EXCLUSIV/ Locotenent–colonel Dumitru Todosiuc, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină: Infanteriştii marini români merg în misiune în Afganistan, o premieră pentru această structură (BEST OF 2018 MAS Talks)

Un detaşament al Infanteriei Marine va participa în 2019 la o misiune în teatrul de operaţii Afganistan, ceea ce este o premieră pentru această structură, a declarat locotenentul-colonel Dumitru Todosiuc, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină din Armata României, la MAS Talks.

“Acţionăm pentru această pregătire de introducere în teatrul de operaţii Afganistan şi de la anul (n.r,-2019) vom participa la o astfel de misiune.

Vreau să menţionez că nu suntem doar noi unitatea care va executa misiunea. Un detaşament din cadrul regimentului augmentează un batalion de protecţie al forţei care va acţiona în teatru, iar la ora actuală se antrenează în comun. Atât infanteriştii – care sunt ai batalionului care este destinat, prin ordin, să execute misiunea – cât şi detaşamentul nostru sunt împreună şi execută pregătirea în comun.

Este o premieră pentru infanteria marină.

De ce? Până acum nu am mai avut ieşiri în Afganistan cu detaşamente compacte. Infanteriştii marini români au participat la două misiuni, în 2008 şi 2009 în teatrul de operaţii din Balcani, în Kosovo cu două detaşamente de nivel companie. După care, a fost o perioadă în care am făcut doar acţiuni la nivel naţional şi am participat la câteva ieşiri internaţionale în cadrul exerciţiilor.
Dar prin pregătirea în vederea introducerii în teatrul de operaţii, cât şi prin efectuarea misiunii ce va începe (...), sunt convins că nivelul de pregătire al regimentului va fi îmbunătăţit.”, a spus locotenentul –colonel Dumitru Todosiuc, la MAS Talks.

Despre evoluţia structurii pe care o conduce, locotenentul-colonel Dumitru Todosiuc, comandantul Regimentului 307 Infanterie Marină, a detaliat la MAS Talks: “ (…) cred că va rămâne (...) regiment în următorii cinci ani şi cu siguranţă încercăm să-l consolidăm. Prin atragere de personal. Plecarea în Afganistan poate să fie unul din lianturi pentru personalul care este interesat să vină alături de infanteria marină.

Zona noastră este o zonă dificilă. Antrenamentele sunt destul de dificile şi solicitante. Dar având şi această atractivitate, oricine îşi doreşte să fie mai bun, oricine îşi doreşte mai mult. Ajungând în poziţia în care te duci în Afganistan, unde poţi să dovedeşti că ceea ce ai învăţat în ţară, pe ce te-ai antrenat în ţară pui în practică pe real şi lucrul cu partenerii străini - nu eşti singur, se lucrează într-un cadru joint, multinaţional -  îţi va influenţa pe viitor şi deciziile, şi pregătirea, şi atitudinea, şi orice.

Este un mare plus, cu care sperăm să mai atragem personal la noi la unitate.”

Prezentăm textul integral al ediţiei MAS Talks - BEST OF 2018 (ediţia live a fost difuzată în 22 noiembrie 2018):

"Indira Crasnea: Domnule comandant, de ce sunt infanteriştii marini altfel decât restul membrilor Armatei? Ce îi deosebeşte?

Dumitru Todosiuc: În primul rând, ne deosebeşte spaţiul în care acţionăm.

Datorită spaţiului discontinuu, non-linear, Delta Dunării, zona costieră, Marea Neagră şi zonele împădurite şi deluroase în care acţionăm avem un specific aparte.

Faptul că noi executăm misiuni de desant amfibiu ne deosebeşte un pic faţă de toate celelalte arme.

Pe lângă acest desant amfibiu, ca şi specific al misiunilor noastre vreau să vă spun că avem paraşutişti, avem scafandri, avem alpinişti în cadrul regimentului, oameni cu pregătiri multiple, tocmai pentru a acoperi această paletă largă de misiuni, specifice în acest mediu complex.

IC: Există şi o vorbă maliţioasă că sunteţi militari de apă sărată

DT: Şi de apă dulce. Şi de apă sărată, şi de apă dulce.

De ce? Pentru că noi, ca unitate suntem în subordinea Flotilei Fluviale. Ca şi unitate de manevră a Forţelor Navale, acţionăm atât pe Delta Dunării, pe Dunăre, cât şi în Marea Neagră.

Având în vedere misiunile într-un mediu discontinuu, în momentul în care trebuie să ies din Delta Dunării şi să îmi execut misiunea – poate o manevră, învăluire, cercetare  pe Marea Neagră, automat alături de Forţele Navale, acţionăm pe navele lor - ne putem executa misiunile şi în acest mediu de apă sărată.

IC: Ce vă lipseşte şi ce v-aţi dori în materie de dotare? Se spune că dotarea influenţează mult mentalitatea militarilor.

DT: E foarte adevărat.

IC: Când spunem desant amfibiu, ne gândim la ceva ca în filme..

DT: E ca în filme şi nu este imposibil de realizat.

Plecând de la îşi doreşte fiecare comandant – să aibă oameni foarte bine antrenaţi – automat pentru acest antrenament, care se execută atât în cazarmă, cât şi afară în poligoane, cât şi în mediul internaţional – pe timpul desfăşurării exerciţiilor internaţionale – ne-am dori o bază de instruire mai bine dotată.

Avem planuri, avem şi proiecte deja în derulare şi urmează că în anul următor să îmbunătăţim această bază, să extindem eventual şi unitatea, pentru a avea unde să construim ceea ce ne dorim, să îmbunătăţim şi să creem un spaţiu propice dezvoltării armonioase a corpului prin educaţie fizică – o sală de sport. Avem ceva, dar ne dorim să fie mult mai bine dotată, cu mai multe spaţii, unde toţi militarii regimentului să îşi poată desfăşura pregătirea fizică.

Spun toţi militarii regimentului, pentru că am avut o transformare anul acesta: la 1 iunie, ne-am transformat din Batalionul 307 Infanterie Marină în Regimentul 307 Infanterie Marină. Automat, avem mai multe funcţii, sunt mai mulţi oameni, mai multe specializări, iar toate aceste specializări şi oameni ar avea să se antreneze foarte bine atât în interiorul cazărmii, care va fi probabil extinsă cu această bază materială, care va fi foarte bine augumentată, dar şi afară.

În plus, faţă de pregătirea care s-ar face în cazarmă şi plecând de la ideea dvs cu desantul amfibiu, care sună un pic ca în filme, este realizabilă.

Avem în acest moment bărci de asalt, cu care ne desfăşurăm activitatea şi misiunile în spaţiul nostru, cu care am şi participat la exerciţii internaţionale. Ultimul a fost anul acesta, Baltops, în Marea Baltică, unde, pe lângă detaşamentul din cadrul regimentului, am trimis şi tehnica noastră, cu care am acţionat efectiv în apele Mării Baltice.

Evident, pentru îmbunătăţirea mobilităţii, rapidităţii cu care executăm misiunile, am avea nevoie – sunt iarăşi planuri, că idei avem foarte multe ,dar există şi planuri în acest sens – ca în viitor să ne orientăm spre vedete rapide de desant. Automat, creează culoare pe care putem acţiona mult mai rapid pe toată Delta Dunării, cât şi pe Marea Neagră. Nu sunt doar de apă dulce, sunt şi de apă sărată.

În plus, avem şi paraşutişti – nu neapărat că i-am folosi din elicoptere – dar intenţia este ca în viitor să existe un detaşament de elicoptere de transport, de desant care va fi alocat Infanteriei Marine. Tocmai pentru că mediul este foarte larg, zona de acţiune este foarte complexă şi foarte întrepătrunsă – cu apă, uscat, mlaştină – acţiunea cu elicopterul ne scurtează foarte mult timpul de îndeplinire a misiunilor. Şi în timp va fi nevoie de aşa ceva.

Noi ne antrenăm pentru asta, acţionăm cu grupul de elicoptere al Forţelor Navale, cele care sunt pe fregate, dar şi cu sprijinul Forţelor Aeriene, ne antrenăm, dar ne dorim şi pe ale noastre.

IC: Am întrebat de tehnica de luptă, pentru că unele persoane cu simţ al umorului mai dezvoltat spuneau că acele bărci, care sunt foarte spectaculoase, nu ar fi chiar noi.

DT: În 2013, am avut un contract semnat prin care ni s-au alocat bărci noi . Le putem numi bărci noi. Fiind bărci de cauciuc, au o perioadă de viaţă limitată, nu pe zeci de ani, cum s-ar duce o vedetă rapidă de asalt, dar sunt bărci foarte bune, cu care la ora actuală ne putem desfăşura misiunile.

Bărcile sunt echipate cu motoare de mare putere. Avem şi varianta în care militarii noştri se antrenează pentru a vâsli. Sunt momente în care trebuie să facem câte o inserţie şi trebuie să o facem în linişte. Cu acel moment în care încercăm să ne surprindem posibilul inamic, în loc să folosim motoarele. Dar le avem pe mare, pe uscat, în Deltă, dar şi pe Dunăre.

IC: Deci mai e loc de multe dotări competitive şi gândesc că încă nu v-a atins bine aripa benefică a programelor de înzestrare ale armatei...

DT: Suntem în aceste programe de înzestrare. Sunt mai multe programe în derulare la ora actuală, cu perioada de finalizare după 2026 -2028, iar o parte dintre ele ne includ şi pe noi.

Odată cu această reorganizare, noi am înfiinţat nişte structuri noi, pentru a acoperi mai bine din punct de vedere informativ – a culege informaţii, a supraveghea zona noastră de acţiune – şi am înfiinţat nişte structuri ce vor opera UAV-urile sau UAS- urile.

În acest sens, noi suntem prinşi în programele viitoare cu astfel de aparate. Vom fi dotaţi cu astfel de aparate pentru a ne desfăşura misiunile în bune condiţii, nu doar pentru supraveghere, dar şi pentru momentul cât sunt într-o acţiune militarii respectivi pot obţine mult mai multe informaţii sau pot vedea direcţiile de acţiune mult mai uşor – căile libere sau care ar fi obstacolele.

IC: Revenind la oameni, care sunt modelele de instruire ale infanteriştilor marini români? Vă instruiţi după un model european, după un modelul american? Sau după ceva combinat?

DT: Aş spune că este ceva combinat.

Datorită mediului nostru şi a faptului că suntem în subordinea Flotilei Fluviale, care are acţiune preponderent pe Delta Dunării şi pe Dunăre, automat nu avem aceleaşi aspiraţii ca “Marines” americani , infanteriştii marini americani, care sunt de tip expediţionar.Este cu totul altceva.

Noi, pe zona noastră, facem o adaptare atât a procedeelor pe care le punem în aplicare alături de partenerul american pe timpul exerciţiilor – în ţară, alte exerciţii doar în comun, bilaterale cu partenerul american, exerciţii internaţionale în afara apelor Mării Negre – încercăm să facem o adaptare.

Dacă ne gândim la infanteriştii marini britanici sau la cei din Olanda, sau dacă luăm exemplul italienilor fiecare îşi are un stil aparte. Şi fiecare ţară, fiecare structură sau categorie de forţă are o altă organizare. Aşa cum şi noi avem o altă organizare faţă de fiecare dintre ei. Chiar dacă ne asemănăm la anumite caracteristici, suntem diferiţi.

Folosim doctrina noastră, dar ne orientăm pe anumite procese de planificare, care trebuie să fie în comun, fiind parteneri cu toate aceste ţări NATO şi acţionând într-un cadru joint trebuie să vorbim cumva aceeaşi limbă. Şi atunci procesul de planificare este cumva comun.

Dar tacticile şi procedurile de acţiune în teren sunt un pic diferite.

Acum, pentru această pregătire a oamenilor, mergând pe partea de pregătire academică, de la noi de la regiment, sunt satisfăcut să spun lucrul acesta, avem la ora actuală un ofiţer în pregătire în SUA, la Colegiul de Stat Major şi Comandă în Quantico, cel a Puşcaşilor Marini.

IC: La universitatea lor...

DT: În trecut, am mai avut militari care au absolvit acea universitate.

IC: Şi dumneavostră...

DT: Şi eu. Şi locţiitorul meu, locotenentul-colonel Gheorghescu. Plus alţi militari care au avut cursuri absolvite pe linie de subofiţeri sau anumite cursuri de specializare cu durată mai mică. Sunt bucuros să spun că ne dorim ca şi în anul următor, având deja o deschidere în acest sens şi sprijinul autorităţilor militare americane –prin ataşatul Apărării al “Marines” din România – să avem alocat un alt loc pentru acest curs.

Să avem din nou un ofiţer de la noi, de la regiment care va merge şi va urma acel curs. Toate aceste cursuri sunt bune. Atât în SUA, cât şi cele care se fac în ţară.

Avem în derulare programe şi discuţii, pentru dezvoltarea cooperării bilaterale cu infanteriştii marini din Italia şi cu cei din Marea Britanie. Oricum, acţionăm cu ei în cadrul exerciţiilor în comun, în ţară şi afară.

Revin la exemplul cu Marea Baltică. Acolo avem şi americani, şi olandezi , din Marea Britanie, italieni, spanioli . Este un exerciţiu joint şi ne ajută foarte mult. Ne cunoaştem, ei vin la noi în ţară, ne antrenăm în comun. După aceea, ne întâlnim din nou în aceste exerciţii internaţionale şi deja jumătate din limba pe care trebuie să o vorbim împreună o cunoaştem. E altceva.

IC: Credeţi că în viitor este posibil ca şi noi să exportăm un model de pregătire românesc al infanteriei marine? Cel puţin, aici în zonă...

DT: Orice este posibil. Având în vedere că noi suntem oarecum unici în Europa, datorită Dunării, care comportă şi presupune un alt tip de acţiune al forţelor de infanterie marină, orice este posibil în viitor. Mai ales dacă programele viitoare de educaţie vor pune accent şi pe pregătirea infanteriştilor marini încă din şcoală.

La ora actuală, infanteria marină nu are un curs dedicat în Academia Forţelor Terestre. Dau exemplul, deoarece infanteria marină este o specializare a infanteriei şi absolvenţii vin în principal din Academia Forţelor Terestre.

Dar în viitor se poate să avem. Perspectiva este bună. De ce? Pentru că avem ofiţeri pregătiţi la şcoli de prestigiu din ţară, avem ofiţeri pregătiţi în afară. Punându-se la aceeaşi masă, discutând o pregătire comună, cu siguranţă ar ieşi ceva foarte bun.

IC: Care au fost cele mai importante exerciţii interne, internaţionale  la care aţi participat anul acesta (n.r.- 2018)?

DT: Am început chiar din primăvară, cu Spring Storm (bilateral, cu infanteriştii marini americani) . Am avut o structură impresionantă de forţe noi, ca şi batalion –pe vremea aceea – cu care am participat la Capu Midia. Am executat misiuni de desant amfibiu în comun cu infanteriştii marini americani, pe navele lor de desant amfibiu, cu UAV-urile lor - maşinile tactice care fac această incursiune şi ieşirea pe plajă. Plus exerciţiile specifice de acţiune de după: odată ajunşi pe plajă, ce se întâmplă acolo, mişcările, manevrele. A fost foarte interesant.

Şi mai interesant a fost că aceeaşi unitate cu care am reuşit în primăvară să avem un exerciţiu în ţară a fost şi în Marea Baltică. Aşa că, din nou am acţionat împreună cu ei. Deja a fost mai uşor, ne ştiam. Se ştiau militarii între ei, se ştiau procedurile, au recunoscut imediat ce au de făcut pe nava lor, au înţeles care sunt constrângerile. Mult mai simplu.

Ne-am continuat activitatea cu altele, BSRF – Black Sea Rotational Force – pe care le avem în poligonul Babadag atât cu parteneri americani, cât şi cu parteneri din zona extinsă a Mării Negre. Inclusiv din Georgia, Vecinii noştri din Republica Moldova. Sunt exerciţii foarte bune.

Avem, în principiu, 4-5 exerciţii majore pe an în ţară, plus minim două ieşiri în afară. Una dintre cele mai importante a fost la Balttops 18, unde au fost peste 22 de naţiuni participante. Un exerciţiu fixat cu regularitate cam la jumătatea fiecărui an.

Am avut o conferinţă, urmează să mai avem o conferinţă de planificare pentru anul 2019 , unde intenţia noastră este să trimitem din nou un detaşament de infanterişti marini acolo.

Cum vă spuneam, în premieră anul acesta am ieşit cu tehnică. Am plecat cu bărcile noastre, am plecat cu tot ce a însemnat armamentul nostru compatibil la nivelul exerciţiului cu partenerii. Am reuşit să ducem şi partea de logistică, pentru că orice exerciţiu de felul acesta comportă şi partea de logistică, susţinută de Statul Major al Forţelor Navale, dar şi de parteneri. Un lucru foarte bun.

Pe timpul exerciţiului am făcut o premieră: am acţionat împreună cu elemente de cercetare ale noastre pentru recuperarea unui militar al structurii proprii căzut în mâinile inamicului. Un exerciţiu şi o repetiţie foarte bună, noi neavând acest tip de exerciţiu inclus în pregătirea noastră curentă. Mă declar foarte mulţumit de cum a ieşit.

IC: Înţeleg că toate aceste exerciţii le-aţi trecut cu calficative maxime.

DT: Mulţumirea a venit din relaţionarea cu ceilalţi parteneri, care ne-au declarat că sunt mulţumiţi de colaborare şi de rezultate. Nu se dau calificative, important este să se găsească acea cale comună de înţelegere şi de exersare.

IC :Prin participare facem şi un export de securitate

DT: Automat. Ducând din ce în ce mai multe forţe pregătite  - oamenii care participă la exerciţii în mod repetat ajung să fie foarte pregătiţi  şi demonstrează un nivel de interoperabilitate ridicat la nivelul Alianţei.
Am putea spune că prin toate exerciţiile din ţară şi internaţionale la care participăm demonstrăm că suntem în măsură să asigurăm această securitate la un nivel optim.

IC: Pregătiţi un detaşament pentru Afganistan. Acolo este un război fără sfârşit.

DT :Acţionăm pentru această pregătire de introducere în teatrul de operaţii Afganistan şi de la anul (nr-2019) vom participa la o astfel de misiune

Vreau să menţionez că nu suntem doar noi unitatea care va executa misiunea. Un detaşament din cadrul regimentului augmentează un batalion de protecţie al forţei care va acţiona în teatru, iar la ora actuală se antrenează în comun. Atât infanteriştii – care sunt ai batalionului care este destinat, prin ordin, să execute misiunea – cât şi detaşamentul nostru sunt împreună şi execută pregătirea în comun.

Este o premieră pentru infanteria marină.

De ce? Până acum nu am mai avut ieşiri în Afganistan cu detaşamente compacte. Infanteriştii marini români au participat la două misiuni, în 2008 şi 2009 în teatrul de operaţii din Balcani, în Kosovo cu două detaşamente de nivel companie. După care a fost o perioadă în care am făcut doar acţiuni la nivel naţional şi am participat la câteva ieşiri internaţionale în cadrul exerciţiilor.

Dar prin pregătirea în vederea introducerii în teatrul de operaţii, cât şi prin efectuarea misiunii ce va începe în anul următor, sunt convins că nivelul de pregătire al regimentului va fi îmbunătăţit.

Şi relaţionarea cu celelalte structuri plus învăţarea acţionării într-un mediu necunoscut. Ne antrenăm în ţară, ajungem să cunoaştem locurile. Dar în momentul în care te antrenezi pentru ceva, dar eşti pus în alt loc intervin şi alte forţe, care te constrâng să fi un pic mai atent, un pic mai vigilent. Sunt lucruri care dezvoltă acest spirit de camaraderie, de corp, la nivelul nostru.

IC: Cum vedeţi infanteria marină română pe termen mediu ? Să ne uităm un pic în viitor..

DT: Să spunem peste cinci ani?

IC: Peste cinci ani. Cum o vedeţi? Ca oameni, dotări, mentalităţi?

DT: Ca mentalitate cred că suntem într-o schimbare. Într-o uşoară schimbare. Deoarece încercăm să cultivăm o cultură organizaţională. Este o diferenţă majoră între ţările care au infanterişti marini şi au o cultură dezvoltată în acest sens şi noi, care venim din spate, avem oameni foarte bine pregătiţi, dar nu s-au pus toţi stâlpii acestei culturi organizaţionale. Mai este loc. Lucrăm la ea. Acest lucru va influenţa cu siguranţă şi mentalitatea oamenilor.

Sunt diferenţe. Şi se pot vedea în toate acţiunile „televizate” să le spunem. Şi aici iau exemplul infanteriştilor marini americani. Când îi vedeţi pe sticlă, automat vă daţi seama de nişte elemente: disciplină, uniformă, atitudine. Toate fac parte din această cultură organizaţională, care în mod normal este cultivată de când ai intrat în şcoală. Încercăm să facem asta acum. Nu avem nimic de recuperat din urmă, dar creştem odată cu ea.

Asta vorbind de mentalitatea oamenilor.

Cu siguranţă, prin derularea proiectelor majore de înzestrare, care ne vor privi şi pe noi, vom avea tehnică mult mai bună, mai multă, probabil şi alte tipuri de arme, armament la nivelul subunităţilor de infanterie marină.

Cu siguranţă nu cred că vom extinde valoarea sau nivelul organizaţiei actuale. Prin transformarea care a avut loc în iunie din batalion în regiment noi considerăm că am reuşit să acoperim prin această reorganizare şi transformare, la ora actuală, necesarul de funcţii, specializări, structuri destinate îndeplinirii misiunilor pe teritoriul naţional, pe zona noastră de responsabilitate, cât şi pentru relaţionarea, colaborarea, cooperarea cu alte structuri ale armatelor străine.

În următorii cinci ani nu aş vedea o transformare a regimentului într-o structură mai mare.Poate în următorii 10-15 ani, poate, lucrurile o vor dovedi.

Acum este momentul în care noi trebuie să confirmăm, ca regiment, ca nouă structură. Trebuie să confirmăm că a fost bine ce am făcut prin această reorganizare şi ne ia ceva timp. Nu se poate face aşa peste noapte. Sunt ani în care trebuie să verificăm compatibilitatea noilor structuri formate cu celelalte structuri din sistemul naţional de apărare şi în exterior, în timpul exerciţiilor cu partenerii străini.

Vă menţionam acele subunităţi care vor opera UAS-urile, UAV –urile. La ora actuală ne pregătim pentru aşa ceva, încercăm să găsim personalul, urmează să primim şi tehnica, vom ieşim cu ea pe teren. Alte structuri de infanterie marină deja le au.

Când am avut exerciţiul Spring Storm cu militarii americani . ei deja aveau integrate în cadrul subunităţilor aceste mini-structuri de operare a UAV-urilor. Am văzut cum operează, cum lucrează cu ele, ce înseamnă să le ai în cadrul unei grupe sau unui pluton şi să te foloseşti de ele. Când le poţi folosi, cum pe poţi folosi. Sunt lucruri cu care începem să ne obişnuim şi cu siguranţă în viitor le vom confirma. Că aşa trebuie să se întâmple.

IC: Deci regimentul rămâne regiment şi se va consolida.

DT: Da. Este punctul meu de vedere, Aşa cred că va rămâne, doar regiment în următorii cinci ani şi cu siguranţă încercăm să-l consolidăm. Prin atragere de personal. Plecarea în Afganistan poate să fie unul din lianturi pentru personalul care este interesat să vină alături de infanteria marină.

Zona noastră este o zonă dificilă. Antrenamentele sunt destul de dificile şi solicitante. Dar având şi această atractivitate, oricine îşi doreşte să fie mai bun, oricine îşi doreşte mai mult. Ajungând în poziţia în care te duci în Afganistan, unde poţi să dovedeşti că ceea ce ai învăţat în ţară, pe ce te-ai antrenat în ţară pui în practică pe real şi lucrul cu partenerii străini - nu eşti singur, se lucrează într-un cadru joint, multinaţional -  îţi va influenţa pe viitor şi deciziile, şi pregătirea, şi atitudinea, şi orice.

Este un mare plus, cu care sperăm să mai atragem personal la noi la unitate.

IC: Dacă vrei să schimbi lumea, începe prin aţi face patul.

DT: Da.

IC: Vă sună cunoscut.

DT: Da. Este amiralul McRaven. Sunt sigur că aţi citit cartea. Este o carte fenomenală, precum a fost şi discursul pe care l-a prezentat la o festivitate de absolvire.

Am avut şansa ca pe acest domn amiral să îl cunosc în persoană pe timpul cursului, când am avut o prelegere din partea dumnealui.

Nu este un lucru nou. Noi îl facem. E un lucru pe care, din punctul meu de vedere, ar trebui să îl facă orice copil, din familie. Nu mai spunem de şcolile militare sau de armata, cum era înainte. Nu. Te-ai trezit dimineaţă, făţi patul. Este un lucru mărunt. Dacă ai dus la bun sfârşit acest lucru mărunt, deja te poţi apuca de altul. Şi făcând aşa, lucru după lucru şi ducându-l la bun sfârşit poţi să-ţi organizezi viaţa.

În primul rând, ţine de organizare şi de disciplină. Toţi cei care au făcut licee militare, colegii militare, şcoli cu o pregătire militară – nu neapărat venit din mediul civil şi după aceea transferat, activat în sistemul militar – trec prin aşa ceva. În momentul în care dimineaţă trebuie să te trezeşti, îţi faci patul şi cineva vine şi ţi-l verifică . Poate nu în aceeaşi măsură în care era verificat în America, dar ţi-l verifică. Şi este o chestie de conştiinciozitate a fiecăruia.

Odată ce ţi-ai cultivat-o, poţi să mergi mai departe.

IC :Putem spune că această carte şi ce spune amiralul este de căpătâi pentru orice infanterist marin din lume, după cum şi filmul Top Gun este pentru piloţii de F-16, de supersonice.

Aţi amintit şi în timpul emisiunii...este o adevărată cultură pop , dincolo de cultura organizaţională , în jurul infanteriştilor marini, mai ales în Statele Unite . Sunt filme, seriale, multă literatură ...sunt cumva ca nişte staruri rock, zic eu şi nişte modele de viaţă .

În cazul infanteriei marine, filmul bate viaţa sau viaţa bate filmul ? Ce este real şi ce se regăseşte în viaţă din acele filme?

DT :Sunt foarte aproape de realitate…

IC: Vă uitaţi şi dumneavoastră?

DT: Bineînţeles.

Sunt filme frumoase, motivaţionale unele dintre ele. În primul rând, pentru că cultivă această cultură. Prin simboluri, în primul rând. Acele simboluri, în momentul în care le vedeţi pe micile ecrane, în acele filme, automat transmit nişte mesaje. Tot filmul este construit în jurul unor mesaje care alimentează cultura lor organizaţională. Ceea ce nu este un lucru rău, este un lucru foarte bun.

Aşa reuşesc să-şi facă şi atragere de personal. Acel militar american – vorbim de exemplul “marines” americani – din momentul în care ajunge într-un birou de recrutare , din primele secunde de când este luat în primire şi trimis mai departe pentru pregătire i se cultivă această cultură.

Plecând de la ţinută, de la atitudine – le-am menţionat mai devreme – de cum te comporţi în societate. Pentru că au zicală “once a marine always a marine”, odată ce ai ajuns infanterist marin vei fi mereu infanterist marin.

Nu există o diferenţă, dacă eşti la serviciu, în program de opt ore sau ai plecat acasă, ai dat uniforma jos şi te-ai transformat. Nu, nu este o transformare. Lucru pe care îmi doresc să-l cultivăm şi la noi, aici. Pentru că odată ce eşti militar, reprezinţi armata, reprezinţi România, eşti un ambasador indiferent unde ai fi. Şi pe stradă dacă te duci şi cumperi pâine, comportă-te decent, comportă-te respectuos , aşa cum ar face-o un militar îmbrăcat militar, chiar dacă eşti în civil.

Revenind la filme.

Lucrurile acestea sunt cultivate de la bun început şi cresc cu ele. Plus toate aceste filme, care alimentează şi probabil că le şi sunt prezentate. Aţi amintit de Top Gun . Probabil şi ei îşi au filmele lor, care le sunt prezentate pe timpul acestor cicluri de pregătire. E normal şi ajută.

Toate acestea contribuie la definirea viitorului militar, infanterist marin. Că este în armata americană, că este în altă structură de forţe a altei ţări.

IC :Până la urmă, este vorba despre un mod de viaţă.

DT: Da, este un mod de viaţă.

IC :Dumneavostră vedeţi în următorul deceniu un şef al Statului Major al Apărării care să provină din rândul Infanteriei Marine?

DT :Orice este posibil

IC :Actualul şef al Apărării franceze este un general care provine din infanteria marină

DT :Este un pic de diferenţă, deoarece structura noastră de infanterie marină este mică.

Referindu-ne la un viitor şef al Statului Major al Apărării ce ar proveni din această specializare este destul de greu. Poate să fie cineva care a trecut pe aici. Nu ştim cum vor evolua lucrurile , cum se va dezvolta structura, dacă va ajunge brigadă sau poate mai sus. E un termen lung , e vorba de câţiva zeci de ani.

Dar, orice este posibil.

Plecăm de la un ofiţer care a trecut pe la Infanteria Marină. Şi dacă un ofiţer a trecut pe la Infanteria Marină , spuneam de dictonul american, pe care îl preiau, odată ce ai trecut pe acolo rămâi cu sufletul în Infanteria Marină.

Chiar dacă eu sunt vânător de munte , la bază, aşa am ieşit din şcoală cu specializare şi acolo mi-am început cariera, acum ajungând la infanteria marină deja simt că sunt infanterist marin. Şi cu siguranţă voi rămâne, pe lângă vânător de munte şi infanterist marin. Nu am cum altfel.

IC: Domnule colonel, o ultimă întrebare : unde şi cum vă vedeţi în noiembrie 2019?

DT: Ma văd la comanda Regimentului 307 Infanterie Marină. Cu siguranţă voi fi tot acolo.

Avem nişte proiecte în derulare. Planuri sunt multe, că idei sunt foarte multe. Şi alături de echipa de comandă am reuşit să facem până acum nişte lucruri minunate. Sunt sigur că împreună putem să le continuăm, să le mai dezvoltăm.

Cu siguranţă vom reuşi să şi găsim pe cineva dornic să ducă în viitor toate aceste proiecte mai departe.

IC: Vă mulţumesc, vă mai aşteptăm. Peste un an.

DT: Şi peste un an. Cu mare plăcere.

IC:Să mai tragem linia. Încă o dată.

DT: Cu mare plăcere. Mulţumesc şi eu pentru invitaţie."