Evenimente politico-militare relevante [02 - 08.07.2018]

[ English Version HERE ]

În aceeaşi zi, ambasadorul SUA la NATO, Kay Bailey Hutchison, a declarat într-un briefing la Casa Albă, că „nu s-a stabilit absolut nimic privind reorganizarea trupelor din Germania sau vreo schimbare a nivelului efectivului de 32.000 de militari pe care îi avem în Germania”. Mai mult, oficialul american a lăudat guvernul de la Berlin pentru disponibilitatea de a găzdui comandamentul unei noi misiuni NATO dedicat mobilităţii militare. Kay Hutchinson a menţionat că 16 ţări membre din 29 sunt pe cale să atingă cifra de 2% promisă până în 2024, toate ţările Alianţei crescând contribuţia şi marcând astfel „cea mai mare creştere a cheltuielilor militare a aliaţilor noştri de la Războiul Rece”. Preşedintele Trump îşi asumă fără modestie meritul pentru această evoluţie: „De când am venit eu... acele ţări NATO preconizează să cheltuie cu aproape 33 de miliarde de dolari mai mult” pentru înarmare.

Comentariile sunt de prisos, următorul Summit NATO, ce se va ţine în noul sediu (care a costat două miliarde de dolari), va fi despre bani. Liderii europeni vor trebui să fie pregătiţi să discute cu un om de afaceri care nu va fi dispus să plece urechea la explicaţii şi justificări şi care dispune de instrumente diverse de a reacţiona la timp faţă de aliaţii mai strânşi la buzunar. România se numără printre ţările care au atins deja nivelul promis, ceea ce ne conferă ocazia extraordinară de a discuta cu totul altceva decât explicaţii şi justificări. Vom şti ce să propunem? Ne vom pricepe să fructificăm efortul bugetar, sau ne vom mulţumi cu poza la steaguri? Care sunt obiectivele? Care este nivelul de ambiţie? Doar să ne strângem căciula în mâini fericiţi că am plătit foncirea?

UNIUNEA EUROPEANĂ - înfiinţarea Fondului European de Apărare

Pentru prima oară în istorie, în săptămâna care a trecut (03.07), parlamentarii europeni au aprobat înfiinţarea unui program dedicat creşterii inovaţiei în industria europeană de apărare, inclusiv în domeniul securităţii cibernetice.

Noul Program European de Dezvoltare Industrială în Domeniul Apărării (European Defence Industrial Development Programme - EDIDP) va contribui la finanţarea dezvoltării de produse şi tehnologii noi şi/sau modernizarea celor existente, în scopul dezvoltării capacităţilor militare ale statelor membre şi promovării independenţei strategice a Uniunii Europene.

Noul Fond European pentru Apărare, cu un buget de 500 milioane de euro pentru perioada 2019-2020, este destinat, de asemenea, creşterii eficienţei cheltuielilor bugetare şi stimulării inovării în domeniul apărării, la nivel european.

Fondul European pentru Apărare are două componente:

- Cercetarea: Începând cu anul 2017, UE a oferit pentru prima dată granturi pentru cercetarea colaborativă în domeniul tehnologiilor şi produselor de apărare inovatoare, finanţate integral şi direct din bugetul UE. Proiectele eligibile pentru finanţare din partea UE se concentrează asupra domeniilor prioritare convenite anterior de statele membre şi includ, în general, produse electronice, metamateriale, software criptat sau robotică. Acesta va fi finanţat cu 90 de milioane de euro până la finele anului 2019, din care 25 de milioane de euro au fost alocate pentru 2017.

În prezent, se lansează o cerere de propuneri pentru proiecte în domeniul sistemelor de navigare fără pilot în mediul naval şi în complete individuale pentru luptă (soldiers systems). Semnarea primelor acorduri de finanţare este aşteptată până la sfârşitul acestui an.

Anul acesta, Comisia va propune un program dedicat UE de cercetare în domeniul apărării, cu un buget anual estimat la 500 de milioane de euro, începând cu 2020, care va face din UE unul dintre cei mai mari investitori din domeniul cercetării în domeniul apărării din Europa.

- Dezvoltarea şi achiziţiile: Fondul va crea stimulente pentru ca statele membre să coopereze pentru dezvoltarea comună şi achiziţionarea de echipamente şi tehnologii de apărare prin cofinanţare din bugetul UE şi sprijin practic din partea Comisiei. Statele membre pot, de exemplu, să investească în comun în dezvoltarea tehnologiei cu fir sau a comunicaţiilor prin satelit sau să cumpere elicoptere la comun pentru a reduce costurile. Numai proiectele de colaborare vor fi eligibile, iar o parte din bugetul global va fi alocată proiectelor care implică participarea transfrontalieră a IMM-urilor. În acest sens, UE va oferi cofinanţare de 500 de milioane de euro, în total, pentru 2019 şi 2020, în cadrul unui program dedicat apărării şi dezvoltării industriale şi un miliard de euro pe an, după 2020.

Uniunea Europeană va cofinanţa proiecte implementate de consorţii formate din  cel puţin trei companii publice sau private, stabilite în cel puţin trei state membre diferite ale UE.

Pentru a câştiga contracte, susţinătorii de proiecte vor trebui să dovedească faptul că promovează excelenţa, inovarea şi competitivitatea. Proiectele dedicate în mod special IMM-urilor şi întreprinderilor mici (întreprinderi cu până la 3.000 de angajaţi) vor fi eligibile pentru rate mai mari de cofinanţare, precum şi acţiuni în cadrul PESCO.

EDIDP va finanţa faza de dezvoltare (între cercetare şi producţie) a produselor şi tehnologiilor noi şi îmbunătăţite în domeniul apărării în UE, de la studii, proiectare, testare până la etapele de certificare şi dezvoltare în domenii precum:

- sistemele de navigare fără pilot;

- comunicaţii prin satelit;

- accesul autonom la spaţiu şi observarea permanentă a Pământului;

- sustenabilitate energetică;

- securitate maritimă şi cibernetică;

- capabilităţi militare terestre, aeriene şi maritime de înaltă performanţă:

- sisteme din domenii comune, inclusiv facilităţi strategice.

Crearea Fondului European pentru Apărare nu este o iniţiativa nouă. Încă din iunie 2014, Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a calificat ca prioritară asigurarea securităţii cetăţenilor europeni, anunţând apoi (2016) înfiinţarea Fondului European pentru Apărare.

Totodată, această iniţiativă vine pe fondul necesităţii acute de intensificare a cooperării în domeniul cheltuielilor pentru apărare între statele membre UE deoarece se estimează că lipsa acestei coordonări va costa anual între 25 şi 100 de miliarde de euro[1]. Aproximativ 80% din achiziţii publice şi peste 90% din cercetare şi tehnologie se desfăşoară pe bază naţională[2], iar până la 30% din cheltuielile anuale de apărare ar putea fi economisite prin punerea în comun a achiziţiilor[3].

În ciuda mai multor iniţiative din ultimii ani, peisajul industriei europene de apărare este caracterizat de investiţii insuficiente şi ineficiente în dezvoltarea şi achiziţionarea  . De asemenea, există diferenţe mari în ceea ce priveşte nivelul cheltuielilor pentru apărare între statele membre.

TURCIA - continuă “curăţirea” structurilor guvernamentale

Fără a se mai aştepta depunerea jurământului prezidenţial de către preşedintele ales, Recep Tayyip Erdogan, ceremonie ce urmează să aibă loc în cursul zilei de luni, 9 iulie, printr-un decret guvernamental emis în condiţiile stării de urgenţă, încă în vigoare, un număr de 18.632 de angajaţi de stat şi-au pierdut slujbele, fiind acuzaţi de legături cu organizaţii teroriste sau grupuri care „acţionează împotriva securităţii naţionale”. Printre categoriile de nou demişi din funcţiile avute, cei mai mulţi, 8.998 sunt membri ai poliţiei, 3.077 sunt militari, din care 1.949 membri ai Forţelor Aeriene, iar 1.126 ai Forţelor Navale. Au fost eliminaţi din structurile guvernamentale şi 1.052 de angajaţi ai Ministerului Justiţiei, precum şi 649 de lucrători din Jandarmeria turcă şi 192 de la Garda de Coastă. Nu au fost uitate nici media turce, trei ziare şi un post de televiziune fiind închise. Pentru a îndulci pastila, decretul prevede şi revenirea în funcţii pentru 148 de angajaţi guvernamentali demişi anterior.

Decretul anunţă un preşedinte care îşi va folosi prerogativele prezidenţiale extinse pentru a-şi impune controlul asupra tuturor structurilor guvernamentale, acum şi ca şef al executivului. Dacă starea de urgenţă va fi ridicată la încheierea celor şase luni de extindere, adică pe 19 iulie, a.c., poate chiar mai devreme, conform media turce, emiterea decretului poate fi interpretată ca o decizie de autoritate, un semnal că preşedintele îşi începe mandatul cu o lovitură de forţă, menţinându-se, însă, într-un cadru de democraţie autoritară. Anunţul lui Erdogan (07 iulie, a.c.) că în curând vor fi ridicate restricţiile de călătorie pentru 181,500 de persoane care au avut interdicţie în procurarea de paşapoarte, datorită acuzelor de implicare în puciul eşuat din iulie 2016, pare a anunţa că preşedintele va avea la el atât toiagul, adică sceptrul, prezidenţial, cât şi borcanul cu dulceaţă, lăsându-şi concetăţenii să aleagă ce-şi doresc.

SIRIA - ofensivă guvernamentală împotriva “leagănului revoluţiei siriene”, oraşul Daraa

Forţele guvernamentale siriene au preluat, în cursul zilei de sâmbătă, 07 iulie, controlul asupra  punctului de trecere a frontierei de la Nassib, la graniţa cu Iordania, realizând practic, reconectarea terestră a Damascului de Amman. Evenimentul pregăteşte ofensiva care va începe probabil în următoarele zile, pentru recapturarea oraşului Daraa, cel supranumit « leaganul revoluţiei siriene », locul unde s-au declanşat, în primăvara anului 2011, protestele antiguvernamentale, care au dus, ulterior la războiul civil. Eşaloane cu tehnică militară şi unităţi siriene de elită afluesc deja către localitatea aflată doar la 8 kilometri de graniţa iordaniană.

Se produce, astfel, relegitimarea regimului de la Damasc în sudul Siriei, zonă în care rebelii sirieni mai deţin încă un număr de localităţi sub control. Este însă şi un pas destul de sensibil pentru regimul sirian, în condiţiile în care va trebui să acomodeze îngrijorările iordaniene privind un potenţial nou val de refugiaţi sirieni, dar şi pe cele ale Israelului, care nu va tolera dislocarea către graniţele sale a membrilor miliţiilor controlate de Iran sau a militanţilor Hezbollah. Iar, pentru a realiza încercuirea completă a oraşului, forţele siriene vor trebui să cureţe vestul provinciilor Daraa şi Quneitra, adică o fâşie de teritoriu de-a lungul Înălţimilor Golan. Un obuz deviat de o adiere de vânt în teritoriul ocupat de Israel ar putea schimba radical datele problemei.

Marea Britanie – un nou caz Skripal sau „intoxicarea” prin intoxicare?

            Sâmbătă, 30 iunie a.c., un cuplu britanic de vârstă mijlocie (44, respectiv 45 ani) a fost găsit într-o stare critică, într-o reşedinţă particulară din Amesbury, o mică localitate din sud-vestul Angliei. Un incident aparent banal, pus iniţial pe seama unui consum excesiv de droguri, s-a transformat rapid într-un caz de interes naţional pentru Marea Britanie, investigaţiile fiind preluate de către poliţia anti-teroristă, după ce laboratorul militar din Porton Down a confirmat că cele două victime au fost expuse unui agent neurotoxic de tip militar, de fabricaţie sovietică. Deşi, aparent, nu ar exista nicio o legătură între fostul ofiţer KGB Sergei Skripal şi cuplul în cauză, cele două cazuri sunt legate de o serie de coincidenţe: Amesbury se află la doar 11 km depărtare de Salisbury, oraşul în care Sergei Skripal şi fiica sa au fost otrăviţi, în martie a.c.; agentul neurotoxic identificat de laboratorul din Porton Down este identic cu cel utilizat în cazul Skripal – Novichok; Charlie Rowley şi Daw Sturgess, cuplul britanic, ar fi vizitat - în sâmbăta respectivă, Queen Elizabeth Gardens, un parc din Salisbury situat la o distanţă foarte mică de locul unde au fost găsiţi şi Sergei şi Iulia Skripal, în stare de inconştienţă, în urma tentativei de otrăvire.

În contextul acestui incident, Cabinetul britanic s-a reunit joi, 05.07 a.c., în şedinţă de urgenţă, prezidată de catre ministrul de Interne Sajid Javid, purtătorul de cuvânt al premierului Theresa May, precizând că situaţia creată este foarte serios analizată.

Incidentul a generat totodată o serie de reacţii, atât în plan intern cât şi extern, experţi, analişti, oameni politici avansând diferite teorii şi explicaţii, mai mai mult sau mai puţin conspirative.

Vil Mirzayanov, chimistul rus emigrat în Statele Unite, cel care a dezvăluit pentru prima dată existenţa agentului neurotoxic Novichok, consideră că Moscova se află şi în spatele celui de-al doilea caz de otrăvire, pentru a crea şi mai multă confuzie asupra originii atentatului în cazul Skripal. În opinia sa, acţionând astfel, Rusia vrea să demonstreze că nu are nicio o legătură cu otrăvirile în cauză, acestea fiind doar o problemă britanică de securitate internă.

Pentru Richard Guthrie, editor coordonator al CBW Events – un website specializat în arme chimice şi biologice – în proporţie de 90% incidentul este urmarea contactului indirect al celor doi cu un obiect aruncat de către autorii primului atac, cum ar fi o haină în buzunarul căreia s-ar fi aflat şi un recipient cu agentul neurotoxic.

Ipoteza este susţinută şi de Andrew C. Weber, fost consilier pe probleme de apărare NBC (nucleară, bacteriologică şi chimică) în cadrul Departamentului Apărării al SUA, dar şi de declaraţii ale localnicilor din Amesbury care au afirmat că cel puţin unul din cei doi britanici intoxicaţi cu Novichok obişnuia să refolosească obiecte colectate din coşurile şi tomberoanele de gunoi.

În paralel cu negarea oricărei implicări în cele două incidente distincte şi cu distorsionarea evidentă a mesajelor oficialilor britanici, media rusă a avansat şi ea scenarii explozive. Dacă pentru unii oficiali ruşi aceste incidente nu au ca scop decât să arunce o lumină negativă asupra Rusiei, care găzduieşte în această perioadă Campionatul Mondial de Fotbal, pentru Nikolai Kovalyov, fost director al Serviciului Federal de Securitate, atacurile sunt opera unui cercetător britanic din cadrul laboratorului de cercetări chimice din Porton Down (o altă localitate din apropiere de Salisbury) care, într-un acces de nebunie, efectuează diferite experimente direct pe locuitorii din regiune.

Recentul incident din Amesbury, care adânceşte şi mai mult criza diplomatică dintre Marea Britanie şi Rusia, poate fi o consecinţa accidentală a primului atac. Nu poate fi, însă, exclusă nici a doua ipoteză, potrivit căreia un al doilea atentat cu agent neurotoxic îndreptat deliberat către o ţintă total beningă, fără nicio o relevanţă pentru iniţiator, ar avea ca obiectiv acoperirea autorilor primului atentat.

Participarea sau nu, a oficialilor britanici (membri ai familiei regale şi/sau miniştri ai cabinetului May) la finala Campionatului Mondial de Fotbal, în situaţia în care Anglia ar fi una dintre finaliste, ar putea să indice care din cele două ipoteze enumerate mai sus este mai aproape de adevăr.