MAS Raport SpecialNATO - UE

Raport săptămânal NATO - UE LEVANT Balkanii de Vest Regiunea Mării Negre

09 octombrie 2018 - Rapoarte speciale - NATO - UE

Evenimente politico-militare NATO-UE / Octombrie (I)

Ştefan Oprea

Sursă foto: Mediafax

NATO

  • Reuniunea Comitetului Militar NATO în format Şefi ai Apărării
  • Reuniunea NATO la nivel Miniştri ai Apărării

UNIUNEA EUROPEANĂ

  • Extinderea amprentei europene în cadrul NATO;
  • Uniunea Europeană ar putea accepta participarea Marii Britanii şi SUA la dezvoltarea proiectelor militare

INDUSTRIA DE APĂRARE

  • Industria de Apărare a Bulgariei încurajată să se implice în modernizarea forţelor armate

NATO

Reuniunea Comitetului Militar NATO în format Şefi ai Apărării

La Varşovia, în perioada 28-30 septembrie 2018, cea mai înaltă autoritate militară a NATO, Comitetul Militar, şi-a desfăşurat lucrările în format Şefi ai Apărării. Reuniunea a fost găzduită de şeful Statului Major General Polonez, general-locotenent Rajmund Andrzejczak.

Conferinţa, prezidată pentru prima dată de Air Chief Marshall Sir Stuart Peach (RAF-UK), în calitate de preşedinte al Comitetului militar al NATO, a avut în dezbatere subiecte precum disponibilitatea, capacitatea de reacţie şi modernizarea forţelor, recomandări pentru viitoarele operaţiuni, exerciţii şi activităţi ale NATO, inclusiv o cooperare mai strânsă cu organizaţiile internaţionale.

Finalul discuţiilor l-a reprezentat alegerea noului Director General al Statului Major Militar Internaţional, care va prelua această funcţie în anul 2019.

Ca  întotdeauna, în deschiderea conferinţei, şefii apărării din ţările aliate au adus un omagiu celor peste 20.000 de militari implicaţi în operaţiuni, misiuni şi activităţi ale NATO în întreaga lume şi au rememorat sacrificiul acelor militari, bărbaţi şi femei, ucişi sau răniţi pe timpul operaţiunilor complexe la care luau parte.

Cu misiunea de a proteja securitatea unui miliard de cetăţeni de pe ambele ţărmuri ale Atlanticului, Alianţa se confruntă cu un mediu de securitate imprevizibil şi fluid, cu multe provocări şi ameninţări în curs de dezvoltare din partea actorilor statali şi non-statali în domeniile tradiţionale, dar şi cu războiul hibrid şi atacurile cibernetice.

Chiar dacă situaţia de securitate rămâne o provocare, Alianţa îşi asumă un angajament ferm pe cele două direcţii principale de efort, în Afganistan şi în Irak. Împreună cu forţele naţionale de securitate afgane efortul comun urmăreşte  asigurarea securităţii ţării şi lupta împotriva teroriştilor. În Irak, NATO continuă să sprijine guvernul irakian şi eforturile sale de a stabiliza ţara şi de a acţiona împotriva terorismului în toate formele şi manifestările sale.

Referitor la Strategia militară a NATO, şefii apărării au convenit asupra necesităţii de a se concentra atât pe mijloacele, cât şi pe capacitatea actuală, pentru a contribui la proiectarea stabilităţii şi consolidarea securităţii în afara teritoriului său. Pe măsură ce Alianţa se adaptează şi se modernizează, în conformitate cu deciziile politice, Comitetul Militar trebuie să asigure cadrul general pentru a promova o înţelegere comună a obiectivelor militare ale NATO, a abordărilor intenţionale şi a cerinţelor privind resursele.

Pregătirea şi sporirea capacităţii de reacţie a forţelor a constituit o altă temă de dezbateri. Din această perspectivă, şefii apărării doresc să asigure statele membre că descurajarea şi poziţia de apărare a Alianţei rămân credibile, coerente şi rezistente.

Un punct important a fost analiza modului de abordare a deciziei şefilor de stat şi de guvern luată la ultimul summit NATO de la Bruxelles, privind Iniţiativa de Pregătire „Four Thirties”, fiind trecute în revistă progresele şi disponibilitatea ţărilor membre care se angajează cu forţe pentru asigurarea celor 30 de batalioane mecanizate, 30 escadrile de aviaţie şi 30 de nave de luptă, gata de utilizare în 30 de zile sau mai puţin, până în anul 2020.

Aflată într-un permanent proces de modernizare, Alianţa continuă să urmărească o abordare a securităţii pe toate direcţiile (360 de grade) şi îndeplinirea eficientă a celor trei sarcini de bază stabilite în Concepţia Strategică 2010: apărarea colectivă, gestionarea crizelor şi securitatea prin cooperare.

În cadrul aceleiaşi sesiuni, adaptarea structurii de comandă, inclusiv prin acceptarea ofertelor naţionale de a dezvolta capacităţi de comandă şi control la nivel de corp de armată, a evidenţiat contribuţia acestora la coerenţa şi eficacitatea operaţională a comenzii şi controlului în regiune, inclusiv pentru Forţele Aliate Înaintate.

În urma votului desfăşurat la finalul Conferinţei Comitetului Militar, generalul locotenent Hans-W. Wiermann, din Forţele Armate germane, a fost ales următorul Director General al Statului Major Internaţional al NATO. Generalul Wiermann îndeplineste, începând cu anul 2015, functia de Reprezentant Militar al Germaniei la NATO şi UE.

Reuniunea NATO la nivel Miniştri ai Apărării

În perioada 3-4 octombrie a avut loc, la Bruxelles, Reuniunea NATO în format miniştri ai apărării. Scopul acestei întâlniri a fost acela de a implementa deciziile luate în iulie 2018, de şefii de state şi de guverne ai Alianţei, axate pe adaptarea şi consolidarea în continuare a NATO, ca răspuns la o Rusie din ce în ce mai provocatoare, la instabilitatea continuă din sudul Europei, precum şi pentru a discuta despre eforturile aliaţilor de a realiza o repartizare mai echitabilă a sarcinilor în cadrul Alianţei.

Inevitabil, cea mai discutată temă a fost nevoia urgentării acordării celor 2% din PIB pentru domeniul apărării.

Pe acest subiect s-au evidenţiat necesitatea de a avea planuri naţionale credibile pentru a atinge acest obiectiv şi nu în ultimul rând, faptul că, în ultimii doi ani, aliaţii europeni şi Canada au cheltuit mai mult cu 41 de miliarde de dolari pentru apărare. Acest lucru a fost considerat un progres semnificativ.

A doua temă de discuţie a reprezentat-o consolidarea poziţiei de descurajare şi apărare întărită a NATO. Din această perspectivă, întâlnirea Grupului de Planificare Nucleară (Nuclear Planning Group), parte a consultărilor regulate ale aliaţilor, a întărit convingerea acestora de a menţine descurajarea nucleară a NATO convingătoare şi eficientă. Un alt subiect pe această temă l-au reprezentat preocupările NATO legate de încălcarea de către Rusia a tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty - INF Treaty). Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a evidenţiat faptul că noul sistem de rachete al Rusiei „destabilizează” şi reprezintă „un risc serios pentru securitatea noastră”, precizând, în numele NATO: „Cerem Rusiei să abordeze serios preocupările noastre”. Pe timpul reuniunii, ministrul olandez al apărării a făcut o informare privind contracararea unei operaţiuni cibernetice a serviciilor de informaţii militare ruse împotriva Organizaţiei pentru Interzicerea Armelor Chimice din Haga (Olanda). Referitor la acest subiect, Secretarul General al NATO s-a referit la o campanie rusă, globală, fapt pentru care NATO, ca răspuns, va continua să îşi consolideze apărarea şi descurajarea în domeniul cibernetic. Efortul mai multor aliaţi de a pune capabilităţi cibernetice la dispoziţia NATO, a fost primit cu multă satisfacţie, aceste oferte permiţând ca NATO să fie la fel de puternică în spaţiul cibernetic ca şi pe uscat, pe mare şi în aer (Statele Unite intenţionează să anunţe în următoarele zile că va oferi capabilităţi cibernetice NATO pe fondul preocupărilor legate de atacurile Rusiei asupra propriilor capacităţi cibernetice).

Adaptarea structurii de comandă a NATO, o altă decizie importantă a summit-ului din iulie 2018, prevede înfiinţarea celor două noi comandamente pentru îmbunătăţirea mişcării trupelor în Atlantic şi Europa, precum şi a Centrului de Operaţiuni Cibernetice. Acest lucru va presupune suplimentarea numerică a structurii de comandă şi control a NATO cu peste 1.200 de persoane.

Relaţia de parteneriat cu ţările non-NATO a reprezentat o altă temă a reuniunii.  Parteneriatul joacă un rol esenţial în eforturile Alianţei de a proiecta stabilitatea în vecinătatea noastră. Reuniunea Comisiei NATO-Georgia demonstrează că Georgia este unul dintre partenerii cei mai apropiaţi şi o ţară care aspiră la aderarea la NATO. Aliaţii şi-au reafirmat sprijinul deplin pentru suveranitatea, securitatea şi integritatea teritorială a Georgiei. În cadrul aceleiaşi comisii s-a abordat şi problema securităţii la Marea Neagră, statele membre NATO considerând că Marea Neagră are o importanţă strategică.

Instabilitatea frontierelor sudice a reprezentat un alt subiect de analiză. Despre misiunea de formare în Irak, miniştrii au evidenţiat faptul că aceasta va include peste 500 de militari şi va ajuta ţara să menţină câştigurile obţinute de Coaliţia Globală pentru înfrângerea ISIS.

O întâlnire distinctă, devenită obişnuinţă în ultima perioadă, a constituit-o cea cu Înaltul Reprezentant / Vicepreşedinte al Comisiei Europene, Federica Mogherini, şi cu miniştrii apărării din Finlanda şi Suedia. Subiectele discutate au cuprins cooperarea NATO-UE în domenii precum mobilitatea militară şi gestionarea ameninţărilor hibride. De asemenea, miniştrii au fost informaţi despre iniţiativele de apărare ale UE, acestea contribuind la o repartizare mai echitabilă a sarcinilor între Europa şi SUA / Canada.

De remarcat este faptul ca Secretarul american al Apărării, James Mattis, înainte de a participa la ministerială, a făcut o escală la Paris, într-un efort de a reasigura aliaţii despre angajamentului SUA faţă de NATO şi disponibilitatea de a se angaja faţă de Europa în probleme de securitate şi apărare. Întâlnirea nu a fost întâmplătoare, cunoscându-se foarte bine faptul că Franţa şi Statele Unite ale Americii colaborează la operaţii comune de securitate în Siria şi Africa.

UNIUNEA EUROPEANĂ

Extinderea amprentei europene în cadrul NATO

Perspectiva unor schimbări majore la nivelul geopoliticii europene vis-a-vis de  priorităţile geopolitice ale Statelor Unite, impune o reconfigurare a poziţiei europene în cadrul NATO, nu numai în ceea ce priveşte bugetele, ci şi ca influenţă politică.

Abordarea abruptă din discursul  preşedintelui Trump, adoptată la ultimul summit NATO şi pe timpul periplului său european, a creat în rândul europenilor o stare de confuzie privind rolul acestui discurs (doar pentru a obţine avantaje în negociere?) si faptul că există o posibilă neînţelegere, la nivelul SUA, a rolului unor ţări (ex. Germania) în geopolitica europeană şi transatlantică.

Alternativa acestei alegeri va fi perspectiva parţialei deconectări transatlantice şi a unei reveniri la geopolitica europeană, cu consecinţe asupra apărării colective, continue, la nivelul întregii Europe (o diferenţă evidentă între Europa de Vest şi cea de Est.).

În aceste circumstanţe, liderii europeni vor încerca, probabil, adoptarea soluţiei de limitare a tendinţelor de europenizare pe scară largă a problemelor de securitate şi apărare, asigurând astfel continuitatea NATO, printr-un angajament permanent din partea SUA. De asemenea, vor impulsiona o amprentă europeană mai puternică în interiorul NATO, în care aliaţii europeni vor investi mai mult în programe comune, prin preluarea mai multor sarcini de către membrii europeni ai NATO şi prin crearea, în acest mod, a unui parteneriat mai echitabil. Uşor de spus, dificil de realizat.

Provocarea pentru europeni va presupune utilizarea diplomaţiei în cadrul unui format european de cooperare, instituţionalizat şi din acest punct de vedere, Franţa şi Germania vor avea în continuare un rol deosebit pentru menţinerea în stare de funcţionare a acestor instituţii.

Marea Britanie va rămâne cu rolul de lider într-un NATO europenizat preluând în realitate offshore-ul din Statele Unite dar, preocupată fiind de soluţionarea Brexit-ului şi articularea ulterioară a interesului pe termen lung, de a angaja de pe alte poziţii, Uniunea Europeană condusă de germani şi francezi.

Din nefericire, statele NATO din flancul estic european vor rămâne văduvite de această construcţie instituţională, acestea aflând-se în diferite forme de parteneriat cu SUA.

Din această perspectivă, apare fireasca întrebare despre locul şi rolul Europei de Est în cadrul securităţii europene şi dacă, Europa de Vest se poate reorganiza şi poate extinde securitatea spre est aşa cum astăzi NATO este capabilă s-o facă.

Toate aceste dezbateri au loc în condiţiile în care Uniunea Europeană, până acum, a prosperat în umbra unui NATO transatlantic. Discutarea acestor alternative contribuie la conştientizarea şi înţelegerea profundă a efectelor unor astfel de decizii cu conţinut geopolitic european dar cu reverberaţii transatlantice. Mai mult, toate aceste subiecte de dezbatere au creat posibilitatea de a expune provocările geopolitice la adresa NATO, precum şi consecinţele unei perturbări iremediabile a cooperării transatlantice

Concluzionând, o Europă cu mai multe sarcini poate deveni o voce mai puternică într-o alianţă la care Statele Unite rămân angajate.

Uniunea Europeană ar putea accepta participarea Marii Britanii şi SUA la dezvoltarea proiectelor militare

Cooperarea Structurată Permanentă (Permanent Structured Cooperation – PESCO), program lansat anul trecut cu scopul de a intensifica activitatea Uniunii Europene în domeniul apărării şi cooperării pentru dezvoltarea capabilităţilor de apărare şi nou înfiinţatul fond european pentru apărare sunt paşi importanţi realizaţi de Uniune.

Încă de la lansare, întrebarea dificilă - dacă şi în ce măsură poate fi posibilă implicarea în acest program al aliaţilor din afara blocului uniunii, a rămas nerezolvată. De atunci, există o preocupare a unor ţări membre ale UE de a identifica o soluţie de  compromis pentru a oferi accesul unor ţări din afara UE la acest proiect, în special pentru Marea Britanie şi SUA, implicate deja în derularea proiectelor curente şi de a căror licenţă depinde, în mare măsură, comercializarea produselor finite.

Există voci şi informaţii potrivit cărora aceste două ţări ar putea participa la proiecte, de la caz la caz.

În luna mai, Olanda, Belgia şi Luxemburg, reprezentând un grup mai larg de state UE, au prezentat un document prin care propun ca PESCO să fie deschisă şi ţărilor non-UE. Cu toată opoziţia unor state membre, s-a acceptat un compromis pentru care, la nivel UE, va fi necesară o analiză de la caz la caz, deoarece implicaţiile acestor condiţii generale vor fi diferite în funcţie de particularităţile fiecărui proiect.

Decizia unei astfel de participări trebuie să fie sprijinită unanim, iar Consiliul va confirma apoi dacă statul terţ, invitat, îndeplineşte condiţiile generale şi care ar trebui să fie contribuţia individuală care să ofere o valoare adăugată substanţială pentru atingerea obiectivelor fiecărui proiect (resurse sau expertiză).

Se mai specifică faptul că participarea unei ţări din afara UE nu ar trebui să ducă la dependenţa realizării, utilizării sau exploatării operaţionale a capacităţii dezvoltate într-un proiect individual.

Deocamdată aceste demersuri sunt preocupări la nivel neoficial, urmând ca, în perioada următoare, Consiliul să adopte o decizie finală în acest sens.

Necesitatea de a asigura coerenţa dintre Fondul European de Apărare (European Defence Fond – EDF) şi celelalte iniţiative ale UE în domeniul apărării, în special Revizuirea Anuală Coordonată a Apărării (Coordinated Annual Review on Defence - CARD) şi Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO), impune ca Planul de Dezvoltare a Capabilităţilor (Capability Development Plan - CDP) să fie considerat instrumentul de coordonare pentru toate cele trei iniţiative.

Conferinţa UE la nivel înalt „Fondul European de Apărare – Factor determinant pentru Cercetare şi Inovare în domeniul Apărării”, desfăşurată în perioada 1-3 octombrie, la Viena, şi organizată sub auspiciile preşedinţiei austriece a Consiliului Europei, a evidenţiat şi argumentat această abordare, agreată de majoritatea participanţilor. Din această perspectivă, subiectele dezbătute pe timpul conferinţei pot constitui repere pentru stabilirea unor direcţii potenţiale de acţiune, în perspectiva preluării de către Romania, de la 1 ianuarie 2019, a preşedinţiei rotative.

INDUSTRIA DE APĂRARE

Industria de Apărare a Bulgariei încurajată să se implice în modernizarea forţelor armate

Recent, la Sofia, a avut loc o conferinţă naţională cu participare internaţională intitulată „Industria de apărare ca lider al inovării în Bulgaria”.

Organizată de Asociaţia Industriilor de Apărare din Bulgaria, sub patronajul comun al miniştrilor apărării şi economiei, conferinţa a fost deschisă de către Anatolii Velichkov, adjunctul ministrului apărării. Câteva din declaraţiile sale ar putea fi remarcate mai ales din perspectiva încurajării industriei de apărare bulgare pentru a juca rolul de lider în proiecte, acolo unde este posibil.

Există dorinţa de a crea condiţii pentru ca industria bulgară de apărare şi producătorii autohtoni să fie participanţi activi şi să se implice în proiectele de modernizare a Forţelor Armate aprobate de Adunarea Naţională. O altă măsură enunţată, şi de remarcat în acelaşi timp, a fost eliminarea posibilităţii de a monopoliza serviciul de mentenanţă al produselor, pornind de la constatarea că intermedierea serviciilor dintre Ministerul Apărării şi furnizorii majori nu s-a bucurat de cele mai bune practici comerciale.

De asemenea, Ministerul Apărării urmăreşte implicarea industriei naţionale de apărare în proiecte specifice pentru a dezvolta capabilităţile forţelor armate bulgare (un proiect major îl reprezintă achiziţionarea vehiculelor de luptă pentru viitoarele grupuri de luptă de tip batalion, în cadrul unei brigăzi mecanizate de infanterie, şi care s-a bucurat de un interes deosebit din partea industriei de apărare).

Unul dintre principalele criterii de evaluare a ofertelor contractuale pentru aceste proiecte este cooperarea industrială, care creează oportunităţi ample pentru industriile autohtone de a participa la proiect.

Participant la această conferinţă,  ministrul adjunct al economiei, Lachezar Borisov, a declarat că Bulgaria a exportat, în anul 2017, produse speciale din domeniul de apărare în valoare de 1,219 miliarde de euro, cu 200 de milioane de euro mai mult decât în 2016.

Totodată, a evidenţiat faptul că Asociaţia Industriilor de Apărare din Bulgaria cuprinde peste 30.000 de angajaţi, iar industria de apărare este considerată un sector cheie în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă.