Faptul că 49% dintre români cred că armata nu va rezista 48 de ore în cazul unui atac, arată două eşecuri mari ale instituţiei militare, în adaptarea la noul mod de ducere a războiului şi în comunicarea strategică

Chiar dacă asistăm la un război la graniţele României de aproape patru ani, Ministerul Apărării nu şi-a schimbat optica privind dotarea, antrenarea şi adaptarea la războiul dronelor, sau nu a arătat că ar fi făcut-o, aşa că e normal ca oamenii să privească cu pesimism capacitatea de luptă a militarilor.

De asemenea, comunicarea defectuoasă nu a dat nicio şansă românilor să înţeleagă care sunt cele mai mari provocări de securitate în Ucraina şi cum le putem face faţă dacă noi ne-am confrunta cu ele.

În aproape patru ani, nu a fost organizată nicio conferinţă de presă la nivelul MApN, cel mai des a comunicat ministrul apărării, care, chiar dacă are bune intenţii, nu are nici cunoştinţe de specialitate, nici credibilitate pe alte teme decât cele care ţin de viziune, strategie, buget etc.

În doctrina de comunicare strategică a NATO, sunt trei tipuri de comunicatori: ministrul care arată viziunea, planul politic pentru instituţie şi banii alocaţi, ofiţerul de relaţii publice, care transmite informaţiile curente şi expertul, care lămureşte probleme importante de interes public. În caz de criză, ministrul trebuie să iasă la declaraţii comune cu expertul.

În toţi aceşti ani, şeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiţă Vlad, a dat doar câteva interviuri pe an. Chiar dacă dronele ruseşti au intrat în spaţiul aerian al României de 11 ori şi de 38 de ori au fost găsite resturi de dronă, şeful Forţelor Aeriene nu a avut nicio intervenţie publică pentru a le spune românilor procedurile de apărare aeriană şi ce soluţii avem la aceste ameninţări.

Propaganda rusă a pompat, în tot acest timp, mesaje care induc teama de război, de sărăcie, conectează ajutorul pentru Ucraina de creşterea preţurilor, arată neputinţa armatei să facă faţă puternicei Rusii etc. Toate aceste teme nu au fost demontate şi s-au multiplicat în voie.

O altă mare problemă a Ministerului Apărării Naţionale este cea a achiziţiilor militare. Când vezi că modul de ducere a războiului se schimbă, trebuie o adaptare la modul de dotare şi pregătire a militarilor. Nu poţi pune militari cu arme de asalt împotriva dronelor controlate cu AI sau fibră optică. Nu au nicio şansă de supravieţuire, de victorie nici nu se pune problema.

Mai bine, ieşi şi spune cum vei face faţă acestui război, dacă vrei ca românii să aibă încredere în tine, instituţie militară.

De asemena, dacă 90% din banii daţi pe echipamente militare s-au făcut fără offset trebuie să explici de ce nu ajuţi industria naţională. Este un număr impresionant de comentarii pe reţelele de socializare care critică vehement modul în care se cumpără armament din străinătate, fără avantaje, sau cu investiţii minime în industria naţională.

Când ai inflaţie de 10% şi preţurile urcă la cer, cum ai vrea să reacţioneze oamenii când MApN cheltuie miliarde pe echipamente care nu aduc beneficii industriei locale, dar nici nu explică beneficiile în lupta de acum a acestor platforme?

Poate nu există altă cale, dar explică acest lucru. E jignitor pentru români să audă declaraţii politice despre cum este ajutată industria naţională de apărare şi apoi să vadă că următoarele contracte babane sunt toate fără aşa ceva, dacă luăm în calcul, de exemplu, contractul pentru corveta din Turcia, tancurile Abrams, ultimele trei sisteme PATRIOT şi avioanele F-35 din SUA.

În comunicarea strategică a NATO, există această cerinţă simplă: completă, corectă şi la timp. Altfel, doar îi păcăleşti pe români pe termen scurt, dar, pe termen lung, răul este mult mai mare, deoarece populaţia pierde încrederea în instituţia militară.

Populaţia avea încredere în Armata României mult mai mare, dar oamenii percepeau armata că intervine la dezastre sau merge în misiuni externe, dar războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina a schimbat modul de raportare la instituţiei militare. Acum românii evaluează Armata din prisma puterii de a face faţă unui astfel de război.

Am auzit şi declaraţii ale unor oameni politici care spun că nu e nevoie să sperie populaţia şi din cauza asta nu comunică. Dacă ne uităm la acest sondaj, populaţia este deja speriată. Cred că ei au evitat să comunice aspectele legate de securitatea României deoarece, mai ales, au făcut prea puţin pentru acest domeniu.