Expert: Invazia chineză a Taiwanului ar fi un „coşmar logistic” pentru Xi. Ce poate învăţa China din Ucraina?
Andreea SoareAnul 2027 ar fi anul în care două războaie noi ar izbucni simultan, unul pornit de China (împotriva Taiwanului) şi un altul de Rusia (împotriva unui stat NATO). Acesta a fost avertismentul făcut de comandantul suprem aliat al NATO în Europa, generalul Alexus G. Grynkewich şi confirmat, zilele trecute, de prim-ministrul polonez, Donald Tusk. În acest context şi având în vedere că războiul din Ucraina a redefinit caracteristicile războiului modern, experţii se întreabă ce lecţii ar putea învăţa China de la Rusia şi Ucraina şi cum ar putea fi acestea aplicate în Taiwan.
Andrew Latham, expert în cadrul Defence Priorities şi profesor de relaţii internaţionale, a detaliat acest aspect într-o analiză publicată în National Security Journal. El crede că invazia Rusiei în Ucraina este atent monitorizată de Xi Jinping, despre care se spune că ar vrea să invadeze Taiwanul în 2027, însă consideră că, deşi ar putea fi anumite aspecte de luat în considerare de chinezi din Ucraina, aplicarea aceloraşi lecţii în Taiwan s-ar dovedi a fi un eşec total pentru Beijing, pentru că insula este o fortăreaţă, este bine apărată, iar conducerea acesteia are deja parteneriate bine închegate cu puteri precum SUA, Japonia şi Australia.
Potrivit lui Latham, războiul din Ucraina ar trebui să-i înveţe pe liderii cu ambiţii de expansiune că victoria într-un război nu vine uşor, ci după un conflict de lungă durată, brutal, care pune la încercare mai mult decât doar forţa umană. Ne arată, de asemenea, că, odată cu invazia Rusiei în Ucraina, Kievul nu a căzut, NATO nu a fost distrus, ucrainenii nu s-au dat bătuţi, însă nici ruşii nu s-au retras, după ce au fost umiliţi la începutul războiului, iar din punct de vedere economic Moscova a rezistat şi pare că se pregăteşte de un război de lungă durată.
Aşadar, Latham crede că Xi a înţeles, până acum, că nici Taiwanul nu va cădea în mâinile chinezilor foarte rapid. Ce mai învăţă însă este şi că partea atacată ar putea ceda după un timp, dacă sprijinul extern este redus, şi că autocraţiile, în general, pot face faţă sancţiunilor, presiunilor economice şi economiei de război.
O problemă ar putea fi însă faptul că Taiwanul este, spre deosebire de Ucraina în 2022, mult mai bine apărat, este o insulă-fortăreaţă, cu parteneriate puternice şi cu o strâmtoare care îi serveşte drept scut. O invazie prin acea strâmtoare ar putea să se transforme în cel mai complex atac amfibiu din 1945 încoace, o călătorie într-un tărâm necunoscut din punct de vedere logistic şi doctrinal pentru chinezi. Un atac asupra Taiwanului s-ar transforma într-o criză regională, din care SUA nu ar avea luxul de a se retrage, mai ales că are o strategie indo-pacifică bine pusă la punct. Mai mult decât atât, din Ucraina ,Xi ar trebui să înveţe că ocuparea de teritoriu este simplă, dar menţinerea acelui teritoriu este un calvar, mai ales când te opui unei populaţii mobilizate, susţinute la nivel internaţional.
Beijingul ar trebui să desfăşoare atacuri masive, baraje simultane de rachete pentru a copleşi apărarea taiwaneză, să obţină superioritate aeriană şi să respingă contraatacurile. Apoi, ar trebui să trimită trupe la sol şi echipamente şi provizii într-o zonă ostilă şi să creeze un „cap de pod” înainte să ajungă acolo SUA sau Japonia. Geografia este cel mai mare atu al Taiwanului pentru că îi oferă timp, iar timpul este esenţial în război, mai spune acesta.
Latham crede că SUA, cel mai probabil, nu vor sta deoparte, pentru că un atac asupra Taiwanului i-ar pune în pericol strategia din Indo-Pacific, ar distruge primul lanţ de insule şi ar nimici orice alianţă a SUA în regiune, de la Tokio la Canberra. Dacă pică Taiwanul, pică şi credibilitatea SUA în regiune. O altă lecţie importantă pentru Xi, spune profesorul Latham, este că războiul nu este neapărat de necâştigat, dar costă mai mult decât îşi permit să piardă anumite regimuri.
„Divergenţele distrug precizia. Moralitatea provoacă luptele. Logistica afectează sloganurile, iar rămânere la putere funcţionează doar dacă nu te distruge iniţial. Adevărata provocare pentru Beijing nu este hubris-ul – este iluzia că proximitatea şi răbdarea îi pot oferi ceea ce nu a reuşit Rusia să obţină. Asta nu e strategie, este fantezie, iar fantezia te poate omorî”, conchide expertul.