EVENIMENTE POLITICO-MILITARE NATO-UE / SEPTEMBRIE

NATO

Comandamentul Atlantic al NATO este operaţional

Într-o ceremonie desfăşurată joi (17 septembrie) la Norfolk, Virginia (SUA), a fost declarată capacitatea operaţională iniţială (IOC) a noului Comandament Atlantic al NATO.

Joint Force Command Norfolk (JFCNF) are misiunea de a proteja căile maritime dintre Europa şi America de Nord, dar şi cablurile de telecomunicaţii transatlantice care ar putea deveni ţinte în cazul unui conflict hibrid.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a salutat atingerea capacităţii operaţionale iniţiale, afirmând: „NATO este o alianţă transatlantică, iar Atlanticul de Nord este vital pentru securitatea Europei. Noul Comandament Atlantic va asigura securitatea căilor maritime, atât de importante pentru sprijinul logistic şi uman dinspre America de Nord către Europa”.

Sediul Comandamentului Atlantic al NATO se află în aceeaşi locaţie cu Comandamentul Flotei a 2-a a SUA. Comandantul noului comandament este viceamiralul Andrew Lewis (SUA).

Pentru îndeplinirea misiunii principale, noul comandament va asigura aranjamentele privind comanda forţelor aliate, va actualiza permanent situaţia operaţională, va planifica şi desfăşura exerciţii şi va elabora planuri operaţionale care acoperă zone geografice vaste, de pe coasta de est a SUA până în Groenlanda, Islanda, Marea Britanie şi Arctica. Operaţiunile maritime curente ale NATO vor continua să fie conduse de Comandamentul Maritim Aliat (MARCOM), cu sediul în Marea Britanie.

În urma deciziei miniştrilor apărării din ţările membre NATO, din iunie 2018, structura de comandă a Alianţei, cu un noul comandament Atlantic în Norfolk şi structura de comandă pentru sprijin şi logistică din Ulm (Germania) parcurge un proces de adaptare la noul context de securitate.

Astfel, Joint Force Command Norfolk se alătură celor două Comandamente întrunite ale NATO, situate în Brunssum (Olanda) şi Napoli (Italia).

Exerciţiul naval ”Dynamic Mariner-20”

În perioada 28 septembrie - 8 octombrie, şapte state membre ale NATO participă la exerciţiul ”Dynamic Mariner-20” (DYMR-20), în largul coastelor Franţei.

Exerciţiul DYMR-20 testează componenta maritimă a forţei de răspuns a NATO (NRF/M) şi interoperabilitatea forţelor NATO, sporind flexibilitatea de angajare a forţelor navale şi îmbunătăţind interoperabilitatea între naţiunile aliate.

La exerciţiu participă 31 de nave de suprafaţă, 1 submarin, 3 avioane de patrulare maritimă şi alte aeronave din Belgia, Franţa, Grecia, Italia, Olanda, Spania şi SUA.

DYMR-20 este condus de Comandamentul maritim al NATO (MARCOM). Forţele participante la exerciţiu includ Gruparea navală permanentă a NATO (SNMG2) şi Gruparea navală permanentă de luptă contra minelor a NATO (SNMCMG2).

Puterea navală a NATO constă în capacitatea grupărilor permanente şi forţelor navale naţionale de a constitui rapid o forţă de răspuns credibilă, cu o capacitate operaţională ridicată, care poate îndeplini a paletă largă de misiuni. Pregătirea periodică a celor două grupări navale permanente, împreună cu forţele navale naţionale, creşte interoperabilitatea forţelor NATO şi demonstrează capacitatea Alianţei de a răspunde, în timp scurt, posibilelor ameninţări din partea unui actor statal sau non-statal.

Forţa de răspuns a NATO (NRF) este o forţă multinaţională, pregătită şi avansată din punct de vedere tehnologic, formată din componente terestre, aeriene, maritime şi ale forţelor de operaţii speciale pe care Alianţa le poate desfăşura rapid, oriunde este necesar.

În ciuda provocărilor provocate de pandemia COVID-19, NATO a continuat desfăşurarea exerciţiilor planificate pentru a asigura nivelul de instruire necesar asigurării securităţii membrilor Alianţei. Unele etape ale exerciţiilor, care impuneau interacţiunile fizice între participanţi, au fost suspendate sau s-au desfăşurat cu un număr mai mic de militari şi cu respectarea măsurilor sanitare specifice actualei pandemii.

Apărarea colectivă rămâne cea mai mare responsabilitate a Alianţei, iar desfăşurarea exerciţiilor militare, cum este şi ”Dynamic Mariner-20”, demonstrează că descurajarea este un element central al strategiei generale a NATO - prevenirea conflictelor şi a războiului, protejarea aliaţilor, menţinerea libertăţii de decizie şi acţiune şi susţinerea principiilor şi valorilor pe care le reprezintă.

UNIUNEA EUROPEANĂ

A început exerciţiul ”EU Integrated Resolve 2020”

În penultima săptămână din această lună, UE a lansat exerciţiul ”EU Integrated Resolve 2020” (EU-IR20).

EU-IR20 este un exerciţiu complex de gestionare a crizelor care are ca scop sporirea capacităţii blocului comunitar de a coordona şi răspunde la conflicte şi crize externe, cu accent pe desfăşurarea proceselor de planificare şi acţiune într-un mediu hibrid, cuprinse în Politica comună de securitate şi apărare (PSAC).

În perioada 21 septembrie - 4 decembrie, în statele UE vor fi desfăşurate exerciţii de testare a instrumentelor şi mecanismelor UE de răspuns la o criză apărută în afara UE. EU-IR20 se va concentra asupra modului de gestionare a unei crize care afectează interesele UE în străinătate, mai precis prin planificarea şi conducerea unei operaţiuni militare şi civile a UE într-o ţară imaginară, precum şi prin dislocarea unei delegaţii a UE în respectiva ţară.

Exerciţiul este condus de Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), cu participarea Consiliului, a Comisiei Europene şi a statelor membre. Ca parte a parteneriatelor internaţionale ale UE, la exerciţiul de gestionare a crizelor vor participa personal NATO şi reprezentanţi din SUA, Canada şi Norvegia. Operaţiunea militară şi misiunea civilă vor fi planificate şi conduse de Capabilitatea Militară de Planificare şi Conducere (MPCC) din cadrul Statului Major Militar al UE (EUMS) şi de Capacitatea Civilă de Planificare şi Conducere (CPCC).

Exerciţiile UE de gestionare a crizelor din cadrul PSAC au loc la fiecare doi ani, începând cu anul 2012. În 2018, UE a condus primul exerciţiu paralel şi coordonat (PACE) cu NATO, denumit ”EU HEX-ML18”, care a avut ca scenariu răspunsul la o situaţie de criză internă declanşată de ameninţări hibride.

EU-IR20 nu implică desfăşurarea de exerciţii militare şi civile în teren. Pe timpul acestui exerciţiu se va realiza planificarea strategică politico-militară necesară desfăşurării unei operaţii militare şi civile şi se va simula comportamentul operaţional al acestor elemente de dispozitiv într-un mediu de acţiune hibrid, în coordonare cu o delegaţie UE.

Noul pact privind migraţia şi azilul

Comisia Europeană a propus o reformă a sistemului de azil al UE pentru migranţi, care înlocuieşte cotele obligatorii cu un mecanism de „solidaritate obligatorie”.

Noul pact prevede că ţările care nu doresc să preia azilanţi trebuie să participe la efortul UE fie prin susţinerea costurilor pentru repatrierea celor ale căror cereri de azil sunt respinse, fie prin sprijin logistic, cum ar fi participarea la construcţia unor tabere de refugiaţi sau asigurarea de echipamente şi alimente.

Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că „Noul pact pentru migraţie şi azil” oferă Europei „un nou început”. De asemenea, Ursula von der Leyen consideră noul pact un act „just şi rezonabil” între „responsabilitate şi solidaritate” în cadrul UE şi că acesta are rolul de a convinge ţările care au refuzat cotele obligatorii, în special Grupul de la Vişegrad (Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia) şi Austria să participe la efortul comunitar.

Conform proiectului Comisiei Europene, cererile de azil vor fi analizate de ţara în care solicitantul de azil are rude, a muncit sau a studiat. În celelalte cazuri, prima ţară europeană în care intră migrantul răspunde de soluţionarea cererii de azil. În cazul unei presiuni migratorii crescute asupra unei ţări europene, aceasta poate solicita Comisiei Europene activarea mecanismului de solidaritate obligatorie. Odată ce Comisia aprobă activarea acestui mecanism, această instituţie europeană decide şi numărul migranţilor care ar trebui preluaţi din ţara aflată sub presiune de către celelalte state membre UE. În final, toate ţările trebuie să îşi aducă o contribuţie, în funcţie de puterea lor economică şi de populaţie. Pentru fiecare migrant adult acceptat, statele membre vor primi din bugetul comunitar 10.000 de euro.

Problema solidarităţii este cu siguranţă cea mai delicată şi dificilă problemă de soluţionat, în special cu ţările membre ale Grupului de la Vişegrad, care au respins categoric conceptul de relocare a refugiaţilor. În faţa acestei provocări, Comisia a venit cu o soluţie. Potrivit noului pact, statele membre nu sunt forţate să accepte refugiaţi relocaţi, ci ar putea opta pentru repatrierea solicitanţilor de azil ale căror cereri au fost respinse. Acest mecanism nu ar necesita ca ”ţara suport” să găzduiască fizic persoanele ale căror cereri au fost respinse, decât dacă procesul de expulzare este întârziat cu mai mult de 8 luni (sau 4 luni într-o situaţie de presiune ridicată).

Dintr-o perspectiva politică, includerea în noul pact a posibilităţii sprijinului expulzării migranţilor, în locul acceptării acestora sub umbrela ”cotelor obligatorii”, este o încercare de a obţine un minim de solidaritate din partea Grupului de la Vişegrad. Cu toate acestea, noul mecanism ridică mai multe semne de întrebare, în condiţiile în care repatrierea persoanelor ale căror cereri de azil au fost respinse este dificilă, chiar şi pentru ţările europene care au legături diplomatice solide cu ţara de origine a solicitantului. Vor reuşi statele membre cu mai puţine legături diplomatice să rezolve problema expulzării? Vor fi aceste state europene dispuse să primească solicitanţii de azil pentru care nu s-a reuşit expulzarea în termenul stabilit de pact sau solicitanţii vor rămâne într-o poziţie juridică incertă?

În ciuda acestui nou mecanism, centrul de greutate al migraţiei şi solicitărilor de azil rămâne pe statele membre ale UE din sudul Europei. Deşi înlocuieşte formal criteriile actuale ale Regulamentului Dublin pentru determinarea statului responsabil cu procesarea unei cereri de azil, noul pact menţine criteriul locului de primă sosire. Drept urmare, Cipru, Grecia, Malta, Italia şi Spania ar fi responsabile pentru procesarea cererilor de azil ale majorităţii migranţilor care traversează Marea Mediterană.

În încercarea sa de a găsi un compromis pe care toată lumea să îl poată accepta, noul pact nu oferă o abordare cu adevărat nouă provocărilor cu care se confruntă Europa – migraţia ilegală şi solicitările de azil. Cu toate acestea, proiectul este cu siguranţă mai bun decât status quo-ul şi este ultima şansă a UE de a îmbunătăţi un sistem de azil imperfect, care are nevoie disperată de reformă.

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

SUA – tehnică de luptă echipată cu motoare electrice

Army Futures Command a dat undă verde Direcţiei pentru dezvoltarea capacităţilor de manevră şi integrare (MCDID - Maneuver Capabilities Development and Integration Directorate) pentru a identifica nevoile de echipare a vehiculelor de luptă cu motoare electrice.

Army Futures Command, cu sediul la Fort Benning (Georgia), este comandamentul american care are ca misiune principală implementarea noilor tehnologii militare în cadrul forţelor terestre ale SUA.

MCDID are sarcina de a întocmi un studiu şi de a prezenta un raport în care să fie specificate toate datele tehnice care trebuie îndeplinite de vehiculele tactice şi de luptă ale forţelor terestre ale SUA, pentru a funcţiona cu energie electrică. Raportul va fi prezentat de MCDID, pe 20 octombrie, în faţa reprezentanţilor industriei americane de apărare.

Forţele terestre americane şi-au intensificat eforturile pentru dezvoltarea şi implementarea de vehicule militare electrice, în scopul reducerii dependenţei de combustibilii fosili, creşterii mobilităţii şi reducerii efortului logistic.

Generalul-locotenent Eric Wesley, comandant al ”Futures and Concepts Centre”, a afirmat că vehiculele militare cu motoare electrice vor avea o amprentă sonoră şi termică mult redusă faţă de actualele motoare termice, fapt ce va duce la o mai dificilă descoperire a acestora de către inamic. Oficialul a mai precizat că principala dificultate a acestui proiect nu constă în capacitatea bateriilor (tehnologia este în continuă evoluţie), ci în accesul la staţii de încărcare cu curent electric în condiţii de luptă.