pregătiţi să răspundă la astfel de întrebări şi au obligaţia să ia toate măsurile necesare întoarcerii acasă, cu bine, a militarilor români trimişi să execute misiuni cu grad de risc ridicat, în teatrele de operaţii din afara teritoriului statului român.