Evenimente politico-militare NATO-UE / Noiembrie (II)

Cuprins:

NATO

• Reacţii ale oficialilor NATO privind conceptul armatei Uniunii Europene;
• NATO – abordări privind apărarea cibernetică

UNIUNEA EUROPEANĂ

• Reuniunea Consiliului Afacerilor Externe

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

• Slovacia înlocuieşte MIG-29 cu aeronave de luptă F-16;
• Fondul European de Apărare - Concepţie, Mecanisme, Instrumente 

NATO

Reacţii ale oficialilor NATO privind conceptul „armatei Uniunii Europene”

În ultimul an, cooperarea în domeniul securităţii dintre NATO şi UE a ajuns la un nivel al performanţei fără precedent motiv pentru care, Aliaţii au atras atenţia că Uniunea Europeană trebuie să evite concurenţa cu NATO şi că nu ar trebui să submineze Alianţa militară transatlantică.

Abordarea recentă, privind constituirea unei armate europene, în condiţiile în care majoritatea cancelariilor europene consideră că NATO rămâne fundamentul securităţii europene, face ca acesta controversă să fie apreciată în mod diferit. Astfel, în momentul în care nouă state membre ale UE au convenit să înfiinţeze o forţă de intervenţie europeană, pentru a fi desfăşurată rapid în situaţii de criză, iniţiativa a creat în cadrul NATO o stare de anxietate, oficialii fiind din ce în ce mai preocupaţi de posibila dublare a rolurilor şi, nu în ultimul rând, de o posibilă îndepărtare a europenilor de SUA. Într-o astfel de conjunctură, reacţiile acestora nu au întârziat să apară.

În conferinţa de presă susţinută înaintea participării la reuniunea Consiliului pentru Afaceri Externe al Uniunii Europene (19-20 noiembrie 2018), la care au participat si miniştrii apărării, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, declara că Europa are nevoie într-adevăr de o mai mare investiţie în apărare şi că Fondul European de Apărare, Mobilitatea Militară sau PESCO, reprezintă iniţiative care pot oferi noi capabilităţi europene. „Dar aceasta nu ar trebui să concureze cu NATO, ar trebui să completeze NATO şi, prin urmare, să întărească Alianţa prin aceste contribuţii europene la securitatea noastră comună şi apărarea colectivă.”

Referindu-se la propunerea preşedintelui francez Emmanuel Macron, susţinută de cancelarul german Angela Merkel, generalul britanic Sir Stuart Peach, preşedintele Comitetului Militar al NATO, si-a exprimat punctul de vedere, considerând că această iniţiativă ar putea produce duplicări şi chiar sensibilizarea punctelor forte ale unei Alianţe puternice existente deja. De asemenea, în acelaşi interviu, acordat pe timpul Halifax International Security Forum, a evidenţiat puterea NATO, o Alianţă cu un singur set de forţe, cu o reţea unică de comandă şi control şi cu un proces de planificare verificat, testat şi validat în operaţii.

NATO – abordări privind apărarea cibernetică

Pentru NATO, Summitul de la Bucureşti din 2008 a marcat, într-un cadru formal, începutul abordării problemei cibernetice la nivelul Alianţei. Declaraţia finală stipula faptul că NATO continuă angajamentul de a consolida principalele sisteme informatice ale Alianţei împotriva atacurilor cibernetice. De asemenea, la acel eveniment a fost adoptată politica privind apărarea cibernetică, s-a luat decizia de a dezvolta structurile şi autorităţile care să o implementeze şi s-au stabilit responsabilităţile naţiunilor în domeniu, necesitatea colaborării dintre NATO şi autorităţile naţionale precum şi nevoia constituirii unei capabilităţi la nivelul Alianţei care să ajute naţiunile aliate, la cerere, să contracareze un atac cibernetic.

În perioada imediat următoare la nivel NATO, două entităţi importante şi-au făcut apariţia:

• o capabilitate operaţională capabilă să lucreze în timp real, prin crearea Autorităţii de Management din domeniul Apărării Electronice (Cyber Defence Management Authority - CDMA) şi o platformă intelectuală pentru elaborarea doctrinelor şi strategiilor pe termen lung;
• în domeniul cibernetic, Centrul de Excelenţă pentru Cooperarea în domeniul Apărării Cibernetice (Cooperative Cyber Defence Centre of Excellence - CCD CoE) în Tallinn, Estonia.

Un început promiţător, dar care se dovedeşte insuficient în această luptă permanentă şi complexă din domeniul cibernetic. Atacurile cibernetice devin tot mai frecvente, mai sofisticate şi mai dăunătoare, fiind considerate parte din războiul hibrid. Din acest punct de vedere, NATO trebuie să fie pregătită să-şi apere reţelele de comunicaţii şi să-şi asigure operaţiile în faţa complexităţii în creştere a ameninţărilor cibernetice şi a atacurilor cu care se confruntă.

Pentru a evidenţia faptul că preocupările Alianţei în acest domeniu sunt pe măsura provocărilor, voi enunţa succint câteva repere actionale.

Privind politicile în domeniu, NATO a adoptat un plan consolidat de politică şi acţiune, aprobat de aliaţi la Summit-ul de la Ţara Galilor din septembrie 2014. Politica stabileşte că apărarea cibernetică face parte din sarcina de bază a Alianţei de apărare colectivă, confirmă faptul că legislaţia internaţională se aplică în spaţiul cibernetic şi intensifică cooperarea NATO cu industria. Prioritatea principală este protejarea sistemelor de comunicaţii deţinute şi operate de Alianţă. Problematica este reluată, ulterior, la fiecare summit, iar politicile îmbunătăţite devin realitate prin dezvoltarea capabilităţilor NATO de apărare cibernetică.

Capabilitatea NATO de a răspunde la incidentele informatice (NATO Computer Incident Response Capability - NCIRC), dislocată în SHAPE, Mons, Belgia, consolidarea capabilităţilor pentru educaţia şi instruirea în domeniul cibernetic precum şi constituirea Echipelor NATO Cyber de reacţie rapidă, (NATO Cyber Rapid Reaction teams), ​​aflate în regim de aşteptare pentru a asista aliaţii, 24 de ore pe zi, dacă sunt solicitate şi aprobate, demonstrează că ameninţările sunt reale iar politicile şi implementarea acestora corespund provocărilor.

Pentru că ameninţările cibernetice sfidează frontierele de stat şi graniţele organizaţionale, NATO s-a angajat la un efort comun cu ţările şi organizaţiile relevante pentru a spori securitatea internaţională. De remarcat colaborarea cu Organizaţia Naţiunilor Unite, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte cooperarea cu UE, apărarea cibernetică reprezintă unul din domeniile de cooperare consolidată, ca parte a eforturilor din ce în ce mai coordonate ale celor două organizaţii de a contracara ameninţările hibride.

Constituirea, în această perioadă, a peste 200 de Echipe naţionale de Răspuns la Situaţii de Urgenţă în domeniul Informatizării (Computer Emergency Response Teams - CERTs) demonstrează că schimbul de informaţii reprezintă o problemă majoră pentru aliaţii NATO, iar cooperarea dintre entităţile NATO, aceste echipe naţionale şi industria din sectorul privat, un jucător cheie în spaţiul cibernetic, devine esenţială pentru a permite NATO şi ţărilor aliate să dezvolte o apărare cibernetică eficientă.

În baza Parteneriatului Industriei Cibernetice din NATO (NATO Industry Cyber Partnership - NICP), Alianţa încearcă să-şi consolideze relaţiile cu industria. Pentru ca am atins problematica aportului industriei specifice la îndeplinirea obiectivelor la nivel aliat şi naţional, privind protecţia infrastructurii critice împotriva atacurilor cibernetice, trebuie să menţionez faptul că angajamentul alocării a două procente din PIB pentru cheltuieli militare se manifestă şi în acest domeniu, considerându-se că investiţiile în tehnologiile inovatoare constituie un avantaj considerabil.

Din acest punct de vedere, Alianţa îşi manifestă interesul de securitate prin promovarea cooperării civil-militare şi public-privat în domeniul protecţiei reţelelor. Cu toate că nu toate reţelele de infrastructură critică sunt sub control militar sau guvernamental, un atac asupra reţelelor de infrastructură civilă ar putea fi devastator nu numai din punct de vedere economic, dar poate constitui şi o ameninţare pentru apărare. Cum atacurile cibernetice servesc la subminarea încrederii în spaţiul cibernetic, în situaţia în care viaţa noastră de zi cu zi se bazează pe tehnologii interconectate, nu numai în domeniul comunicaţiilor ci mai ales în cel economic şi al modelului nostru social, investiţiile în resursele de apărare cibernetică trebuie să fie prioritare.

Costurile tangibile şi intangibile ale defensivei cibernetice fac foarte dificilă înţelegerea preţului tuturor componentelor „puzzle”-ului numit apărare cibernetică. Exceptând costurile echipamentelor hardware, software care sunt palpabile, investiţiile în specialişti cibernetici, formarea acestora şi menţinerea lor în sistemul militar, reprezintă pentru orice guvern o mare provocare iar costurile pot fi semnificative (datorită concurenţei salariilor atractive care pot fi oferite de sectorul privat). Un alt tip de investiţii îl reprezintă constituirea Centrelor de Operaţiuni de Securitate, pentru coordonare, schimbul de informaţii şi stabilirea protocoalelor de cooperare ţinând cont de faptul că şi aici rolul şi calitatea forţei de muncă sunt primordiale.

Concluzionând, abordarea provocării cibernetice nu poate fi tratată în mod izolat, fapt pentru care NATO cooperează cu naţiunile aliate şi cele partenere, industria şi alte organizaţii politice şi economice pentru a-şi susţine apărarea cibernetică. Domeniul a fost asimilat în iniţiativele NATO în cadrul Apărării Inteligente, fapt care permite mai multor ţări - atât membre, cât şi partenere - să pună în comun resursele şi să colaboreze în dezvoltarea capacităţilor de apărare cibernetică care ar putea fi prea scumpe pentru a le dezvolta singure. Cele trei exemple, cele mai importante din acest moment, sunt: Platforma de partajare a informaţiilor malware (Malware Information Sharing Platform - MISP), Dezvoltarea capabilităţilor multinaţionale de apărare cibernetică (Multinational Cyber Defence Capability Development - MN CD2) şi Educaţie şi formare multinaţională pentru apărarea cibernetică (Multinational Cyber Defence Education and Training - MN CD E&T). Colaborarea dintre NATO şi industria de specialitate trebuie continuată şi aprofundată pe bază de încredere reciprocă conştienţi fiind de faptul că industria este un jucător cheie în spaţiul cibernetic, deoarece sectorul privat deţine majoritatea sistemelor informatice din lume şi oferă soluţii tehnice pentru apărarea cibernetică. Oricine este reprezentativ în securitatea cibernetică este prezent în aceasta formulă lucrativă, de la firme de comunicaţii bine cunoscute, cum ar fi AT & T, BT şi Cisco, până la noi specialişti în domeniul securităţii cibernetice, cum ar fi FireEye, Forescout, Fortinet, etc. Uşa este deschisă tuturor celor care au un cuvânt de spus în domeniu.

UNIUNEA EUROPEANĂ

Reuniunea Consiliului Afacerilor Externe

Reuniunea s-a desfăşurat la Bruxelles, în perioada 19-20 noiembrie, cu participarea miniştrilor de externe şi, ulterior, în format comun, împreună cu miniştrii apărării.

Consiliul a adoptat concluzii privind punerea în aplicare a strategiei globale a UE în domeniul securităţii şi apărării. Concluziile stabilesc nivelul de ambiţie şi acţiunile concrete pentru realizarea acestora în perspectiva abordării viitoarelor nevoi de securitate şi apărare ale Europei şi vor fi prezentate, împreună cu Planul de implementare, la reuniunea Consiliului European din decembrie.

Planul de implementare privind securitatea şi apărarea a fost prezentat de către Înaltul Reprezentant, luând în considerare rolul său de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi şef al Agenţiei Europene de Apărare. Acesta face parte din acţiunile întreprinse în urma adoptării Strategiei globale a UE „Viziune partajată, acţiune comună: o Europă mai puternică”

În concluziile sale, Consiliul ia act de progresele înregistrate în consolidarea cooperării în domeniul securităţii şi apărării şi oferă îndrumări pentru continuarea activităţii in domeniile specifice.

Privind Politica de securitate şi apărare comună (Common Security and Defence Policy - CSDP), Consiliul salută acordul privind înfiinţarea unui CSDP civil, compact, marcând astfel un deziderat al UE de a avea posibilitatea de a-şi arăta valoarea adăugată ca furnizor de securitate, în principal, în misiunile civile.

Referitor la Capacitatea de planificare şi conducere militară (Military Planning and Conduct Capability - MPCC), Consiliul apreciază impactul pozitiv al MPCC în conducerea şi controlul misiunilor militare de formare ale UE şi stabileşte ca termen anul 2020 pentru ca acesta să atingă capacitatea operaţională completă şi să-şi asume responsabilitatea pentru planificarea operaţională şi conducerea unei operaţiuni militare a CSDP, limitată la dimensiunea grupului de luptă al UE (EU Battlegroup).

Cooperarea structurată permanentă (Permanent Structured Cooperation - PESCO). Membrii Consiliului apreciază progresele înregistrate în punerea în aplicare a PESCO la aproape un an de la înfiinţarea sa şi adoptă, la 19 noiembrie, o listă cu 17 noi proiecte[1] PESCO care completează lista celor 17 deja existente[2].

Revizuirea anuală coordonată a apărării (The coordinated annual review on defence - CARD) a fost un alt subiect de discuţie, Consiliul aprobând sistemul de monitorizare ca o activitate permanentă.

În legătură cu Fondul European de Apărare (European Defence Fund - EDF) Consiliul a adoptat o abordare generală parţială propusă de Comisia Europeană în contextul Cadrului financiar multianual (Multiannual Financial Framework - MFF) pentru perioada 2021-2027. Fondul european de apărare are scopul de a consolida capacitatea globală de competitivitate şi inovare a bazei tehnologice şi industriale a apărării din UE.

Prin abordarea sa generală, parţială, Consiliul este în linii mari de acord cu propunerea Comisiei, urmărind clarificarea mai multor aspecte în ceea ce priveşte eligibilitatea entităţilor şi proprietatea asupra rezultatelor. Se urmăreşte, de asemenea, să se clarifice procedurile şi criteriile de atribuire şi dispoziţiile privind ponderea cheltuielilor indirecte care vor fi acoperite de fond, acesta din urmă fiind un element important pentru a face Fondul mai atractiv pentru actorii din industrie. Consiliul subliniază, de asemenea, că o atenţie specială va fi acordată întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) din Uniune.

Discuţiile despre Cooperarea UE-NATO s-au desfăşurat în a doua zi a reuniunii împreună cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, ocazie cu care s-a reafirmat legătura transatlantică puternică şi angajamentul continuu al ambelor organizaţii de a colabora. Miniştrii au subliniat în special cooperarea privind mobilitatea militară, precum şi combaterea ameninţărilor hibride, inclusiv dezinformarea. Referitor la acest noul lot de proiecte PESCO, Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, a salutat această iniţiativă, declarând că acestea vor aduce o contribuţie valoroasă la apărarea europeană.

Facilitatea europeană pentru pace (European Peace Facility - EPF) a fost subiectul de dezbatere la care Consiliul ia act de propunerea Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, cu sprijinul Comisiei Europene, privind crearea unui mecanism european pentru pace, cu intenţia de a spori capacitatea UE de a păstra pacea, de a preveni conflictele şi de a consolida securitatea internaţională.

Referitor la subiectul Mobilităţii militare Consiliul a remarcat efortul de îmbunătăţire a mobilităţii personalului militar, a materialului şi a echipamentelor. Obiectivul mobilităţii militare este de a aborda obstacolele care împiedică mişcarea echipamentului militar şi a personalului din UE şi din afara ei. Pachetul privind mobilitatea militară este conceput pentru a sprijini angajamentele statelor membre pentru simplificarea şi standardizarea procedurilor transfrontaliere de transport militar.

În concluzie, în domeniul securităţii actuale şi viitoare a Europei, UE îşi va spori capacitatea de a acţiona în calitate de furnizor de securitate şi autonomie strategică
consolidând-şi capacitatea de a coopera cu partenerii, în contextul relaţiei transatlantice, şi va consolida rolul european la o ordine globală bazată pe reguli, cu ONU în centrul său.

ACHIZIŢII MILITARE ŞI INDUSTRIA DE APĂRARE

Slovacia înlocuieşte MIG-29 cu aeronave de luptă F-16

Slovacia, este pe cale să achiziţioneze 14 aeronave F-16 pentru a-şi înlocui avioanele MiG-29, într-un efort mai amplu de a întrerupe legătura cu industria de apărare din Rusia, a declarat secretarul de stat din ministerul slovac al apărării, Róbert Ondrejcsák, pe timpul Forumului Internaţional de Securitate 2018 de la Halifax.

Deşi se speculează că oficialii slovaci înţeleg că, prin achiziţionarea de echipamente americane, îşi vor consolida relaţia strategică, Ondrejcsák a subliniat că parteneriatul se bazează pe credinţa în valorile democratice liberale.

În ceea ce priveşte F-16, secretarul de stat a declarat că intenţia guvernului său este de a finaliza procedural contractul în lunile următoare pentru a asigura livrarea primelor F-16 în anul 2022 sau 2023.

Decizia achiziţionării acestui tip de aeronava a fost în detrimentul Saab Gripen, pe baza analizei preţurilor şi a evaluărilor interne.

Departamentul de Stat din SUA a aprobat vânzarea potenţială a 14 aeronave Bloc 70/72 F-16V pentru Slovacia şi se continuă negocierile pentru includerea în contract a reabilitării şi modernizării aerodromurilor din Sliač, aflat în centrul Slovaciei şi Malacky, situat în vestul ţării. Investiţia americană în infrastructură, crucială pentru armata slovacă, a contat în elaborarea deciziei. Interesul este reciproc, această acţiune de modernizare contribuind la amplificare numărului de baze disponibile forţelor aeriene americane pe flancul de est al NATO.

Fondul European de Apărare - Concepţie, Mecanisme, Instrumente 

Fondul European de Apărare, ca parte a programului viitorului Cadru Financiar Multianual, cu un pachet propus de 13 miliarde de euro, are ca scop stimularea inovării şi permite economiilor, în special IMM-urilor, de a se implica în cercetare în domeniul apărării, în faza de dezvoltare industrială, prin susţinerea proiectelor colaborative.

Pornind de la dorinţa Uniunii Europene de a face mai atractiv Fondul European de Apărare, Integrated Intelligence and Security Solutions - I2S2[3] s-a raliat şi se implică pentru a-şi aduce contribuţia la construcţia dimensiunii româneşti a participării la utilizarea acestui fond.

În acest context, pregătirea agenţilor economici din sectorul de apărare şi a instituţiilor statului din domeniile responsabile şi conexe, pentru înţelegerea şi aplicarea cerinţelor definitorii în accesarea de fonduri europene în domeniile cercetării, dezvoltării şi producţiei de echipamente militare, reprezintă o oportunitate importantă şi o necesitate strategică.

In acest scop, I2S2 organizează un Atelier de lucru[4] cu privire la reperele conceptuale, mecanismele de lucru şi instrumentele dedicate Fondului European de Apărare (EDF), sub forma unui program de informare şi dezbatere creativ, dinamic, flexibil şi interactiv (I2S2–EDF).