EVENIMENTE POLITICO-MILITARE NATO-UE (OCTOMBRIE)

NATO

Romania ar putea participa la exerciţiul ”Defender-Europe 2020”

La 7 octombrie, Comandamentul European al SUA (USEUCOM) a anunţat oficial că în cadrul exerciţiului ”Defender-Europe 2020” va avea loc cea mai mare desfăşurare a forţelor terestre americane dislocate în Europa din ultimii 25 de ani.

Concret, la exerciţiu vor participa, alături de SUA, 18 ţări - 16 membri NATO, dar şi de Georgia şi Finlanda. Dintre cei 37.000 de militari preconizaţi să participe, 20.000 vor fi militari americani dislocaţi din SUA, 9.000 vor fi militari americani deja dislocaţi la bazele din Europa, iar 8.000 vor fi militari din celelalte state membre NATO şi partenere.

În ceea ce priveşte echipamentele, armata americană va participa cu 20.000 de unităţi de tehnică aduse de pe continentul american şi cu încă 13.000 de unităţi din cadrul stocurilor armatei americane pre-poziţionate în Europa.

Exerciţiul propriu-zis şi activităţile conexe vor spori pregătirea şi interoperabilitatea strategică a NATO, prin verificarea capacităţii armatei SUA de a desfăşura rapid o forţă credibilă (personal, tehnică şi logistică) şi de a răspunde, alături de aliaţii şi partenerii săi, la o criză potenţială. Exerciţiul propriu-zis este programat să se desfăşoare din aprilie până în mai 2020, iar manevra personalului şi echipamentelor va avea loc din februarie până în iulie 2020. Exerciţiul sprijină obiectivele clar definite de NATO de a dezvolta pregătirea în cadrul alianţei şi de a descuraja potenţialii adversari.

Lt. Gen Christopher Cavoli, comandantul USEUCOM a precizat: „Desfăşurarea unei pregătiri dure, realiste, alături de aliaţii şi partenerii noştri din Europa, îmbunătăţeşte acele relaţii profesionale care creează încredere între militari şi măreşte interoperabilitatea noastră, disponibilitatea şi capacitatea de a descuraja colectiv potenţialele ameninţări.”

Locţiitorul şefului de stat major al Forţelor Terestre americane, gl.lt. Charles Flynn a declarat că exerciţiul Defender-Europe 2020 va testa capacitatea forţelor terestre ale SUA de a-şi proiecta rapid forţele oriunde în lume şi de a duce acţiuni de luptă în cadrul conceptului ”operaţiilor multi-domeniu”.

În ultimii ani, în Europa au avut loc cele mai mari exerciţii militare după sfârşitul Războiului Rece. La ”Anaconda 2016”, care a avut loc în Polonia, au participat 31.000 de militari, iar la ”Trident Juncture 2018”, din Norvegia, Suedia şi Finlanda, au fost implicaţi peste 40.000 de militari. Cu toate acestea, aceste cifre par ”timide” în comparaţie cu cele ale exerciţiilor desfăşurate de F.Rusă. Conform experţilor occidentali, la ”Vostok 2018” au fost implicaţi peste 300.000 de militari şi peste 36.000 de unităţi de tehnică. Creşterea dimensiunii şi a frecvenţei exerciţiilor militare desfăşurate în Europa şi F.Rusă amplifică neîncrederea şi deteriorează relaţiile de securitate din Europa, mai precis dintre NATO ş F.Rusă. În ceea ce priveşte participarea românească, şeful Statului Major al Armatei, gl. Nicolae Ciucă a declarat: „Am transmis documentele pentru participare, am discutat cu şeful apărării din Polonia, am transmis, de asemenea, scrisoarea de aprobare la nivelul comandantului Forţelor Terestre Americane în Europa, astfel încât anul viitor să putem să avem o participare consistentă, pe măsura nivelului de ambiţie şi pe măsura rolului pe care România îl joacă în tot ceea ce înseamnă deciziile aliate pentru descurajarea şi apărarea flancului estic al NATO”. Cu toate acestea, pe pagina de internet a exerciţiului nu se vede drapelul ţării noastre.

”Defender-Europe 2020” este creat pentru şi pe principiul interoperabilităţii. Eforturile de coordonare necesare pentru desfăşurarea acţiunilor de luptă fără probleme necesită un nivel ridicat de interoperabilitate. Astfel, pe timpul exerciţiului vor fi analizate în detaliu evoluţiile şi îmbunătăţirile recente şi vor fi identificate eventualele deficienţe în domeniul trecerii frontierelor şi stării de practicabilitate a infrastructurii rutiere şi feroviare. După ”Saber Guardian-2017”, a fost evidenţiată birocraţia care împiedică manevra de forţe şi mijloace atât între ţările membre ale UE, cât şi în afara acestora, dar şi starea precară de întreţinere sau impracticabilitatea comunicaţiilor rutiere şi feroviare.

Forumul ”NATO-industria de apărare 2019”

Găzduit de SUA, Forumul ”NATO-Industria de apărare” 2019 va avea loc în Washington D.C., pe 13 şi 14 noiembrie.

Forumul este cadrul principal pentru dialogul strategic dintre NATO şi industria de apărare în domeniul planificării şi dezvoltării capabilităţilor NATO. Sponsorizat de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, Forumul este co-organizat de Comandantul Suprem Aliat pentru Transformare, generalul André Lanata, şi de secretarul general adjunct al NATO pentru investiţii în apărare, Camille Grand.

Forumul din acest an are loc pe fondul unui mediu de securitate provocator, imprevizibil şi fluid, în care o lume din ce în ce mai interconectată facilitează accesul global la tehnologie şi informaţii cu un impact extraordinar asupra procesului de decizie. Astfel, factorii de decizie de la toate nivelurile trebuie să înţeleagă peisajul informaţional şi să aibă încredere în informaţiile pe care le folosesc în procesul decizional.

În anul care marchează a 70-a aniversare a NATO şi cu mai puţin de o lună înainte de Summit-ul de la Londra, această ediţie a Forumului se va concentra pe asistarea în luarea deciziilor. NATO, ţările partenere, organizaţiile internaţionale şi industria de apărare ar trebui să reflecte asupra mecanismelor de luare a deciziilor lor pentru a utiliza soluţii inovatoare. Participanţii îşi vor prezenta noile tehnologii emergente care permit adaptarea mecanismelor, proceselor şi procedurilor de luare a deciziilor, permiţând NATO să tragă propriile concluzii cu privire la soluţiile de urmat. Discuţiile se vor concentra pe interoperabilitate, inovaţie şi tehnologie, colaborarea NATO cu industria de apărare şi vor viza identificarea schimbărilor necesare pentru adaptarea Alianţei la noile provocări ale mediului de securitate.

În prima zi, în cadrul a patru sesiuni de dezbatere, vor fi abordate elemente care contribuie la luarea deciziilor: înţelegerea contextului geopolitic, colectarea de informaţii, procesarea, exploatarea şi diseminarea acestora; utilizarea ”big data”; conştientizarea şi anticiparea operaţională; sprijinul pentru luarea deciziilor umane.

În cea de a doua zi a forumului, şedinţele plenare se vor concentra pe tendinţele emergente care influenţează luarea deciziilor şi analiza schimbării peisajului informaţional. Ziua se va finaliza cu recomandări pentru NATO în actualul mediu de securitate geopolitică.

Forumul va include contribuţii ale ambasadorilor şi reprezentanţilor militari ai NATO, reprezentanţilor naţiunii gazdă, ai instituţiilor europene, directori executivi ai companiilor din industria de apărare, securitate şi comerţ, precum şi reprezentanţi ai think-tank-urilor şi mediului academic.

UNIUNEA EUROPEANĂ

Discuţii aprinse în UE pe tema bugetului 2020

În proiectul său de buget pentru 2020, Comisia a propus stabilirea nivelului total al angajamentelor la 168,3 miliarde euro, iar al plăţilor la 153,6 miliarde euro. Ulterior, Consiliul a adoptat, la 3 septembrie, o decizie pentru bugetul 2020 care include angajamente totale cu 1,5 miliarde euro mai puţin decât propunerea Comisiei şi plăţi totale mai mici cu 0,5 miliarde euro.

Europarlamentarii au aprobat miercuri (23 octombrie) bugetul UE 2020, precizând că acesta trebuie să ofere un „punct de plecare solid pentru lansarea noii generaţii de programe UE”. Astfel, parlamentul a solicitat o creştere a totalului angajamentelor la 171,0 miliarde euro şi a totalului plăţilor la 159,1 miliarde euro.

Parlamentul european subliniază, în proiectul său de rezoluţie, că bugetul UE pentru 2020 este „ultima şansă pentru UE de a se apropia de îndeplinirea angajamentelor politice stabilite pentru acea perioadă, inclusiv de a atinge obiectivul în domeniul protecţiei climei”. Acesta ar trebui să deschidă calea către noul buget al UE pe termen lung 2021-2027, aşa-numitul cadru financiar multianual (CFM).

Europarlamentarii au crescut proiectul de buget al Comisiei adăugând în total peste 2 miliarde de euro pentru protejarea climei. De asemenea, au oferit mai mulţi bani pentru”Iniţiativa pentru ocuparea forţei de muncă pentru tineri” (YEI) şi programele ”Erasmus +” şi au aprobat sprijin suplimentar în conformitate cu priorităţile Parlamentului în domenii precum IMM-uri, cercetare, digitalizare, migraţie şi politică externă, inclusiv pentru dezvoltare şi ajutor umanitar.

Comitetul de conciliere se va întruni la 4 şi 15 noiembrie. Tot la 15 noiembrie se va întruni un Consiliu ECOFIN (Buget) pentru a oferi preşedinţiei europene orientări pentru discuţiile cu Parlamentul. Dacă nu se ajunge la niciun acord până la finalul perioadei de conciliere (18 noiembrie), Comisia trebuie să prezinte un nou proiect de buget pentru 2020.

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

Norvegia nu alocă în 2020 fonduri pentru sistemul de apărare împotriva rachetelor

Guvernul norvegian a anunţat că va majora bugetul apărării pentru anul 2020 cu 218 milioane dolari, dar că acesta nu include participarea la sistemul NATO de apărare împotriva rachetelor.

Astfel, bugetul destinat apărării pentru anul 2020 se va ridica la 6,56 miliarde de dolari şi va include introducerea unor noi sisteme de apărare anti-aeriană cu rază scurtă de acţiune, achiziţia de tancuri, mentenanţa avioanelor de vânătoare F-35 şi recepţia aeronavelor de patrulare maritimă P-8.

În comunicatul de presă al guvernului, emis după aprobarea bugetului, se arată că, în urma unei analize mai atente a mediului politic şi geostrategic, guvernul a decis ca Norvegia să nu participe la achiziţionarea de senzori sau rachete de apărare care pot participa la sistemul NATO de apărare împotriva rachetelor.

Sistemul anti-rachetă a fost demarat în anul 2011, iar la acesta participă mai multe state NATO, în mare parte din zona Mării Mediterane. Proiectul prevede ca, prin implementarea interceptorului SM-3 Block IIB, în 2020 să fie îmbunătăţite capabilităţile de contracarare a rachetelor cu rază medie şi intermediară de acţiune şi potenţialele rachete balistice inter-continentale ce vor fi dezvoltate în viitor.

Decizia Norvegiei a fost cel mai probabil generată de dorinţa de a nu antagoniza relaţiile sale cu Rusia, ţară cu care împarte o graniţă de aproximativ 200 de km, cu toate că, în repetate rânduri, NATO a afirmat că sistemul nu este îndreptat împotriva Rusiei.

În aceste condiţii, Norvegia va contribui la efortul NATO, în caz de nevoie, cu avioane şi nave de luptă.

Infrastructura europeană, americanii şi podurile de asalt

Revenind la subiectul exerciţiului ”Defender-Europe 2020”, într-o declaraţie făcută pe timpul convenţiei AUSA 2019 (Association of The US Army), şeful geniului din cadrul forţelor terestre americane,gl.lt Todd Semonite a declarat că ”dacă aţi lua toate podurile de asalt pentru blindate din NATO şi le-aţi pune-o laolaltă, nu am putea obţine un pod de 400 metri pe care să treacă o brigadă de tancuri”.

Pentru grupurile de luptă de nivel brigadă, capacitatea de a executa treceri peste cursuri de apă sau obstacole naturale este esenţială, dar pentru forţele terestre americane care acţionează în Europa de vest sau de est acest deziderat este dificil de atins. Conform studiilor făcute de genişti americani, un grup de luptă de nivel brigadă va întâlni un curs mic de apă la fiecare 20 de km, un curs de apă de dimensiune mare (100 metri lăţime) la fiecare 35-60 de km şi un curs de apă de dimensiuni cuprinse între 100-400 m lăţime la fiecare 250-400 km.

Nici SUA, nici statele europene membre ale NATO nu au o cantitate suficientă de poduri de asalt necesare a facilita trecerea acestor obstacole a precizat generalul american.

Conform gl.lt. Todd Semonite, problema cea mai gravă se înregistrează în spaţiul dintre Germania şi Estonia unde există mai multe râuri majore (Dunărea, Rin, Elba, Oder) şi peste 4.500 de poduri - dintre care 800 mai lungi de 100 metri. Dacă 1% din aceste poduri ar fi degradate, 5.500 de metri de poduri militare ar fi necesari pentru a le înlocui.

În acelaşi timp, trebuie luat în considerare că, în prezent, tancurile aflate în dotarea statelor NATO sunt mult prea grele pentru forţa de susţinere a multor poduri existente în Europa. Majoritatea podurilor din Europa au o forţă de susţinere de sub 70 de tone, în condiţiile în care tancurile germane Leopard cântăresc apx. 80 de tone, Challenger-urile britanice apx. 95 de tone, iar Abrams-urile americane apx. 91 de tone. De asemenea, trebuie luat în calcul că o divizie are nevoie de cel puţin patru puncte de trecere, în timp ce un grup de luptă de nivel brigadă are nevoie de cel puţin două puncte de trecere.

Gl.Lt. Todd Semonite a precizat că unul din răspunsurile la această provocare este dat de noul sistem de pod de asalt JAB (Joint Assault Bridge), care va înlocui în curând vechile poduri de asalt AVLB (Armored Vehicle Launched Bridge).

Noul JAB, ca şi predecesorul său, va fi construit de către Leonardo DRS în baza unui contract al forţelor terestre, de 400 de milioane de dolari, şi va include producţia a 337 de sisteme, la care se adaugă testele şi programul de mentenanţă. În prezent, programul se află în faza de producţie iniţială şi testare operaţională. În perioada 2020-2023 este preconizat ca toate podurile de asalt vechi să fie înlocuite de JAB.

Sistemul JAB este construit pe un şasiul unui M1A1 modificat pentru a putea lansa un pod cu o forţă de susţinere de 95 de tone, lung de 18,3 metri. Suspensia podului de asalt este luată de pe modelul tancului M1A2.